229 matches
-
mediu cultural) neputând fi înțeles în afara istoriei. Dacă vedem în Aristotel învățătorul lui Alexandru, iar în Alexandru pe cel care lansează ideea unui imperiu universal bazat pe multiculturalitate, idee pe care se fundamentează globalizarea, dăm dovadă de imaginație sau de ascuțime a spiritului? Există categorii de fapte pe care suntem "setați" să le uităm, cel mai adesea ca nefiind esențiale; e vorba de o selectivitate a memoriei ce derivă din orientarea atenției. Ceea ce ne scapă de fiecare dată, neesențialul, dă seama
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și prin ceva ce cumpănitul, raționalul Callimachi, crede că este forța bătrânului nebun de a-i proiecta pe ceilalți în irealitate, alterându-le simțul realității. Să ascultăm mărturisirea prințului: "... eu nu mă descurc în niciun fel cu
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
a recunoaște pe "unul din acei oameni cărora le este deferită autoritatea și al cărui fiecare cuvînt nimerește". De altfel, precizează Șerban Cioculescu, nouă zecimi din exegezele sale cuprind studii de istorie literară, defel uscate însă, deoarece "siguranța metodei istoriografice, ascuțimea intuiției psihologice și valoarea scrisului duc la rezultate admirabile". Atrăgînd atenția asupra excesivei erudiții, a primejdiei textului stufos de prea multe date, cu subaprecierea "talentului, meditației, judecății, rațiunii, gustului" (sînt cuvintele autorului francez), Sainte- Beuve ilustra o altă înclinație a
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
fără să stea pe gânduri, vioaie ca intensitatea culorii portocalelor... curajul, ideile și îndrăzneala ei erau bune pentru expediție, și am decis că neapărat aveam să o includ în echipă. Îmi trebuia și cineva inventiv ca ea, cu inițiativă și ascuțime a minții... Portocala a acceptat încântată să facă parte din grupul expediției. În echipă am mai inclus Hamsterii doi băieți care, deși erau frați, se cam ciondăneau pentru că unul era mai gânditor și potolit, iar celălalt mai decis și cu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Paradox Nu toți cei ce au cucerit piscurile creației și ale cunoașterii în diferite domenii sunt și biruitori în lupta cu obstacolele și vitregiile vieții. Sfat Nu-i ponegri pe alții înainte de a-ți cunoaște propriile cusururi. Distincție Istețimea, agerimea, ascuțimea sau sprinteneala minții creionează rotundul noțiunii de inteligență, nu și pe cea de înțelepciune. Narcisism Narcisismul literar se manifestă ca o stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vitalitatea lor fizică și spirituală asupra semenilor. * Nimic nu durează mai mult decât ceea ce este intens, - chiar scurt. Nimic nu durează mai puțin decât ceea ce continuă... Aude atât de bine și cu finețe, încât dă impresia unui om surd din cauza ascuțimii auzului și a solicitării maxime, care îl fac să pară absent. * 3 octombrie. Troti, soția lui Theodor Grigoriu, prietenul meu, e pe moarte. Pulsul 5 cu ceva infim. Și noi plecăm pentru ultima șansă la Paris. Doamne... în mai, îi
Note, contra-note by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7708_a_9033]
-
cvasinecunoscuți. Într-o parte Gheorghe Grigurcu pozează în critic fioros, în cealaltă, în bonom exeget descriptiv. Firește, au dreptate cei care îi reproșează această inconsecvență, dar este la fel de adevărat că pentru un duel este nevoie de un adversar pe măsură. Ascuțimea criticii în cazurile Marin Sorescu și Nichita Stănescu reprezintă o recunoaștere implicită a valorii acestora. Nu mă pot abține, în final, să nu citez foarte nuanțatul tablou pe care Gheorghe Grigurcu îl face fostului său coleg Paul Goma. Cred că
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
înclinații "eseistice", să treacă senini mai departe. Meticulos, minuțios, autorul înfășoară și desfășoară cu încetul cartea pe care o analizează și pe care, bineînțeles, recenzenții dinainte au comentat-o superficial. Din păcate pentru Cornel Regman, aplicația și subtilitatea criticii sale, ascuțimea ei, se împiedică într-un limbaj ciudat, trudnic, cu o sintaxă dificultoasă și un lexic aproape neverosimil. E o mare discrepanță între mobilitatea gândirii autorului, laolaltă cu predispoziția lui pentru calambur, și fraza în sine, greoaie, anulându-și efectele pe măsură ce
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
