161 matches
-
științifică extinsă, devenind uzuale pentru întreaga gamă a științelor umane, încît lingvistica a ajuns în măsură să instituie categorii supradisciplinare. În efortul de a găsi o explicație pentru schimbarea din limbă, neogramaticii au admis existența unor cauze, unele de natură articulatorie, iar altele de natură psihologică (spirituală). Dintre acestea, baza de articulație a fost considerată elementul principal de schimbare lingvistică la nivel popular, îndeosebi în momentele de adoptare a unei limbi străine de către o populație. În acest spirit, Alexandru P h
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
potrivit căreia nu există un raport necesar între comunitatea de rasă și comunitatea de limbă, dar susține că aceasta nu exclude posibilitatea ca trăsăturile specifice ale unui popor să se manifeste în modul de articulare a sunetelor și ca organe articulatorii cu trăsături deosebite să predispună la realizarea de sunete diferite 175. Dezvoltînd teoria despre baza de articulație, G. I v ă n e s c u precizează că acțiunea ei nu este uniformă în timp, avînd mereu aceeași intensitate, ci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai lent. Fără îndoială că obsevațiile sînt corecte, căci, ceea ce produce în mod real slăbiciunea tradiției sau preferința pentru unul din tipurile lingvistice, sînt aspecte care particularizează fiecare epocă-salt. Situîndu-se pe altă platformă filozofică, Coșeriu nu aduce în discuție factorii articulatorii pe care îi aveau în vedere neogramaticii, deși în analiza sa vizează în primul rînd limba populară și uneori admite că există "deprinderi articulatorii" ce caracterizează comunitățile lingvistice. Cei care consideră însă baza de articulație ca o cauză a schimbării
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aspecte care particularizează fiecare epocă-salt. Situîndu-se pe altă platformă filozofică, Coșeriu nu aduce în discuție factorii articulatorii pe care îi aveau în vedere neogramaticii, deși în analiza sa vizează în primul rînd limba populară și uneori admite că există "deprinderi articulatorii" ce caracterizează comunitățile lingvistice. Cei care consideră însă baza de articulație ca o cauză a schimbării limbii și a schimbării în limba populară, admit și existența unei baze psihologice la același aspect al limbii. Astfel, urmîndu-l pe Hermann Paul, A
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evoluție și o mobilitate mai accentuate decît ea, pe măsura transformărilor în cunoaștere, în concepții, în credințe etc., devenind astfel și o permanentă cauză a schimbărilor în limbă. Ca atare, în vreme ce baza de articulație, ca formă de manifestare a deprinderilor articulatorii conferă schimbărilor limbii o cauză fizică, baza psihologică oferă o explicație a schimbărilor printr-un determinism cultural. Pe de altă parte, aceste cauze pot coopera la schimbarea limbii, dar nu se întîlnesc în cazul schimbărilor în limbă, în sensul că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
omogeneitatea relativă chiar atunci cînd, părăsindu-și treptat limba, adoptă un alt mijloc de comunicare. Se poate așadar afirma că, înainte de a produce modificarea unei limbi (cum a fost cazul latinei la popoarele romanizate), baza de articulație este o predispoziție articulatorie a unui grup etnic, manifestată în deprinderea de a articula și de a percepe într-un anumit mod sunetele cu valoare fonologică (deprindere care decurge din însușirea general umană de a produce sunetele, dar este diferită de aceasta) și de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de imaginile sunetelor limbii care dispare, aceasta ar presupune o existență a sunetului înaintea imaginii lui în limba care este părăsită și, deci, asumpția lui Coșeriu nu este acceptabilă. Din aceste motive, explicarea unora dintre schimbările fonetice prin predispoziția organelor articulatorii nu se poate înlătura, deoarece din această predispoziție, care se instituie într-o condiție necesară pentru direcționarea schimbărilor, pot lua naștere și fenomene înrudite cu cele deja existente, pot apărea, prin urmare, sunete care nu existau nici în limba inițială
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
între actul de vorbire și modelul lui apare permanent o neconcordanță acoperită de inovație 185. Această inovație reprezintă schimbarea numai în momentul ei inițial și este, după Coșeriu, "întotdeauna un act de creație individuală", care se poate datora unor deprinderi articulatorii 186, unor erori în urmarea modelului, unor motive stilistice sau culturale (obiecte sau concepte noi) etc.187 Schimbările lingvistice nu sînt niciodată de la început generale și simultane, precizează Coșeriu, ci provin întotdeauna de la un act individual, de la o inovație care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
