379 matches
-
Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Vară sentimentală" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Vară sentimentală" „preia un conflict «tipic» anilor '80, acela dintre bine și foarte bine, încercând să trateze cu zâmbetul pe buze un subiect (...) cu multe «locuri comune»”. El concluzionează
Vară sentimentală () [Corola-website/Science/328465_a_329794]
-
o progresie de tipul I-IV-V-I cu mai multe variante (de exemplu, T-S-D-T, T-sP-dP-T, etc.). Este un sistem util în analiza armoniei compozițiilor cu tendințe cromatice de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Îndoieli despre universalitatea acestui sistem (și o percepție de artificialitate în impunerea unei simetrii absolute pentru gamele majore și minore) au făcut ca acesta să nu fie utilizat în prezent în aceeași măsură ca cel al progresiilor fundamentale. Analiza funcțională continuă să aibă o prezență vizibilă în literatura de limbă
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
asupra peisajului, a mulțimii, semnificând decadența, amurgul, văzut ca un sfârșit de lume, o viziune asupra declinului omenirii. Culoarea violet devine simbol prin efectul straniu al generalizării ei. Totuși există și interpretări simbolice preexistente, culturale ale violetului - violență, fast, precum și artificialitate. Fiind considerată o culoare care înghite lumina, violetul este o culoare de doliu, culoare a secretului. O altă imagine simbolistă este aceea a monotoniei orașului, populat de o lume leneșă, sortită pieirii, din cauza absenței idealului. Burgul sau cetatea se definește
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
un decor clasic, utilizând noile cunoștințe de perspectivă pentru a construi spațiul pictural și pentru a da viață scenei, în timp ce protagoniștii divini par a fi încântători de umani, lucrarea constituie un minunat exemplu de pictură renascentistă. Cu toate acestea, urmele artificialității grațioase caracteristice artei gotice rămân. Tocmai această îmbinare a celor două tradiții artistice într-o singură pictură creează această frumusețe specială. Pictura „Buna Vestire” reprezintă o frescă (din italiană: fresco= proaspăt). Buna Vestire a fost un element important atât în
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
a imaginii, se înscrie în orientarea școlii florentine, una din cele mai prestigioase școli ale Renașterii italiene. Opere ca: „Sfânta Magdalena”, „Răpirea Europei” atribuite lui A.M. Schiavone și „Isus cu crucea” în genul lui Parmigianino, vădesc virtuozitatea tehnică, prețiozitatea și artificialitatea unei perioade de căutări în epoca din pragul barocului italian. Opus acestor tendințe, Agostino Caracci, unul dintre întemeietorii Academiei degli Incaminati, fondată în 1585, în semn de protest împotriva picturii manieriste, abordează desenul după model, riguroasa construcție compozițională orientându-se
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
să aibă senzația că imaginea vizuală și percepția auditivă corespunzătoare ei coincid ca loc. Insă cu cât ecranul crește ca dimensiune prin apropierea spectatorului de el, componentele vizuale și auditive ale filmului nu mai se suprapun spațial, creind impresia de artificialitate, dăunând calității spectacolului. Prin tehnica de redare stereofonică, care dă senzația de spațialitate, se urmărește eliminarea acestui inconvenient, în așa fel încât spectatorul să aibă impresia că recepționează sunetul din aceea zonă unde se află personajul. Acest lucru se realizează
Sunet stereofonic () [Corola-website/Science/299456_a_300785]
-
pe lângă studiul rapid al Talmudului ieșivele au început să refoloseasca metoda disputei cazuistice numită Pilpul care a ajuns la înalte grade de subtilitate. În cele din urmă, în secolul al XIX-lea metoda aceasta a fost tot mai criticată pentru artificialitatea ei și în cele din urmă a fost marginalizată. În veacul al XVII multe din ieșivele din Polonia și Ucraina au avut de suferit de pe urma pogromurilor ce au insoțit răscoala antipolonă a cazacilor lui Bohdan Hmelnițki. În secolul al XVIII
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
amintește de Merzbau ansamblul constructivist al lui Kurt Schwitters. Multe din lucrările Getei Brătescu pornesc de la ideea de artificiu. Pentru ea, conceptul este de o importanță centrală în înțelegerea artei și a creativității în general. Multe din lucrările ei surprind artificialitatea lor inerentă, captând mișcarea tranzitorie de la natură la cultura. Geta Brătescu este prinsă într-o mișcare contradictorie, dezvoltând artificialitatea și admițând în același timp inevitabilitatea ei. Revelatoare în acest sens sunt obiectele cu chipul ei că o mască, accentuând sau