aeriene și ale mașinilor. M-am strecurat mâna pe după curbura externă a coapselor lui Helen până la fermoarul desfăcut al hainei sale. Pe când dinții ca niște lame îmi tăiau încheieturile degetelor, am simțit dinții ei cum mă mușcă de lobul urechii. Ascuțimea acestor dureri îmi aduse aminte de mușcătura cioburilor de parbriz în timpul accidentului. Își depărtă picioarele și am început să masez meșa de nailon care-i acoperea pubisul, un văl fermecat pentru despicătura acelei doctorițe atât de serioase. Privind-o drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Stoicescu arătă cu degetul hîrtia de pe masă, avea ochii lucioși, de antracit, puteai să vezi stelele nopții prin ei, ca prin gura unei fîntîni adînci, ziua, în amiaza mare, arătă către hîrtia țeapănă, acoperită cu scrisul ordonat și plin de ascuțimi al maiorului, "Subscrii, domnule adjutant?" Radul Popianu s-a făcut palid. Nu era pregătit pentru așa ceva. Își subestimase adversarii, dacă erau cu adevărat adversari. Trebuia să cumpănească rapid și să găsească o portiță de ieșire. Cel mai mult îl încurca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și glăsui În ebraică (asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpânitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pământeană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămân neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, Mântuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează‑mi sfatul. Oh, credinciosule. Spune‑i mulțimii că puterea credinței e mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de instinct surd o avertiza că profesorul Alexe are dreptate, că mai devreme sau mai târziu Ovidiu își va arăta fețele, fețele rămase multă vreme ascunse și ea își va aminti de vorbele profesorului și va rămâne neputincioasă, umilită în fața ascuțimii, ca de laser, a judecăților sale, ce reușea să pătrundă cu ușurință dincolo de partea nevăzută a lucrurilor. Dar până să apară proba viitorului, Carmina consideră că apelativul profesorului este nedrept, îl înlătură din preajma gândurilor sale încercând să-l uite. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nedeschise de la Primul Eric Sanderson. Am găsit plicul în care se afla pătratul de carton, l-am rupt la un capăt și l-am scuturat. Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Iar pe comoda veche, privește-i cum stau gata/ Să-și părăsească parcă, de bucurie, rama,/ Un Domn cu ochii-albaștri și bucle brune:/ Tata!.../ Și-o Doamnă cu ochi negri și bucle blonde:/ Mama!...". Oarecum diferit, împrumutînd, fără să aibă ascuțimea lor jupuitoare de meninge, instrumentele lui Bacovia, este Nihil: ,Privește și-ascultă - / Ce liniște goală?/ Solemnă?/ Și mută!...". Înapoi, însă, la ,iubire, bibelou de porțelan", Minulescu este el însuși. , Tot mai străin de cel ce-am vrut să fiu". Lamentări
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
mele, în acest album,/ Pe orele mele nearătate." (Album) Cîte-o pereche de versuri pare scăpată din forja, născătoare de porțelanuri, a lui Arghezi: "Lângă coapsa ta aerul beat/ S'a oprit și a îngenunchiat." (Oră) Alte imagini, fără să aibă ascuțimea care zgîndăre și răstoarnă lumi poeticești, au prospețimea, rară, a întîlnirilor neașteptate: "Dar eu mohorăsc peisajul,/ Pământul cu flăcări îl junghii./ Da, totul e nou, dar degetele/ Au rămas lângă vechile unghii." (Nou) Reconfortant, dacă ne gîndim la nerecunoscuta unghie
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
a speranței și dezamăgirii pe de o parte, analiza, limpezimea, aerul profesoral pe de alta. 23.2.1974, Paris. Green face o impresie de oarecare naivitate și alintare, dar are noblețe spirituală. Noblețea sa, spiritul de observație al lui Sperber, ascuțimea gândirii lui Cioran, iată care ar fi combinația ideală. 28.2.1974. La prânz, la Institutul Cultural: Julien Green, Raymond Aron, Manšs Sperber, E. M. Cioran, Peter Handke. Contradicțiile dintre Cioran și Green sunt vizibile și în exterior. Green face impresia
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
pânze îmi încântau privirea și trăirile sufletului. Plăcere ce mi-a fost parcă și mai mult reînnoită și sporită când am văzut, că cele două testimonii, inedite, li se datoresc lui Victor Eftimiu și Păstorel, cărora de mult le prețuiesc ascuțimea spiritului și farmecul cu care ne-o comunică. Și chiar dacă ele sunt exprimate în registre total diferite, caracteristice pentru ei, ele ne transmit o egală afecțiune și căldură pentru marele lor prieten. Cel dintâi e un text plin de poezie
