50 matches
-
DINU De multe ori, lumea ce ne înconjoară pare a înfățișa cel mai bine chipul unui abracadabrant carnaval al șoaptelor stinse, o realitate de tip insular (dacă ar fi să îl cităm pe Edgar Papu), în care diforma întruchipare a „artisticității” oculte contemporane se străduiește din răsputeri să elimine frumosul ca esență din complexitatea dubletului său structural (gândindu-ne, desigur, pe de o parte, la constructul geometric final creat, iar pe de alta la punctul lui primar de pornire - ideaticul funciar
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
MIHAI DINUDe multe ori, lumea ce ne înconjoară pare a înfățișa cel mai bine chipul unui abracadabrant carnaval al șoaptelor stinse, o realitate de tip insular (dacă ar fi să îl cităm pe Edgar Papu), în care diforma întruchipare a „artisticității” oculte contemporane se străduiește din răsputeri să elimine frumosul ca esență din complexitatea dubletului său structural (gândindu-ne, desigur, pe de o parte, la constructul geometric final creat, iar pe de alta la punctul lui primar de pornire - ideaticul funciar
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
unei figuri de stil alese deliberat de mine aici. Într-adevăr, a fi cadorisit de viață cu un asemenea noroc, mai ales în cazul unei meserii ce nu pare a avea, la prima vedere, nicio legătură cu sentimentele ori cu artisticitatea complexă a acestei vieți, este un mare privilegiu al destinului și trebuie să ai puternic înscrise în codul genetic niște date personale unice, în stare să te individualizeze radical în raport cu tine însuți și cu semenii, un amestec omogen de coordonate
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
versat, stăpân pe tehnici variate, de la acuarela pastelată la desenul în cărbune. În filigran, se discerne profilul meditativului și al moralistului, cu obsesiile sale cele mai adânci. Carte de poezie fulgurantă, de descripție și de reflexivitate vie, purtând însemnele unei artisticități baroce, având un rol important în cultivarea poemului în proză și a pamfletului, Fantome marchează o dată în evoluția prozei românești. Acest „carnet al unui ieșean” e completat de „carnetul unui fost parizian”, inclus în volumul Povestea celor necăjiți. Evocarea unor
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
jurnalele unor Benjamin Constant, Jules Renard, Tolstoi, Gide, superioare mostre ale cunoașterii de sine și de lume, atingând o înaltă „stepenă” de artă prin testimoniul lor de cunoștință și de adevăr, iar, la primii trei, și prin lipsa lor de „artisticitate”. Așa cum minunat de bine spune Teodor Mazilu în cartea sa Ipocrizia disperării, marea artă nu-și pune probleme de artă, ci de adevăr și umanitate. La numele înșirate mai sus îl adaug și pe al lui Maiorescu, ale cărui Însemnări
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
delimitarea de „moda «poeziei pure»”, reprezentată de Mallarmé și Valéry (Poezia pură), și constatarea decesului „teatrului liber și pasional” antebelic (Criza teatrului românesc), P. ajunge, la capătul unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
izgonire a prozei realiste din sfera artei, pe motiv că aceasta ar favoriza o atitudine pasivă față de limbaj și, în cele din urmă, față de realitate. Observăm cum o întreagă estetică a prozei este contestată aici, pe motiv că lipsa de artisticitate ar fi, înainte de orice, consecința acelor strategii realiste menite să creeze iluzia verosimilității. Nu „actul de a aglutina priveliști și a le pune într-o carte”302 ar ține de adevăratul „har”, de vocația creatorului, ci capacitatea de a substitui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
demersului său analitic o deschidere spre "exemplaritate", ce elimină din capul locului închiderea asupra autorului și asupra biografismului. Această deschidere este susținută de chiar oprirea comentariului cărții asupra câtorva aspecte narative din proza lui Soljenițîn care-i permit să releve artisticitatea acesteia, precum și modul în care scriitorul rus a adus înnoiri formelor și gramaticii lor narative. Cum era de așteptat, discuția pleacă de la procedeele narative și formele pe care însuși autorul lor le-a comentat cu diferite ocazii (în special, în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
2. matricea semantică universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul. Relaționarea dinamică dintre cele două structuri de semnificație se realizează printr-un complex de limbaje complementare (text, muzică, dans) care transformă starea existențială primordială ritul în procesualitate semantică ritualul , generând nucleul artisticității ceremonialul. Universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul ca entități structurante ale mitului, se află într-o continuă metamorfoză, de la elementul primar, static, prins în mrejele rostirii și rostuirii, prin rit, al lumii dintru început, la funcționalitatea arhetipală a procesiunii ritualice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
