100 matches
-
și impacientatul ăsta? se întreabă. Știți ce, dom’ Colonel, zice Poștașul, Jean Hațfeld, sau cum l-o fi chemînd, o fi murind și el de nerăbdare să ajungă la petrecerea de Anul Nou, sau de Revelion, cum îi spun ei, articolașul l-a scris doar ca să-și facă norma, o mică fușereală, se simte de la o poștă. — Ziarele astea o să valoreze aur curat peste cîțiva ani, mi-a spus, însă nu a vrut să-mi divulge nici în ruptul capului cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Mircea Eliade, pe care l-am cunoscut atunci când René i-a editat Pe strada Mântuleasa, îmi spunea că scrie de trei ori fiecare text. El îmi vorbea mult despre probleme. Avea dreptate. Întotdeauna apar probleme. Chiar și când citesc un articolaș pe care l-am scris, sunt nemulțumită că au rămas atâtea și-atâtea lucruri pe care le puteam spune mai bine. De fapt, nu mai bine, mai altfel. În așa fel încât să-mi placă mie în primul rând. Să
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
și de Ziarul de Iași are o problemă estetică: dă impresia de înghesuială, de haos, de sufocare, ca un magazin mic, în care trebuie să suporți ghionturile involuntare și coatele celorlalți. Prea multe rubricuțe, care se încurcă unele pe altele, articolașe ușurele, titluri, subtitluri, intertitluri și supratitluri, pozișoare și chenărașe, aldinuțe și reclămuțe, mici păreri și mici accese de autoadulare sau de autocompătimire, micuțe și drăguțe răsfățuri și lamentări, veșnice acuze la adresa criticilor care sunt marii vinovați (bine că mai există
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11221_a_12546]
-
marea noutate: și anume, cuvântul idee! Nu polysul sau cetatea feudală, națiunea sau religia, ci... ideea! Iată la ce rang a fost ridicată ideea de un tinerel anarhic și dezordonat, Raskolnikov care, îmbibat, fanatizat de exemplul napoleonian, decide într-un articolaș pe care-l publică într-un ziar - deci în forme articulate, noționale și nu metaforice! - că fiecare are dreptul de a-și croi un destin, iar crima poate servi la aceasta! Fanatizat de viața și cariera nemaipomenită a acestui fiu
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
mai mult restrânsă. Cu mare probabilitate, ziarul bucureștean în cauză trebuie să figureze printre cele la care aveau acces în acel moment puținele cunoștințe ale elevului de la bârlădeanul Liceu „Gh. Roșca Codreanu”. Aceste considerente m-au determinat să reiau căutarea „articolașului” de „critică agresivă”, considerat de G. Ibrăileanu ca debutul său literar. Și, după mai multe încercări infructuoase, textul cu pricina a ieșit la iveală. Între cotidienele verificate, atenția mi-a fost atrasă de „Războiul” (în ortografia vremii - „Resboiul”): în coloanele
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
el, se ivește și Eugen I. Vaian (semnând E.I.V. sau Eu.), cu versuri, dar și cu articole inspirate tot de realitățile romașcane. Ca atare, nu putea întârzia nici ivirea celui de-al treilea „redactor” al revistei „Școala nouă” - G. Ibrăileanu. „Articolașul” său se obstina, însă, a nu ieși la lumină, cauza descoperind- o abia după atente verificări: colecția ziarului bucureștean existentă la Biblioteca Centrală Universitară din Iași prezintă numeroase lipsuri. L-am descoperit, însă, în sfârșit, în colecția (pare-se, completă
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
a observa că „Războiul” nu avusese până atunci rubrica în cauză (cel puțin, în primele luni ale anului 1889), „inovația” (dacă va fi fost una) fiind, de altfel, ulterior abandonată (iarăși, măcar până la sfârșitul anului respectiv), și, apoi, că titlul „articolașului” conține o greșeală, datorată cu siguranță zețarilor. Titlul corect era: O poezie din „Romanu” („Romanu[l]” fiind titlul gazetei conservatoare din târgul apropiat de locul unde se varsă râul Moldova în Siret). Înainte de a reproduce in extenso „articolașul” lui G.
