1,397 matches
-
o estetică pe măsură, riscă să se transforme în predică, exemplul să devină program. în modul cum expoziția a pus problema raportului pictor-natură a existat o destul de periculoasă situare pe muchie de cuțit, afirmare a unui echilibru instabil între morala ascezei și orgoliul modestiei. Dacă riscul de care vorbeam n-a devenit realitate, este numai pentru că avem de-a face cu artiști de o prea bună calitate încât ,supunerea" să se confunde cu servilismul. Dar o supunere pe undeva excesivă a
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
sa întru lumina dumnezeiască. Acesta este procesul pe care trebuie să-l urmeze sufletul în căutarea lui Dumnezeu și în unirea cu El. Acest demers - divin și uman totodată - al trecerii de la moarte la viață prin apa baptismală, apoi prin asceză, rugăciune, cultivarea virtuților și prin participarea la viața sacramentală a Bisericii este îndeplinit pentru ca bunul credincios să fie primit din nou în sânul Tatălui, să participe la El. Omul devine atunci un „purtător de Dumnezeu”, plin de Dumnezeu, o ființă
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
permanent rătăcitor, un fel de clericus vagans - dacă nu un... transhumant. Dar care își apăra, feroce, "libertatea spirituală" înconjurat de cărți, de idei - prea puțin de oameni, de colegi, de prieteni. "Scrisul presupune disciplină, concentrare, tenacitate, o anume formă de asceză și izolare creatoare" (id., p. 18). Marile opere "se nasc în tăcere și izolare fecundă, în tensiune și continuitate: refugiul în studiu și muncă..." În asemenea circumstanțe, încercînd - solipsist - a se defini, precum, altădată, maestrul său, G. Călinescu, Adrian Marino
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
sa întru lumina dumnezeiască. Acesta este procesul pe care trebuie să-l urmeze sufletul în căutarea lui Dumnezeu și în unirea cu El. Acest demers - divin și uman totodată - al trecerii de la moarte la viață prin apa baptismală, apoi prin asceză, rugăciune, cultivarea virtuților și prin participarea la viața sacramentală a Bisericii este îndeplinit pentru ca bunul credincios să fie primit din nou în sânul Tatălui, să participe la El. Omul devine atunci un „purtător de Dumnezeu”, plin de Dumnezeu, o ființă
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
un trup, nu iubește cu adevărat, ci posedă sau profanează. Ființă rațională, omul are chemarea de a spiritualiza iubirea sa, de a o curăți de elementele grosiere și de trăirile inferioare, instinctuale, spre descoperirea bogăției ei mult mai înalte, spirituale. Asceza ortodoxă nu vizează anihilarea sau tăgăduirea trupului, ci profețește ridicarea, prin intermediul acestuia, la o treaptă superioară lui de existență și lucrare, la viață sufletească 36. Fără împreunarea trupească a soților nu ar fi naștere de copii și nici sfințirea acestei
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Habra, Iubire și senzualitate, traducere Dora Mezdrea, Edit. Anastasia, București, p. 82. 64 Prof. V.V. Zenkovski, op. cit., p. 54. 65 Georges Habra, op. cit., p. 84. 66 Marko I. Rupnik și Serghei S. Averințev, op. cit., p. 112. 67 Mitr. N. Mladin, Asceza și Mistica Creștină, Edit. Deisis, Sibiu, 1996, pp. 142-143. 8 III. Geneza sau cauzele patimii desfrânării De multe ori când ne vorbesc despre patimi, Sfinții Părinți ne învață că filavtia, sau iubirea trupească de sine, este cauza tuturor patimilor. Astfel
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
pare cea mai importantă victorie a peliculei, ea reușește să explice asta într-un mod rezonabil, fără a cădea în capcana psihologizării. Grupul de rugăciune și dezbateri din care fac parte viitorii teroriști urăște materialismul occidental, și sfârșește nu în asceză - care ar fi varianta bună - ci în a dematerializa totul, inclusiv ei înșiși. Nici teroriștii, nici victimele (în ochii primilor) nu mai au carne și oase, scopul lor excelând în transcendență până în punctul în care legătura cu mundanul se taie
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
Tupilați?!" Inutilă interogație! întrucît medicina reprezintă un teritoriu pe care viața cu toate ale sale se cuvine a fi nu doar investigată și slujită, "straja omenescului" asociindu-se cu o dăruire care poate dobîndi o alură de "sacerdoțiu", implicînd o "asceză". Se află aci o substanțială interferență între postura de medic și cea de artist. Mergînd în amonte cu meditația d-sale, C. D. Zeletin emite o opinie pe cît de hotărîtă pe atît de convingătoare, conform căreia, scutit de demonica
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