valabilă, referentul ar putea face diferența. Efectul parodiei este amuzamentul, ilaritatea sau caraghioslâcul (la Arghezi, de multe ori savant) care se adaugă șarjei satiristului sau acțiunii subversive a ironistului, pentru că atât parodia, cât și ironia sau satira sunt surse ale artisticității în textul polemic sau pamfletar. După Jankélévitch, parodiei i-ar corespunde umorul buf și burlesc, precum și o transparență grotescă: "[...] parodia în stil mare nu are gânduri ascunse: pur negativistă, nu-și însușește de la victimă decât debitul, vestimentația sau grimasa, cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al agresivității". Exemplificând prin titluri ce traduc nesupunerea și revolta: Trăiască insulta, Permis și nepermis, Totul este permis, Balotă arată că, din punct de vedere strategic, "pamfletul e regizat stilistic de un mit al violenței", iar din unghiul exigent al artisticității, polemica în sine, ca strict spațiu discursiv, e insignifiantă; unicul său rol e de a întreține, într-un plan secundar-auxiliar, "sentimentul vindictei sau al reparației morale"105. În ceea ce privește magia actului artistic, imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
enunțuri axiomatice, afirmînd categoric propriile convingeri, ca o modalitate imperativă de a-și susține și legitima creația; ▪ convingerile privind arta poetică apar ca sentințe inexorabile. Iată și motivul pentru care, la Arghezi, deontologia proprie este afirmată maniheistic. Atunci când stabilește condițiile artisticității, polemistul nu admite degradeuri: ""A scri curățel" e o modalitate de a scri, diminutivă și acceptabilă, ca "a fi drăguț". Sunt, într-adevăr, scriitori drăguți și e un scris drăguț. Dar a scri pur și simplu e ceva cu totul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nuiaua, bastonul etc.), ca măsuri punitive hilare, trecând prin insultă, jignire și umilință publică, până la scenarii apocaliptice, în care agresivitatea verbală dezlănțuită (înjurătura, imprecația, anatema, afurisenia etc.) ia proporții apocaliptice. Indiferent de ipostaziere, violența argheziană este justificată de talent și artisticitate, pentru că, în viziunea poetului și pamfletarului, "cine lovește cu bulgări de aur are dreptul, în afară de orice considerații și legi fabricate într-un colț de redacție, să lovească"186. Depistăm, în proza publicistică argheziană, o dublă versiune a agresivității: pe de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o poziție echidistantă. Este o falie urișă care-l desparte de Eminescu și care produce o turnură la fel de spectaculoasă precum aceea impusă de Caragiale în evoluția discursului publicistic românesc. Dimensiunea ludică plasează, ab initio, discursul arghezian într-un spațiu al artisticității gratuite, aflat la extremitatea celui retoric, în care excelează gazetarul Eminescu. Cei doi poeți și, jurnaliști evoluează, așadar, în registre diferite: unul retorico-polemic, definit de principiile discursivității și ale elocinței de tribună (Eminescu), iar celălalt polemico-pamfletar, guvernat de hedonism estetic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adică un tertip care-i permite locutorului să adopte o poziție contemplativă. El se sustrage pentru o clipă turnirului, pentru a executa o reverență gratuită. Percepută astfel, deplasarea ironică relevă ispita abordării ludic-creative a lumii, așadar latura estetică și garantul artisticității ei. Din unghi etic, principala finalitate a discursului ironic este demistificarea. Un receptor avizat va putea reconstitui dimensiunea gravă (serioasă) a mesajului ironic și, în funcție de forța de penetrare a acestuia, se va solidariza intelectual și afectiv cu ironistul. Rațional, el
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
petreacerea svinților și Psaltirea pre versuri tocmită, datorate lui Dosoftei, al Istoriei ieroglifice și al Țiganiadei, al traducerilor din textele sfinte și al hagiografiilor) sau purtătoare de indici de "literaturitate" (horoscoape, zodiace etc.), și în programele iconografice apar semne ale "artisticității". Aceste mărturii merită de asemenea integrate în analiza imaginii, a simbolurilor și a expresivității produselor imaginației, mai ales prin stabilirea diferențelor în raport cu motivele cu circulație mai largă în imaginar. Pentru cercetarea de față, care nu ia în discuție valoarea scrierilor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