față de "sunetul uz" (= fonem), iar această alunecare dacă se manifestă în mod repetat în aceeași direcțe provoacă la un moment dat schimbarea sunetului inițial în altul 195. Dar, precizează Philippide, deși pornesc ca fenomene naturale și inconștiente (determinate de baza articulatorie), schimbările lingvistice (în măsura în care au într-adevăr un efect asupra evoluției limbii) tind să se socializeze și să devină conștiente. Urmărind în continuare concepția lui Eugen Coșeriu, se remarcă afirmația că, spre deosebire de fenomenele naturale care se produc printr-o cauză, printr-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conștiință fonologică, de o deprindere mentală, datorită căreia vorbitorul unei limbi nu sesizează întotdeauna distincțiile fonologice care nu sînt proprii limbii sale, dar există în altă limbă 200. Desigur, existența unei "conștiințe fonologice" este un fapt autentic, dar totuși, deprinderile articulatorii nu o pot avea ca fundament unic și exclusiv și, de aceea, opțiunea mentalistă a lui Coșeriu nu pare întemeiată dacă se ia în considerație faptul că, și atunci cînd cineva conștientizează existența unor diferențe fonologice într-o limbă străină
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pare întemeiată dacă se ia în considerație faptul că, și atunci cînd cineva conștientizează existența unor diferențe fonologice într-o limbă străină în raport cu limba sa, continuă să confunde în pronunție sunete distincte ale limbii străine respective 201. Ca atare, deprinderile articulatorii și conștiința fonologică cooperează în producerea alterărilor de pronunție la o limbă învățată, dar ele nici nu se confundă și nici nu se reduc una la alta, deoarece conștiința fonologică este numai unul dintre aspectele care determină deprinderile articulatorii (aspectul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deprinderile articulatorii și conștiința fonologică cooperează în producerea alterărilor de pronunție la o limbă învățată, dar ele nici nu se confundă și nici nu se reduc una la alta, deoarece conștiința fonologică este numai unul dintre aspectele care determină deprinderile articulatorii (aspectul ideal), un alt aspect (cel material) alăturîndu-i-se sau substituindu-l în cele mai multe dintre cazuri. Ceea ce produce, după Coșeriu, majoritatea inovațiilor, care reprezintă abateri de la norma și de la sistemul limbii, este, în primul rînd, slăbirea științei lingvistice, care are loc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
schimbări lingvistice 272, iar, în cazul însușirii unei limbi străine de către o populație (cum s-a întîmplat în cazul popoarelor cucerite de romani care și-au însușit latina), prin tradiție se explică elementele substratului păstrate și perpetuate (forme, cuvinte, deprinderi articulatorii, particularități de gîndire etc.). În principiu, asemenea aspecte privesc tradiția empirică, modul comun de a folosi și de a aprecia limba. În paralel poate exista însă și o tradiție științifică, care privește fie pe vorbitorii unei singure comunități lingvistice, fie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
propriu-zis cu structura lui specifică ce diferă de la un popor la altul (așadar, baza psihică) și gîndirea cu elementele ei de conținut (adică, baza spirituală)298. Dacă temperamentul vizează reacțiile motorii, iar concretizarea limbii în vorbire se realizează cu ajutorul organelor articulatorii, prin mișcări motorii deci, atunci acesta (întrunind intensitatea și viteza reacțiilor) se reflectă în articularea sunetelor și, ca atare, în mod indirect în limbă, modul de articulare în vorbire determinînd aspectul imaginilor acustice, a valorilor fonologice la nivelul limbii. Dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
263, 264 activitate 45, 160, 161; lingvistică 31, 205, 218 alteritate...45, 94, 112, 127, 170, 263, 271, 315, 326-329 antropocosmos 14, 64, 87, 147, 208, 253, 255, 261, 271-273, 281, 313, 334, 350, 367 autoritate...195-198 bază de articulație (articulatorie) 164, 165, 167, 168, 172, 174, 175, 179, 183, 184 bază psihologică 166-168, 183, 184, 216, 250, 251 cauzalitate 163-168, 174, 177, 184 cauză 163-169, 177-180, 239, 267 competență lingvistică 31, 176, 210, 218, 220, 221, 230 comunicare 65, 89-92
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
183 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 61. 184 Vezi, Determinare și cadru, în Eugeniu Coșeriu, Teoria limbajului și lingvistica generală, p. 294. 185 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică,p. 90. 186 Se pune însă problema dacă aceste deprinderi articulatorii sînt individuale sau comune unui întreg grup uman și unde își au originea. 187 Eugeniu Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 90. 188 Ibidem, p. 91. 189 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 71. 190 Ibidem, p. 80. 191 Ibidem
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
energie, sindromul de frig. Tracțiunile transversale Foto 34. Tracțiune transversală p.192 O tracțiune articulară înseamnă aplicarea unei tensiuni ușoare la articulație într-o altă direcție decât cea a sensului fiziologic. Putem, de asemenea, permite glisarea ușoară a unor segmente articulatorii pentru regăsirea unei poziționări normale. Tracțiune transversală Efecte Indicații Deblochează, reduce retracțiile și aderențele capsulare, eliberează Qi-ul meridianelor locale Reducerile rebele de mobilitate, retracțiile ligamentelor, aderențe capsulare Flexiuni și extensii O flexiune înseamnă o mișcare care apropie segmentele osoase ale