magnanimă nu presupune flateria, aderența intuitivă nu se asociază cu adularea. Fraza are un regim dialectic special: nu e nici encomiu onctuos, nici contestare contondentă, ci tensiune reală a căutării, demnitate a exactității. Deslușim în asemenea linii un grad de "asceză" a moralistului care-și purifică astfel impresiile, desfăcîndu-le de scoriile intereselor sau reflexelor mundane. Ne oprim la un magistral profil al lui Ion Caraion, comprehensiv surprins în chiar nodul său de contradicții acute, în tulburătoarea sa supraviețuire pe muchii: Nu
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Toate scrierile lor sunt acte și servesc la edificare. Acolo nimic nu se conformează vanității stilului, căutării limbajului elevat, armoniei frazelor cizelate”3. Starea spre care aspiră Părinții filocalici este aproape de viața îngerilor. Și această asemănare dă un sens particular ascezei din ajunuri, din posturi, în castitate: în viața îngerească nu dormi, nici nu mănânci, ești neîntinat. Ea spune de asemenea și sfârșitul acesteia: „Angeli eorum semper vident faciem Patris” (Mt. 18, 10). Spre această veșnică și sublimă contemplare tinde rugăciunea
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
greutatea tiranică a trupului, în lucrarea diavolească, pun totul în acțiune ca să mențină sufletele în această slujire a lui Hristos. Viața monahului, oștean al lui Hristos, este deci o luptă pe care nu o poate câștiga fără strictețea și armele ascezei. Mai întâi, singurătatea deplină și liniștea. Dacă reculegerea la care dau naștere răspunde, într-o anumită măsură, unei porniri a sufletului, prin durată și intransigență, ele îi impun o încercare ce, în timpul acediei, este, fără îndoială, cea mai grea pătimire
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
și pentru care a cerut iertare”<footnote Avva Ammona, op. cit., p. 122. footnote>. Ca remedii ispitelor, Părinții ne recomandă atenția la ispitele trupului, pe care, cu cât îl slujim mai mult, pe atâta ne pricinuiește mai multe ispite; apoi răbdarea, asceza, fiindcă dacă n-avem asceză, n-avem rugăciune curată, poate numai cea a buzelor, care e abia e prima treaptă; dacă n-avem rugăciune, n-avem dragoste; dacă n-avem dragoste, nu tronează în inima noastră nici smerenia, etc. Deci
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
iertare”<footnote Avva Ammona, op. cit., p. 122. footnote>. Ca remedii ispitelor, Părinții ne recomandă atenția la ispitele trupului, pe care, cu cât îl slujim mai mult, pe atâta ne pricinuiește mai multe ispite; apoi răbdarea, asceza, fiindcă dacă n-avem asceză, n-avem rugăciune curată, poate numai cea a buzelor, care e abia e prima treaptă; dacă n-avem rugăciune, n-avem dragoste; dacă n-avem dragoste, nu tronează în inima noastră nici smerenia, etc. Deci, dacă nu avem asceză, nu
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
avem asceză, n-avem rugăciune curată, poate numai cea a buzelor, care e abia e prima treaptă; dacă n-avem rugăciune, n-avem dragoste; dacă n-avem dragoste, nu tronează în inima noastră nici smerenia, etc. Deci, dacă nu avem asceză, nu avem putere duhovnicească. Apoi să evităm pricinile și să fugim de locurile unde am păcătuit. Iar pricinile păcatelor sunt: vinul, femeile, bogăția și bunăstarea trupului, acestea nefiind prin fire păcate, ci firea noastră ușor înclină din pricina lor spre patimile
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
al Nyssei, nu are sfârșit, ci ea reprezintă un continuu urcuș al sufletului, căci unirea noastră cu Dumnezeu nu are caracter static, ci dinamic, fiindcă se realizează printr-o creștere neîncetată, prin epectază. Cu cât omul devine mai desăvârșit, prin asceză, cu atât mai mult se unește cu Dumnezeu și cu toate membrele Bisericii, prin puterea Sfântului Duh<footnote Dr. Constantin I. Băjău, Desăvârșirea creștină după Sfântul Grigorie al Nissei ..., p. 105. footnote>. Sfântul Grigorie aplică terminologia îndumnezeirii la operarea Sfintelor
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
mare număr de biserici și mănăstiri construite și raportate la numărul de locuitori, față de alte țări europene, datorită numărului mare de martiri din închisori, datorită pustnicilor care există în România (chiar mai mult decat cred ierarhii) și care trăiesc în asceza maximă, dându-și viața Mântuitorului în post și rugăciune, datorită unor creștini simpli-marele anonim-care umplu bisericile Duminică, datorită unor preoți săraci care liturghisesc cu bucurie și fără cârtire în parohiile lor”. Criticul literar Nicolae Georgescu, un bun prieten și colaborator
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
ca de înnoptare: efemeră aici, absolută în moarte tu opus pentru violoncel și orchestra de cameră mă întreb uneori dacă Antonin Dvoéák n-a scris pentru tine acel op din atmosfera albă de puțină cronologie e nevoie acum când, în asceza serii, exersezi cadenza din concertul final dar unde-i orchestra, întreb de sub coroana de spice, în timp ce o moleculă de apă, de pe fruntea ta, își desface în hăuri formula chimică din haloul arhetipal; e mereu în altă parte ceea ce vrem, spui