Geta Brătescu () [Corola-website/Science/316730_a_318059]
-
Pentru ea, conceptul este de o importanță centrală în înțelegerea artei și a creativității în general. Multe din lucrările ei surprind artificialitatea lor inerentă, captând mișcarea tranzitorie de la natură la cultura. Geta Brătescu este prinsă într-o mișcare contradictorie, dezvoltând artificialitatea și admițând în același timp inevitabilitatea ei. Revelatoare în acest sens sunt obiectele cu chipul ei că o mască, accentuând sau diminuând prezenta artificiului. Înalte exemple, trăsături ale chipului ei sunt combinate cu materiale din viața cotidiană, construind obiecte compozite
Geta Brătescu () [Corola-website/Science/316730_a_318059]
-
a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că respectivul regizor „se regăsește cel mai bine pe sine în ultimul film, «Duminică în familie»”. Criticul își argumentează astfel afirmația precedentă: „În narațiunea cinematografică sunt recognoscibili, deopotrivă, scriitorul cu vocație
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Zbor periculos" este „un alt film despre aviatori scris de un aviator”, concluzionând metaforic însă că „moara macină din nou în gol”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
din 1725 vorbea, în Scienza nuova, de poeticitatea limbii popoarelor „sălbatice“, găsind originea metaforei în mentalitatea și în modul de gândire animist al unei faze „poetice“ în dezvoltarea spiritului omenesc. Clasicul Michel de Montaigne prefera „naivitatea și grația“ poeziei populare artificialității creației de salon caracteristice epocii sale. Cel care a dat un imbold considerabil interesului pentru folclor a fost Johan Gottfried Herder, care a publicat colecțiile Volkslieder și Stimmen der Völker in Liedern (1778 - 1779); valoarea intrinsecă a poeziei populare este
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
relativ statuară. Caracteristice stilului baroc sunt liniile diagonale de compoziție, care conferă senzația de mișcare, și utilizarea clarobscurului. Ambele trăsături au creat un stil grandios, dramatic, apropiat spiritului vital al Contrareformei. Mulți dintre pictorii începutului secolului al XVII-lea părăsesc artificialitatea manierismului în încercarea de a se apropia tot mai mult de lumea naturală. În Italia perioadei baroce s-au afirmat o multitudine de artiști, toti înzestrați cu o deosebita forță novatoare. Annibale Carraci (1560 - 1609), Guido Reni (1575 - 1642), Guercino
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
realitatea de artă și invers...cum probabil că s-a întâmplat și cu artiștii decadenți care, trăind la intensitate maximă astfel de sentimente, își confundau propriile vieți cu operele de artă. Aici se ridică o întrebare: „operă de artă, în artificialitatea sa estetică, îi fascina pe decadenți prin ea însăși sau pentru ceea ce reprezenta ea în propriile lor conștiințe” și ”interiorități?”. Mai precis, prin apropierea de ideile decadente. Există dragostea pentru artă propriu-zisă, sau este o iluzie provocată și trăită la
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
al tânărului inginer Vasile Ionescu. Țăranii de platină După o carte de proză scurtă ("Noaptea după ploaie") și una de reportaje ("Între solstiții și echinocții"), Eugen Mihăescu ne oferă primul său roman, "„Țăranii de platină”" al cărui titlu trimite spre artificialitatea țărănului care se îndepărtează de sat pentru a răspunde tentației vieții urbane. Se simte în această carte experiența reporterului care a dobândit de-a lungul anilor o bună cunoaștere a oamenilor, a preocupărilor acestora, văzute în contextul noilor relații determinate
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
și "Mihail, cîine de circ" (1979), cu Gheorghe Vitanidis în "Masca de argint" (1985) și "Colierul de turcoaze" (1986) sau cu Ion Popescu-Gopo în "Maria Mirabela în Tranzistoria" (1989). Scenografului îi plăcea să construiască decoruri care creau un efect de artificialitate voită cu care umplea spațiul natural. El a recreat atmosfera Bucureștiului de dinainte de război în "Afacerea Protar" (1955), atmosfera din conacele boierești (mobilă stil, obiecte etc.) în "Bijuterii de familie (1957) sau un sat de coloniști de pe malul fluviului Mississippi
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
scenograful Constantin Simionescu „aduce prin seria B.D. și prin Explozia, Frații Jderi, sau Osînda, o apropiere de cele mai noi soluții și experiențe de armonie plastică, în special prin predilecția sa pentru decorul construit, ce are un efect de o artificialitate căutată, voită, nu de puține ori în tandem cu cel natural”.