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
că titlul „articolașului” conține o greșeală, datorată cu siguranță zețarilor. Titlul corect era: O poezie din „Romanu” („Romanu[l]” fiind titlul gazetei conservatoare din târgul apropiat de locul unde se varsă râul Moldova în Siret). Înainte de a reproduce in extenso „articolașul” lui G. Ibrăileanu, ceea ce va permite să se judece aprecierile tardive ale autorului său (relative la felul cum era scris și la „răutățile” conținute), mă voi mărgini să semnalez câteva fapte. Mai întâi, că N. Gr. Stețcu nu a greșit
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
care tulburase cercurile progresiste ale societății din Stargorod, se termină așa cum se terminau toate evenimentele de felul acesta: o amendă de douăzeci și cinci de ruble și un mic articol în ziarul liberal al orașului Ideea obștească, cu titlul imprudent Aventurile mareșalului. Articolașul era scris într-un stil elevat și începea astfel: „În orașul nostru binecuvîntat orice eveniment este senzațional! Și, ca un făcut, în fiecare eveniment senzațional sînt implicate cu deosebire: Persoane influente!!!” Articolul, în care erau amintite inițialele lui Ippolit Matveevici
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
aceasta doar un mic experiment de făcut. Fapt pentru care, îi rog pe cei care încă ar înclina sentimental spre iertarea sau justificarea imposturilor de critică literară de la care am pornit, să ia zece, sau douăzeci, sau câte vor asemenea articolașe care abundă prin tot felul de publicații, să le ordoneze cum vor ei sau să le așeze în orice ordine sau consecuție consideră ei, să caute orice legătură ar vrea între ele și să încerce să le asambleze cum cred
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
și altele. Dar nu-i totul! Mai sunt multe de spus despre tine... La 4 decembrie 2011 apare, în „Arhiva pentru eticheta „Constantin Tocitu”, titlul unei... recenzii sau cronici de carte: „Destine pictate în... galben”, autor Constantin Tocitu. Finalul acelui articolaș din ziarul „Mehedințeanul” / 18 august 2011 îți divulgă o parte din secret: aversiunea față de evrei! Să fie o întâmplare?Iată cum te-ai exprimat acolo: „Citind aceasta carte am simtit un miros de .....galben.......mi-a amintit de Mircea Cartarescu
CINE EŞTI TU, PLAGIATORULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358348_a_359677]
-
cu belele. Îl punem pe George să-l conducă la autocar, este încă în parcare, și să le explice ălora că s-a rătăcit iar noi, gazde perfecte, nu lăsăm oamenii așa de izbeliște ci... Că dacă iese și un articolaș în presă pe tema asta poate ne scoatem cu vreo primă, ceva... Șefa făcu un gest din ochi și lucrurile se derulară exact așa cum fuseseră gândite și expuse, deși Costel mai bâiguia din când în când precum că: jio sui
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
corect și astfel numărul „criticilor” se înmulțea necontenit devenind la fel de mulți ca și creatorii propriu-ziși, fiindcă articole de îndrumare, repetând mereu aceleași lozinci, se scriau mai ușor decât beletristica, fie ea și schematică. Astfel, numărul de autori de articole și articolașe înmulțindu-se, se mărea și obștea breslelor. Pentru ca și ei, autorii acestora, se osmozau între timp cu obștea respectivă, deveneau membri ai ei, directori de publicații, șefi de catedre, editori, respectivele instituții ne mai fiind doar îndrumate de partid, ci
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
ghișeu“ la care mă simt, uneori, condamnat. Mulți par să creadă că stau, nefolosit, în spatele unui gemuleț mereu deschis și aștept, nerăbdător, să mă angajeze cineva: un textuleț de catalog, un brînci editorial pe vreo copertă a IV-a, un articolaș de circumstanță, o semnătură de protest, o recenzie, un dialog „edificator“, o opțiune politică, o vizită la atelier sau la o expoziție. „Domnu’ Pleșu, vreau și eu o vestă. Un pantalon. Un capoțel.“ „Bine, dar am și eu de cusut
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
eu. Pentru că, dacă aș fi lucrat în presă toată viața, nu aș mai fi fost scriitorul de azi cu o operă literară profundă și vastă, propus pentru Premiul Nobel. M-aș fi risipit în sute sau mii de articole sau articolașe. De unde se vede că tot răul este spre bine. Așadar, soarta a făcut deci să fiu primul poet care a citit la cenaclul Flacăra. Păcat că la noi, la români, minunile țin trei zile! Cenaclul Flacăra a început frumos, ca
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
care puținele informații pe care le-am putut procura s-ar putea să-și afle locul potrivit aici. Ce-i drept, unii Ziariști englezi, În general oameni lipsiți de simțul Principiului Religios sau de judecată față de manifestările acestuia, vorbesc În articolașele lor enigmatice ca și cum ar fi vorba mai curând despre o Sectă Laică decât Religioasă; cu toate acestea, dincolo de aparențe, caracterul ei devoțional și chiar jertfelnic se revelă destul de clar unei cercetări atente. Faptul că aparține clasei celor care se Închină
