113 matches
-
și s-au Îmbrățișat pe rând. Pe peron, mai Întâi, apoi În sala de așteptare acoperită din loc În loc de insule mici și albe de rumeguș. 13. Moartea le era tot atât de străină și Îndepărtată ca Australia sau zâmbetul lui Flavius-Tiberius În fața artezienei din Piața Carolina. Peștele din mijlocul bazinului, Încremenit Într-un avânt neputincios spre Înălțimi, ținea În gura larg deschisă o crenguță de brad. Animalul acesta, crap după unii, somn după alții, era opera de tinerețe a singurului cetățean din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
consecință, o declarară monumentală. Un soi de amețeală cuprinse mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul mult visat al artezienei. Și minunea se săvârși: un fir gălbui și firav de apă se Înălță pe neașteptate cam o jumătate de metru deasupra capului somnoros al peștelui apoi, tot pe neașteptate, se prăbuși moale În bazin. Dată fiind absența proteinelor animale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Flavius-Tiberius Îi lăsă pe cei doi să se privească În voie și se Îndreptă spre ieșire, mormăind mai mult pentru sine un la revedere chinuit, incert, În care sinceritatea sentimentelor era serios pusă la Îndoială de precaritatea rostirii. Ninsoarea Îngropase arteziana din parc cu pește cu tot. Se simțea bine În Piața Carolina pentru că ea era locul său așa cum fântâna era locul peștelui. Crescuse În această Piață ca un copac cu rădăcinile În cer. Să trăiți și să mai veniți pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
visăloagă care nu mai sînt. E mai anul de cînd, înaintînd în sus pe Copou, m-am trezit față în față cu o pereche de îndrăgostiți. Ea, într-o rochie tahitiană cu bretele, avea brațul tăiat. Mergea săltînd ca o arteziană, în ciuda brațului ciuntit, în rochia care, deliberat cred, nu masca nimic. Băiatul părea captivat de exuberanța ei. Încerca să aplaude chiar, cu mîna retezată, bătînd grotesc aerul cu ciotul negru, oribil. I-am admirat tăria. Nici urmă de nefericire. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tu de cuviință sau cum vezi la ceilalți. E alegerea ta. Și rolul e numai al tău. Apus de soare în Abadiania. Semnele anotimpului De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" poți urmări miracolul apusului. Printre straturile de nori, soarele strecoară arteziene de lumină. La limita orizontului, lumina devine roșiatică; soarele cade lent ca un balon. De sub vălul subțire de nori i se reliefează globul perfect, ca o eclipsă. Pare că se ridică lent deasupra lui, luminând dintr-o dată zarea, apoi coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
patru vieți (și ceva pe deasupra!). Aaa! Dacă există excedent de material, se poate oricând ajusta cu vorbe care taie ca foarfeca, cu verbe brici, cu metafore care ard, cu parabole care creează o stare de bine în folosul comunității, ca arteziana din fața Primăriei sau senzualitatea nerușinată a Sirenei din Galați. Ediții următoare nu vor fi. Unicatul vorbește de la sine, prin originalitate și forță, ceea ce-i conferă trăinicie. Și această povară de tinerețe o ameți pe Alimentară, încât leșină pentru a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în afară de părinți și călăi specializați cu parfum de medic, la fel îngerii se rugau pentru oameni, la fel pisicile mieunau în călduri și câinii smulgeau de zgardă stăpânii. În pâlpâirea stroboscopică a fulgerelor peste piața cuprinsă de întunericul țâșnind ca artezienele de petrol, se întrepătrunseră și personajele de pe monitorul TV din Parcul Monument, la patru stadii distanță de piața noastră, un spațiu invadat de talk show-uri și dispute mondene. Dar mai trecea un tren important aducând frigul timpului din orașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin trahee spre lobii pulmonari, pentru ca, după câteva raite prin mina de cărbune, să-și ducă otrava până în capilarele degetului mare de la piciorul stâng. Cu mâna tremurândă, azvârli chiștocul în piscina goală, pe vremuri bazin de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru. Îmi tremură planetarele, trebuie să-mi iau jocul! gândi el. Și plecă târșâindu-și picioarele spre știftul de cârciumă din colțul de est al pieței. Se așeză pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îi explică Mioarei fantoma. În felul acesta s-a născut și inspirația Regizorului. Fuga lor spre faleza de acum a Dunării. Dacă se opreau lângă fluviu, nu era cu nimic important. Așa că le-a împins până la scena din viitor, lângă arteziană, și a fost și șansa lor de viață până