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
Expertul în opera lui Gibson Tatiani Rapatzikou a apreciat că motivul stației spațiale a fost folosit de autori ca un "simbol al tensiunii și dificultății întâmpinate de personaje și de cititori de fiecare dată când au de-a face cu artificialitatea lumii lor tehnologice". "Vancouver Magazine" a comandat această povestire, cerând ca acțiunea să se petreacă în acest oraș. Piața din titlu a fost modelată după aceea din Granville Island. După cum spunea autorul într-o postare de pe blog datând din 2007
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
învelite în straturi succesive de metatext, derularea întâmplărilor nemaifiind suficientă, ci reclamând o interpretare a lor. Personajele importante, simpli actori până acum (cu ponderi diferite cerute de rolul jucat), devin observatori, martori, regizori și autori. Ei încep să aibă conștiința artificialității lor, ca și a lumii pe scena căreia evoluează. Această lume și-a pierdut stabilitatea și relativa omogenitate. Nu mai este guvernată de legi clare și de eternele pasiuni umane. Se prezintă ca o realitate bolnavă, în dezagregare, în care
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
niște spinări de lup, zburlite”, „văile ca niște pâlnii de turnat gaz”, „pătulele și magaziile vergeluite sunt ca limba de clopot gata-gata să facă bang”). În plus, nu poate trece neobservată rezerva scriitorului față de tot ceea ce este „contrafăcut”, oroarea față de artificialitatea dicțiunii poetice, de convenționalismul speciei ca atare, toate acestea conducându-l către valorificarea autenticității prozaice a rostirii. S-ar putea scrie apoi zeci, poate sute de pagini, despre ceea ce am putea numi „complexul prozei” la Marin Sorescu. Nu este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Înainte chiar de riscurile la care sunt expuse efectele de compoziție din cauza celebrului „paradox al consecințelor” drag lui Weber, să se conștientizeze mai bine iraționalitatea funciară, În ciuda aparențelor, a unei bune părți din comportamentele umane, individuale sau de grup. Dezordine, artificialitate a codurilor și rezistențe Totul se petrece ca și cum, În orice societate, dezordinea ar fi mult mai puternică decât ordinea, care nu s-ar putea produce decât intermitent și ar fi, În mod necesar, precară. Această constatare este alimentată de observațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
efectuează prin Încercări și eșecuri, de la tatonările intersubiective (de tipul „Te iubesc, nici eu”) până la cele mai complicate eșafodaje politice, pentru care stau mărturie acordurile și tratatele făcute și refăcute de mii de ori. În asemenea cazuri se arată vederii artificialitatea codurilor, care par să existe doar pentru a fi ocolite, supuse bulversărilor, proclamate, dar nu și respectate. Una dintre dimensiunile fundamentale ale lumii trăite ni se dezvăluie astfel prin intermediul rezistențelor la care recurg agenții pentru a putea să se descurce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
virtuți morale tonifiante, care să redeștepte reafirmarea omului într-o lume mai ordonată de legitățile activităților constructive și pașnice. Iar acțiunile implică și promovarea ajutorului reciproc prin solidaritate umană. Crustele genetice ale acesteia din urmă prea sunt acoperite de abuzurile artificialității și de tendința revenirii fie la capitalismul sălbatic, fie la mixaje mai greu de acceptat. În cursul anului 1989 România și alte 6 țări socialiste de mărimi variabile, urmate în 1991 și de fostul lor lider, au părăsit drumul socialismului
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
culturi, simboluri, decupînd cadre neutre, exterioare, diurne fără perspectivă. În ciuda unei actrițe precum Natalie Portman care ne amintește de Closer (Ispita, 2004) al lui Mike Nichols, filmul suportă o cădere de tensiune generată de o notă tot mai pregnantă de artificialitate, amplificată de dificultatea cîntăreței Norah Jones de a susține partitura încredințată. Există o anumită nebunie a acestui spațiu, o frumusețe a descreieraților care închid în ei vizionari pe care o regăsim în romanele lui Norman Mailer sau cele ale lui
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
dimpotrivă; l-aș fi ocolit în toate felurile posibile: dând foc la scenă, strangulându-i pe mașiniști (să cadă decorurile-n capul lui Hamlet sau peste patul lui Oblomov) sau inundând sala cu apa de la hidrant. Mă scotea din minți artificialitatea jocului, felul în care actorii se chinuiau să mimeze diferite stări (nu le ieșea niciodată), pozele jalnice și patetice. Când ridicau cortina, parcă se descărca sarcofagul cu mumii pe scenă. Mai puneai și recuzita, adunată de pe vremea lui Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]