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
nu te mai uimește". Jurnalul de exil al lui Virgil Ierunca are însă și o altă menire, restitutorie și compensatorie, în măsura în care propozițiile și cuvintele ce-i dau viață - unele acide și vehemente, altele învăluitoare, de o melancolie de taină și asceză - caută să scoată din anonimatul timpului și din tainițele memoriei figuri destrămate, identități pe nedrept pierdute, siluete ce au căpătat nedeterminarea depărtării. Aceste pagini consemnează în filigranul suferinței exilatului, "o operă", "o poveste" sau "o ratare" - din dorința de a
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
volume ale Gabrielei Melinescu închide dacă nu un secret o taină: aceea a respirației, a unui text care respiră, inspiră și expiră, într-un ritm în care coexistă mirarea în fața lumii, iluminările metaforice, rugăciunea isihastă a inimii - revenind mereu - și asceza artei, expresiile unui sensorium bogat și intens și tăcerea care dă putere cuvîntului. Poetă a marilor ceremonii interioare, Gabriela Melinescu stăpînește meșteșugul, cum mărturisește ea, de a scrie "într-o limbă fără limbă", de a spune și de a nu
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
între versurile primelor sale două volume și cele din Operele imperfecte, de pildă, ori Noduri și semne. Viziunea lor dominantă, sensibil diferită de cea diafan aurorală a debutului oficial, nu era compatibilă cu epoca, poetul scriind astfel într-o sublimă asceză pentru el însuși (și pentru cei cîțiva apropiați), fără gîndul de a-și vedea tipărite tocmai poemele care îl apropiau cel mai mult de ,,sinele" său autentic, cel pe care-l va urmări himeric o viață întreagă. Ele dau seamă
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
a unei confirmări sociale, a unei băi de cotidian (pe care mi-o procur în cele din urmă), când eu cred, la fel de mult și de constant, în singurătate". Autorul se mișcă între două constraste. Pe de-o parte solitudinea studioasă, "asceza" trudei sale livrești care însă nu are suficientă voință pentru a se împăca cu sine, pe de alta dorința aprigă a comunicării, a confirmării din exterior, a ieșirii victorioase în societate. "Nebunia" unei extrovertiri care să păstreze și virtuțile introvertirii
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
ei Își schingiuiesc corpul și Își bat joc de umanitatea lor. Singura cale este fericirea, singurul țel suprem trebuie să fie aceasta. Doar astfel vom ființa ca oameni autentici. Înainte să condamnați, Încercați, Înainte să vă dedicați unei căii a ascezei, descoperiți fericirea. Îmbătațivă cu fericirea clipei și veți descoperi imediat după aceea că este aproape imposibil să renunțați la ea. Doar când veți trăi acele momente În care nimic altceva În afara senzațiilor nu mai contează veți putea Înțelege. Însă nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
folcloristul și, nu în ultimul rând, scriitorul. La baza creației sale lirice și spirituale, dincolo de asperitățile vieții, stau oamenii pe care i-a cunoscut, locuri, credințe, tradiții, atitudini și mentalități, toate încadrându-se în armonia cuminte a universului sau poetic. Asceza din anii prigoanei comuniste, puterea de-a refuză colaborarea, lau ridicat pe înălțimile jertfirii christice. Voiculescu și-a răbdat martiriul conștient. Recunoaște vremea prigoanei venită peste creștini și, ca un alt Christ, acceptă Crucea mântuitoare, poate cea mai grea, fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se tinde permanent către o atmosferă totalitară în virtutea căreia totul nu poate fi înțeles decît într-un singur fel. Sistemul de referință dinlăuntrul căruia Hurduzeu își desfășoară critica este cel al opticii creștine: pentru autor, acolo unde divinitatea, persoana, națiunea, asceza și competiția au încetat să mai fie principii de conduită umană, acolo deșertul valoric al societății consumiste se află în deplină vigoare. Într-un asemenea deșert, valorile tradiționale americane, cele pe seama cărora America a devenit o putere mondială, sînt pe cale
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
de o ceață de marmoră" (Caspar David Friedrich: "Biserică în peisaj de iarnă"). Aceleași ape duale joacă și-n alte poeme. Proprie nu doar credinței febrile ce tinde a se detașa de trebuințele carnalității, a se feri de ispitele simțurilor, asceza e, în diverse grade, și o disciplină necesară verbului poetic, răsfrîngere, fie și reflexă, a Logosului: "Ceea ce se face aici vizibil, oferindu-se contemplației,/ este războiul ce se dă pe un front invizibil/ între două forțe aparent disproporționate:/ pe de
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]