în prezent. Deocamdată. Cine știe ce va visa Regizorul? Care tinde întotdeauna spre simplitate, și nu spre fastuos. În simplitate există originalitatea, adevărul. Frumosul firesc. Urâtul spectaculos! mormăi Mioara. Se poate și aceasta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tragă răzleț în mulțime doar ca să creezi panică, să lași impresia că națiunea are urgentă nevoie de un salvator? Salvator sau nu, mîrșăvie pînă la capăt, dom’ Roja, ne refugiaserăm lipiți de zidul Universității, în stînga intrării de la Geologie, în fața Artezienei. Hai că nu mai e de glumă, le-am spus, pînă și Tîrnăcop se mai dezmeticise, încotro s-o luăm? I-am întrebat așa într-o doară, deși știam că n-aveam altă variantă decît să hoinărim pe străzi și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
relație directă. Să nu primești nimic, să nu cedezi nimic. O mică tornadă îți vâră țărână în ochi, în nas, în urechi. Ai gura închisă, dar între dinți scrâșnește ceva. Îți treci mâna peste față. Rămân dâre. Te apleci asupra artezienei, te clătești, sorbi, gâfâi. Sudoarea se prelinge prin toți porii. Abia aștepți să ajungi acasă. Să dormi un ceas, o zi, o săptămână. Niciodată nu ai fost mai obosit. Se va repeta. Nu mai ești chiar așa de tânăr. Modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
scrise de un editor american al zilelor noastre, când e de presupus că el se află zilnic sub presiunea celor care și-au făcut din imbecilitatea publish orperish scutul sub care își apără mediocritatea din care țâșnesc ca dintr-o arteziană schijele unei năuceli deloc, dar deloc, inocente. Și totuși, un editor, nu un cititor indignat, a scris aceste rânduri. Iar imediat după aceea a început să dea formă tipărită obsesiilor născute din acutul sentiment al responsabilității față de viitorul unei întregi
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
ca o perpetuă provocare, ca un meci de box, cu solidaritățile cutumiare ale unei comunități sudate prin tradiții stricte, cu parfum victorian de comitat uitat de lume, cu o monotonie din care răzbate un izvor de poezie idilică. Dansul în arteziană, stropitul cu apă, micile trânte frățești fără finalitate, rostogolitul prin iarbă sunt perfect cadrabile cu acest gen de lirism pașnic. În mod cert, în seria unor Tarkovski, Bergman, Reygadas, Kim Ki-duk etc., Malick a reușit să realizeze un poem cinematografic
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
Simona Tache V-ați imaginat vreodată o fântână arteziana cu căcat? Eu nu, dar am avut ocazia s-o întâlnesc și s-o recunosc, în subsolul unui articol din Libertatea. Știu, toată lumea știe cum arata comentariile de pe site-ul Libertatea, dar la gradul asta de... somptuozitate a delirului nu
O fântână arteziană cu căcat sau frumoasa epocă a comunicării by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19449_a_20774]
-
vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit-o pe tinerica ta? întrebase din nou știrbul. - Din întâmplare, mă aflam la Solna, îmi murdărisem ghetele cu noroi și mă oprisem în fața unei arteziene să le spăl puțin. Atunci a apărut o fată lângă mine și m-a rugat s-o ajut să-l ducă acasă pe fratele ei beat. Fata era prea frumoasă ca s-o refuz. O frumusețe suedeză din mâinile căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în două importante reședințe: Oradea și Salonta, există peste 50 de monumente într-o diversitate de soluții formale, eternizând personalități istorice, politice, culturale, române, maghiare, germane, evreiești, italiene, dar și transpuneri cu iz comemorativ, simbolic (Pieta, Binecuvântare, Obleliscuri, Avânt, Fântâni arteziene etc.). Dacă monumentelor de for public realizate pe parcursul secolului al XIX-lea caracteristică le este suflul olimpian al stilului neoclasic pe măsură ce avansăm în cuprinsul secolului al XX-lea limbajului plastic îi devine familiar nervul constructiv, supla arhitecturare a formelor robuste
SCULPTORUL CORNEL DURGHEU ŞI IDENTITATEA NAŢIONALĂ de NEGOIŢĂ LĂPTOIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363223_a_364552]
-
Oriental, Aria, Crystals, Vdara despărțite sau adunate, cum vrei să zici, de un cerc plantat în interior de o vegetație luxuriantă din arealul de unde a fost inspirată, tropicală fără nici o îndoială, cu palmieri, cactuși, cocotieri care “ocrotesc” ca centru o arteziană de configurație zoomorfică din același ținut și la care poți poposi printr-un intrând direct din The Strip, principala arteră bulevardieră a orașului, cum i se mai spune acestei artere nepământene din Las Vegas. Ceva mai încolo, pe partea stângă