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
gustate de Barbu, îndoieli-înfruntări ale lui Arghezi, este Grup: Atâtea clăile de fire stângi!/ Găsi-vor gest închis, să le rezume,/ Să nege, dreaptă, linia ce frângi:/ Ochiu în virgin triunghiu tăiat spre lume." Ochiul lui Dumnezeu, cu muchii și ascuțimi, sfidat de linia curbă, plăcută, alunecătoare ca ispita, a capetelor păcătoase: "ovaluri stau, de var, ca o greșală." Tot despre aglomerația vitală, în care greșeala se naște cu naturalețe, și e stinsă la fel de firesc, e Poartă: "Suflete 'n pătratul zilei
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
asemenea delicatese, atunci nu poți decît să te lauzi pentru răbdarea de a fi continuat lectura, neînchizînd cartea după primele pagini. Straniu este că gustul textelor reușite se simte imediat. Este ceva, în cadența cuvintelor, în ingeniozitatea lexicală sau în ascuțimea tonului, care împrumută frazei nuanțele unei miresme plăcute. Volumul coordonat de Alin Gavreliuc, Alin Tat și Ciprian Vălcan are atît defectul inerent unui tom colectiv cît și calitatea pomenită mai sus: cîteva trufe risipite într-un steril amalgam tematic. De
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
un loc în altul un zâmbet infam, otrăvind pe o rază de mai mulți kilometri respirația ființelor și a lucrurilor." (p. 11). Profesiune de credință, pusă pe hîrtie cu superbia unui convins? Mai degrabă o teamă de complexele înstăpînite, de ascuțimea privirii, de finețea auzului. De care nici Parcurg imposibilul, cu toată retorica de conchistador al vidului, nu scapă: "după ce am suprapus vidul meu teoretic, disperant, reflectându-l ca într'o oglindă a oglinzii pe viața mea pustie, pe gesturile mele
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
sînt sectari prin pregătire și mizantropi prin conștiința superiorității lor, și în van vei aștepta să-i vezi nutrind simpatii față de mulțime. Simțul ierarhiei i-a făcut imuni la apeluri de solidaritate cu gloata. De aici și aerul aristocratic, de ascuțime psihică, pe care persoana lor îl emană. Iar ascuțimea aceasta se manifestă în cazul unora sub forma scrisului. A doua virtute privește arta medicului de a se eschiva din fața suferinței. Cînd ești martor la atîta suferință zilnică îți cauți instinctiv
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
lor, și în van vei aștepta să-i vezi nutrind simpatii față de mulțime. Simțul ierarhiei i-a făcut imuni la apeluri de solidaritate cu gloata. De aici și aerul aristocratic, de ascuțime psihică, pe care persoana lor îl emană. Iar ascuțimea aceasta se manifestă în cazul unora sub forma scrisului. A doua virtute privește arta medicului de a se eschiva din fața suferinței. Cînd ești martor la atîta suferință zilnică îți cauți instinctiv mijloace de apărare în fața ei. Iar medicul fuge de
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
să prind legătura din Viena și nici nu mai era alta cursă spre București în ziua aceea. I-am rugat să mă dea jos din avion, ca să găsesc altă variantă. Întâi mi-au spus că nu se poate. Cu puțină ascuțime în glas, i-am făcut să înțeleagă că-mi cunosc drepturile de pasager și că o noapte în Viena nu e în planul meu de viață. M-au dat jos, după ce au mai trecut 20 de minute ca să-mi caute
Mihaela Rădulescu, scandal la aeroport. ”Mă simt... româncă!” by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71701_a_73026]
-
istoric care a fost dat ca exemplu de vector al dogmelor globalismului. În realitate, Boia are emunctae naris, adică finețe în aprecieri și mai ales fler istoric. Cu o facondă lapidară de asprime analitică, detaliu ce sporește și mai mult ascuțimea observațiilor, eseul lui Lucian Boia este o admirabilă mostră de libertate de gîndire.
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
a unei lumi stăpînite de alte ritmuri cosmice, o limbă care diferă simțitor de timbrul intelectual din restul opului. De aceea, cartea începe cu adevărat odată cu viața de liceu, mai precis de la pagina 124. Apăsat autobiografică, cartea cuprinde pagini de ascuțime psihologică, sarea fiind dată de locurile unde autorul, lepădîndu-se de politețea de a-și menaja colegii, îi descrie cu ochi lucid și tentă malițioasă. Căci, vorba lui Călinescu, portretul reușit e un fiu al maliției, nu al iubirii. Ba chiar
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]