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
și, respectiv, imitarea pronunției de către elevi, în aceleași ritmuri; se poate aplica și analiza fonetică a unității sintagmatice, conform metodei foneticoanalitico-sintactice prin: repetarea cuvântului individual sau în cor (vorbit), prin citirea cu voce tare etc. b) Exerciții pentru dezvoltarea organelor articulatorii concretizate în exerciții de respirație, realizabile cu deosebire prin lecturarea cu voce tare a versurilor, ceea ce implică reglarea respirației și respectarea pauzelor conform semnelor de punctuație. Astfel, rostirea se va realiza numai în timpul expirației, evitându-se rostirea în timpul inspirației, tendință
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
pauzelor, tonalității, accentului logic și psihologic, debitului rostirii etc. c) Exerciții de pronunție sau așa numitele „ frământări de limbă”, concretizate în înlănțuiri de cuvinte cu grupuri de sunete mai greu de articulat, ceea ce antrenează analizatorul verbo-motor, cu accent pe organele articulatorii, pe atenție și pe pronunția rapidă. Exemple: „ Stanca stă-n castan ca Stan.” „ Stan stă-n castan ca Stanca.” „ Capra neagră calcă piatra, cum o calcă-n patru crapă; crape capul caprei în patru cum a crăpat și piatra-n
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
flexionar. Evoluția fonetică a limbii, considerată global, a constat în trecerea de la expresia explozivă, în care sunetele se suprapun dominate de un nivel al intonației și de gradul de intensitate a pronunției, ceea ce conferă cuvântului o imagine pictografică, la individualizarea articulatorie a sunetelor, ceea ce are ca rezultat pronunțarea lor succesivă, de unde posibilitatea scrierii alfabetice și lineare. Sub aspect structural, este de remarcat evoluția globală ireversibilă a limbii de la stadiul amorf (monosilabic) la cel aglutinant (sintagmatic sau sintactic) din care a rezultat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de limbă și capacitatea mintală de a recrea cuvântul în vorbire au fost consecința îndelungatului proces de trecere de la maimuțele antropoide la om, proces ale cărui începuturi infinitezimale se înscriu în seria reacțiilor instinctive ale animalelor. Complexitatea fonetică, gramaticală, semantică, articulatorie etc. a limbii ca fenomen definitoriu al speței umane necesită diverse unghiuri de abordare, care numai corelate pot oferi imaginea întregului. S-a întâmplat însă că unele abordări, precum logicismul, psihologismul, fonologia, structuralismul ș.a., să depășească limitele aplicabilității lor și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că limbile ca mijloc de comunicare nu sunt un produs al raselor deosebite după culoarea pielii, forma urechilor sau a capului etc. Speța umană este unitară, iar capacitatea și limitele omului de a produce sunete sunt comune întregii specii. Deosebirile articulatorii dintre limbi țin de deprinderile colectivității și nu de deosebiri fiziologice. Față de naturalism, care a blocat cercetarea în baza de articulație, comparativismul o înfundă în deducerea istoriei limbilor din sistemul de rădăcini al protolimbii indoeuropene. Compararea limbilor este, ca și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pronunțată. Prin expresia „limba băștinașă” el denumește limba pe care „poporul român” a folosit-o înainte de a prelua latina și a o transpune în baza lui de articulație, aceasta fiind singura care a transformat latina în română introducând acele „diferențe” articulatorii care fac ca latina să nu mai fie latină, ci română. Philippide se declară convins că la fel s-au petrecut lucrurile pe teritoriul antic al Franței. Punând semnul egal între baza de articulație și „națiune”, el afirmă că „națiunii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Într-un mod original diferitele tendințe pozitive manifestate pe plan mondial. Astfel, În orele de limbaj și comunicare, accentul se pune pe realizarea comunicării din necesitate, care să stimuleze interesul pentru vorbire, fără să țină seama prea mult de dificultățile articulatorii ale structurilor fonetice. La tehnica vorbirii se exersează, În mod gradat și sistematic, pronunția fonemelor și a structurilor verbale specifice limbii române, cu procedee folosite În mod deosebit În Învățământul de masă. Trebuie subliniat faptul că și În cadrul orelor de
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
perceperea succesiunii momentelor zilei , formarea motivației ,dezvoltarea capacității de a înțelege că te poți face înțeles , dobândirea unei experiențe în legătură cu ceea ce este la un moment dat semnificativ . Programul educațional A fost alcătuit în conformitate cu aceste obiective , în vederea acționării pe diferite paliere :articulatoriu,.limbaj, memorie , atenție, gândire, afectivitate. Am urmărit inițial trezirea interesului și crearea unei atmosfere de lucru relaxantă. .Am început cu limbajul receptiv,apoi cel expresiv prin emiterea onomatopeelor (izolat, în cântec , poezii ), inițierea unor jocuri :umflat baloane ,suflat în lumânări
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]