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
de odihnă. Locul are conturul unui bob de fasole, dungat pe mijloc de-un iaz artificial, linie demarcantă între spațiile de joacă, de agrement și parcul propriu-zis. Din centrul apei, atenuând decibelii dinspre sporturi și zbeng, baletează către cer o arteziană, pe timp de noapte luminată. Și tovarășei mele-i place aici. N-o spune, dar îndeamnă săltăreț pe alei. O cotește spre fântână și, cum o bancă e liberă, se trântește în mijocul ei. Latura din stânga fiind mai mare, mă
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
dansau flăcări reci, imateriale, ca ale unor fantome, și un râu ce conținea un lichid fluorescent, a cărui proveniență nu ar fi putut s-o identifice nicicum. A mers de-a lungul acestuia, ca vrăjită, a trecut din nou pe lângă arteziana ce facilita călătoria în timp (cel puțin prin intermediul imaginilor), pentru ca în cele din urmă să ajungă într-o grotă la intrarea căreia stătea de pază un centaur... însă nu viu, ci sculptat, în întregime din piatră. Acolo și-a făcut
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
lui Caesar” care m-au extaziat și mi-au dat sentimentul plenar al infinitelor posibilități de transcendere în plan artistic a valorilor umane perene dar și a defectelor speciei. Să faci niște statui sau grupuri statuare într-o piațetă cu arteziană niște personagii care să depene - prin mișcare și dialog, sunet, culoare și lumină - miturile străvechi ale lumii etrusce și italice cu semințiile lor preromane și precreștine, iată un prilej de îmbunare sufletească și plecăciune adâncă în fața istoriei jertfelnice și valențelor
TOBOŞARUL DE PIONIERI, LA DOI PAŞI DE PAMELA...ANDRESON ÎN VEGAS ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366670_a_367999]
-
Vegas Premium Outlets, care seamănă văzută din aer cu o “așezare de corturi” concentrată pentru călători vlăguiți de sete și pe o vipie insuportabilă, în plin deșert. Dacă în prima seară am văzut spectacolul de “balet, apă și lumină” al artezienelor în aer liber de pe lacul din față de la “Bellagio” și “Caesare Palace”, o panoramă a “dansului luminii și apei pe apă” care ne-a încântat până la “pulverizare”, a doua zi de dimineață am zis s-o luăm metodic de la un
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
Acolo, la Farmec, în parcul pe care l-a facut primarul tatălui meu, Ionuț. - Nu este numai primarul lui tatăl tău că este și al meu. - Nu este primarul tău că tu nu ai servici la primăria lui tăticu. Fântână arteziana răspândea o răcoare plăcută. De pe iarbă încă nu se ridicase roua dimineții Porumbeii ciuguleau pietricele. Am adunat și eu cinci pietricele cu care să o învăț pe Catinca. Să se joace cum mă jucam eu în copilărie. Mă privea cu
INTREBARE FĂRĂ RĂSPUNS POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355734_a_357063]
-
călcăm din greșeală. Heinrich Boll a adunat toate vădanele într-o carte. De citit. Ca și Mama Noapte, altă carte. În interiorul celulei, cuvântul „curând” a pătruns ca o împușcătură, lăsând o rană deschisă prin care sângele a țâșnit ca o arteziană. Lucrurile merg din ce în ce mai rău și mai complicat. Răul este complicat. Unde este puritatea duhului? Magie. Oaspetele asculta morti- ficat, adică siderat. Ceasul bătu ce bătu, apoi își aruncă limbile enervat. Nu-l privea nimeni. Totul a început cu un sunet
MICROESEU DESPRE ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370409_a_371738]
-
-nmuguriți pe ramuri. Cum picătura e-n ocean nimic, Iar ploaia-și nalță pânzele ca flamuri Și plânge cu-ale sale ude neamuri, Eu, de durerea ei nu mă dezic. Când apele-și desface-n curcubeie Și în havuz țâșnind, arteziene, Găsim în ploaie suflet de femeie Și-n neguri unduioase sânziene, Care dansează-n vals de orhidee, Prin picăturile ce cad alene. ȘIPOT Sunt zile-ntregi de toamnă, nopți de-a rândul, Când glasul ploii nu mai contenește, Prin ceața
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
chiar protagoniști, așa cum este cazul medicului Maor Gruber, a cărui dorință de răzbunare a crescut, s-a exacerbat, chiar și după patru decenii, deși s-a străduit din răsputeri să-și țină ascuns trecutul. Dar trecutul a țâșnit precum o arteziană lăuntrică, inundând cămările inimii și ale creierului într-o clipă. Gheara vulturului cenușiu era adânc înfiptă în carnea și sângele lui, tatuându-l, mai adânc decât numărul care era imprimat în piele, cu care erau deosebiți evreii ce încetaseră demult
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]