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
largul lor în preajma ei, și cu care glumea-flirta discret și senin. De curînd Deirdre Mc Closkey a publicat un volum-cronică a avatarurilor sale identitare. El conține povestea transformării lui Donald în Deirdre, cu multe dintre detaliile ei mai curînd de articolaș de gazetă, sordide și deprimante, dar și cu reflecții interesante despre libertatea individului (și obligația sa) de a se prezenta celorlalți drept cel care este, sau, ca să nu alunecăm în absolutism, drept cel care vrea cu adevărat să fie. M-
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
amuzante și rostirile cu șart, la care condeierul face urechea pâlnie, se deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc în „mediul înălțător și impunător al Junimii”, pentru care S. nutrește aproape un cult. În articolașele lui mișună, de altfel, tot soiul de „reminiscențe junimiste”. O „istorie anecdotică” (cum o definea Șerban Cioculescu) este lucrarea, de minuțioasă documentare, Figuri din Junimea. Din destăinuirile unor membri ai societății ieșene (obținute și prin discuții particulare, și prin interviuri
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
de partid și aprobat de Comitetul Județean al PCR. În anii finali ai comunismului, cei mai duri, această responsabiltate i-a revenit unui distins profesor de la Filosofie, care, între altele, a introdus în ultimul număr prerevoluționar al Opiniei studențești un articolaș injurios despre disidentul Dan Petrescu. E important de menționat- în ultimii ani, cenzura de partid nu se mai ocupa doar cu tăiatul, cu scosul, ci și cu adăugatul! Ce trezea atenția cenzurii? Mai întâi, anumite domenii, cum ar fi sexualitatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cealaltă strofă a poemului în care autorul ne încredințează cu aceleași mijloace că... ... urăsc pe cel ce-așteaptă Socialismul mură-n gură Lung la vorbă, scurt la faptă Chiulangiul secătură. Această poezie de două strofe ar fi de fapt un articolaș de ziar, cum l-ar considera cititorul, dacă n-ar fi derutat oarecum de ritm și rimă. Se pare că tovarășul Frunză a fost atras și de această dată (cum s-a mai arătat a fi poezia N-om cânta
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
meu articol publicat a fost o critică a unei poezii tipărită într-un ziar din Roman de o domnișoară. Critica am publicat-o într-un ziar din București. Era bine scrisă, plină de răutăți și, orașul fiind mic, domnișoara cunoscută, articolașul a făcut zgomot. Defectul criticii era disproporția între importanța ce o dădeam eu lucrului și micimea acestui lucru. Așadar, debutul meu literar a fost... critica literară agresivă! În aceeași vară, împreună cu amicii mei Mușoiu și Vaian, și cu colaborarea altor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unul dintre negri mai era încă în pat și dormea. Băiatul avea șaisprezece ani. Fiul avea șaptezeci și doi. Bătrâna avea optzeci și nouă, și locuia de una singură în ogeacul ei... O căpetenie arabă a fost omorâtă. Dintr-o dată, conform unui articolaș din Morning Line, Orientul Mijlociu a devenit mai exploziv ca niciodată și pacea lumii e serios amenințată. Acum povestea asta naște câteva întrebări serioase. Va urma o scumpire a petrolului? I se va mai da în cap sterlinei și va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de la mult iubita mea gazetă. Pur și simplu a apărut într-o zi, fără contribuția mea, pe care o credeam esențială până în acea zi. Țineam gazeta în mână și nu-mi venea să cred: cum a putut să apară fără articolașul meu? Nedumerire dureroasă, cu atât mai grea cu cât nu știam ce voi face în acea clipă. Normal, dacă apărea articolașul, urma să intru în berărie, să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
până în acea zi. Țineam gazeta în mână și nu-mi venea să cred: cum a putut să apară fără articolașul meu? Nedumerire dureroasă, cu atât mai grea cu cât nu știam ce voi face în acea clipă. Normal, dacă apărea articolașul, urma să intru în berărie, să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca din întâmplare, să-mi cadă ochii pe articolașul meu. Să-mi admir semnătura, să remarc inteligenta machetare, cu poza mea lăfăindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu cât nu știam ce voi face în acea clipă. Normal, dacă apărea articolașul, urma să intru în berărie, să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca din întâmplare, să-mi cadă ochii pe articolașul meu. Să-mi admir semnătura, să remarc inteligenta machetare, cu poza mea lăfăindu-se în centrul paginii, cu chenarul discret al încadrării, și, de parcă aș fi fost surprins, să-l citesc, să descopăr că nu s-au strecurat decât două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]