artistică și estetică. Însă existența operei de artă este limitată prin dubla sa fire: în pimul rând, opera ca existență artistică implică o stare statică și nesugestivă dată de raportul dintre artist și activitatea sa (în această situație însușirea de artisticitate este dată în timp și spațiu și modificată în funcție de condițiile pe care le impun noile teorii de artă); în al doilea rând, opera ca existență estetică limitează opera de artă la o stare pur temporară întrucât ea există numai în cadrul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu este considerată de Ingarden ca fiind definitorie în înțelegerea operei de artă, deoarece Ingarden crede într-un sistem ideal al unor întrebări fundamentale demonstrate logic ce se află în relație cu anumite obiecte. Dar pentru că opera are ca proprietate artisticitatea înțeleasă ca istoricitate - o evoluție infinită a umanității, înseamnă că istoricitatea joacă un rol important în înțelegerea operei de artă. Astfel, reconstrucția condițiilor în care o operă de artă a luat ființare devine o condiție necesară. Această reconstrucție trebuie să
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
particularitatea materială a cuvântului care constitue, alături de calitățile estetice, polifonia operei literare. Schimbarea radicală, ca are loc la baza fonetică a cuvântului, poate fi văzută în cazul traducerii limbajului original într-un limbaj secundar. Astfel, calitățile fonetice nu ajută la artisticitatea operei în mod direct, ci ele joacă un rol semnificativ în producerea experienței estetice 24 și, prin urmare, duce la unicitatea operei de artă, adică la valoarea artistică. Calitățile estetice iau ființare în stratul fonetic și duc la împlinirea operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Așadar, obiectele reale dobândesc însușiri artistice prin poziționarea lor față de un auditoriu, iar creația devine un proces de căutare în arătarea și executarea obiectelor artistice pre-existente. În acest sens, Duchamp declară că obiectele ready-made oferă o nouă delectare estetică, în timp ce artisticitatea lor depinde de modul de alegere și de expunere a obiectelor. Dar obiectele ready-made nu sunt un mod nihilist de refulare a artei, ci definesc starea pre-ontoloigcă a operei de artă. Cu alte cuvinte, orice obiect real poate dobândi însușiri
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
asumăm activ fiecare dintre noi. Respectul față de limbă. E un loc comun astăzi pentru toți cei pentru care cartea nu a fost, vorba pictorului Bogdan Bîrleanu, "doar model de natură moartă", că Eminescu a desăvârșit, prin rafinarea vocabularului și prin artisticitate, limba literară românească, marcând astfel, la noi, trecerea de la cultura tradițional orală la modernitatea intelectuală a Europei, dominată de cultura scrisă și de carte. De asemenea, cei care au avut vreodată curiozitatea să-l descopere pe Eminescu în integralitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
timp, o filosofie, o metafizică a creației. Prin metapoetică, frontierele esteticii sunt depășite. Centrul artei nu mai e căutat nici în frumos, nici în categoria mai largă a esteticului. El este un principiu, numitorul comun al diverselor arte și tehnici: artisticitatea, ca aspirație integratoare manifestată în procesul prin care opera ia ființă, denumit, după vechii greci, poiein. Conceptul de poiein, astfel înțeles, pune ideea de a produce o formă, un novum, pe același plan cu conținutul, materia acestui novum, ce sunt
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
publicat în 1970. Postum au apărut volumele A treia dimensiune (în 1984, referindu-se la anii 1957-1960) și Catalogul mișcărilor mele zilnice (în 1999, cuprinzând anii 1946-1951 și 1954-1956). Radu Petrescu nu crede în autenticitatea nudă a jurnalului, ci în artisticitatea lui confecționată, de aceea, într-un mod neobișnuit pentru acest gen, a preferat să intervină în construcția episoadelor biografice și a intervalelor temporale pentru a realiza o compoziție epică și pentru a da personajului (care se constituie inevitabil în diarist
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
cele ale lui Bernanos sau Papini. Există însă romanul postdostoievskian, roman creat de acei scriitori ai secolului al XX-lea care, chinuiți de «problemele blestemate» ale condiției umane, au căutat - și au știut - să le prindă în creații de înaltă artisticitate ș...ț Cîteva pagini mai departe, Elena Loghinovski restrînge încă mai mult sfera semantică a cuvîntului „dostoievskian”, folosit, adesea, impropriu: în fapt, autoarea are în vedere două modele românești („romanul în care filiația dostoievskiană marchează, într-un fel sau altul
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
se vedea, în acest sens, chiar și felul cum își construiește proiectele noi în realitatea virtuală a calculatorului, felul cum datele de pornire ale unei situații din realitatea ambientală, care îl inspiră, sunt modificate conform unei subiectivități creatoare de o artisticitate cuceritoare.<br> Romelo Pervolovici este unul din reprezentanții generației ’80 care semnează o operă importantă atât prin exemplele dinainte de 1990 cât și prin cele de dupa, până în această a doua parte a primului deceniu al mileniului trei. Dinamică să creatoare l-
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]