223 matches
-
regulile bunului-simț, îl potolește Gulie. Bine, dar eu mai mult o să te asist, spune Tîrnăcop, tu faci găurile și treaba scîrboasă. Ai văzut cît de rapid am căzut de acord? se minunează Gulie luînd cuiul să vadă cît este de ascuțit. Pregătește sfoara, boxerule, îi zice lui Tîrnăcop, care începe să-și plimbe ochii dezorientat de la ghemul pe care-l ține în palme la ceafa Curistului, am început, îl anunță Gulie înfigînd vîrful cuiului în pielița moale pe care o strînge
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta tot cu patru. Dinu cercetează scula cu atenție și constată că este nou-nouță. Nici vorbă. Poate două milioane. Trei, ca să-ți dau și burghie. Nu, am spus nu. Uită-te, pun și fierăstrăul ăsta la bătaie, plus pila triunghiulară, pentru ascuțit. Haldan parcă avea febră. Ochii îi scînteiau și avea un tremur ușor. Îți dau și sacoșa asta de rafie să le pui pe toate. Nu, am zis nu și gata. Dacă vrei să dai șase milioane și-ți dau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lentoare se aude o voce mică, pierită, speriată : Mi-a fost rău..., foarte rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
crusta de sânge de pe față. — Dumneata m-ai mai văzut vreodată, Înainte? Întrebarea lui Olivares Îl surprinse cu totul nepregătit pe căpitan. Un al șaselea simț, semănând cu fâșâitul metalic al unui tăiș de spadă petrecut peste o piatră de ascuțit, Îi sugeră cea mai mare prudență. — Nu. Niciodată. — Niciodată? — Întocmai, Excelență. — Nici măcar pe stradă, la vreo ceremonie? — Păi... căpitanul Își mângâie cu două degete mustața, dând impresia că se străduiește să-și amintească, poate că da, pe stradă... Adică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care vînătorii le cunosc și le exploatează, nevoiți uneori să-și asume pentru izbîndă riscul umorului involuntar: Ca să ajungem la brad sub cîntec, trebuie să stăm cu urechea atentă la strofa întăia. Cînd strofa primă s-a isprăvit și pornește ascuțitul, trebuie să înaintăm brusc trei ori patru pași, într-un fel de dans. Această înaintare precipitată printre primejdii și brusc oprită în poziții întîmplătoare, de multe ori tot așa de absurde ca ale unui model de sculptură, se repetă într-
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
fost trist să constat, uneori o dă serios în bară. S-o luăm pe rând cu exemplele. Într-un poem, Maxim Amelin zice (dau varianta mot à mot): „grindina mășcată împrăștiind pietre albe// ce se transformă în/din zbor în ascuțiți/ stropi lunguieți, asemenea grăunțelor (boabelor)”, pentru ca în românește să ni se propună mai multe devieri de sens: „Grindina mare acoperind pietrele rotunde// Ce se transformă vara în picături/ Ascuțite, întinse...”, dovadă că traducătoarea nu cunoaște în nuanțe limba din care
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
știe?!” - se mâhneau, cu lacrimi în ochi, oamenii. Durerea încolțise și ea la tot pasul. Nimeni nu mai avea tragere de inimă. Spătaru, fierarul satului, privea și el cu amărăciune în toate părțile. „Până anul trecut nu mai pridideam cu ascuțitul și bătutul fiarelor de plug. Acum... ” - se îngrijorase el. - Stai, după cum văd?! Nu îți merg deloc treburile?! - l-a întrebat Brichiseală într-o zi când se află pe drum, fără să aibă vreo treaba anume. - Stau și-o să-mi stea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de prin parcuri, întrucât, se știe, părul lung dăunează grav deschiderii către ideologia comunistă. Aici, pe bune, a nimerit-o, de-aia toți politrucii se țineau cu periuță-n cap" (p. 63), "Sânii Dianei sunt rotunzi văzuți din față și ascuțiți din profil. Un fund de fix 180 de grade, încheiate perpendicular pe linia picioarelor. Cât despre picioare... Așa cum stă acolo, în pragul ușii, Diana pare o ființă formată în cea mai mare parte din picioare. Deși nici partea de sus
Să râdem cu orice preț by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10171_a_11496]
-
alături, și întoarcerea în camera plină de liniște și de căldură. Am senzația că mă strânge ceva în ceafă. Țin ochii mijiți ca un om care se deplasează rapid în întuneric și se teme să nu se lovească de ceva ascuțit. Dar nici clipitul din ochi, nici limpezirea imaginii obiectelor nu-mi aduc vreo ușurare. Închid ochii, însă pleoapele preiau încordarea lor: devin imobile de parcă ar aștepta o lovitură. Stau la masă. Cu cât stau mai mult, cu atât sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și-l va face dușman de moarte pe actualul său șef și îi era limpede că acesta nu va rămâne cu mâinile în sân, privind cum el îi suflă afacerea de sub nas. Bătrânul lup mai avea încă colții suficient de ascuțiți astfel încât să poată mușca destul de periculos. Tocmai din acest motiv îi pregătise debarcarea imediat ce trenul cu cherestea urma să se pună în mișcare. Mai avea de rezolvat două chestiuni sensibile, după ce reușea să prindă bestia în capcană. Prima, și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
liniștit la comenzi. Emanuela îi vorbea cu voce joasă tot timpul, mângâindu-l în timp ce îi lega curelele la hlube. După ce a terminat, i-a pus hățurile și i-a așezat ușor zăbala în gură. A căutat coasa, furca, cutea pentru ascuțit coasa, care acum era în stare pefectă, fiind probabil pregătită de tatăl ei. Pe Emanuela o mulțumea aspectul acesta, deoarece surpriza va fi deplină... Zâmbind mulțumită, așeză scaunul, perna de burete, se urcă în căruță, trase de hățuri și conduse
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
profunde într-un punct aflat anume între piatra de lună strânsă în pumnul sufletului și piatra filosofală strânsă în pumnii spiritului. Și aici îl voi întreba pe Victor, clovnul din mine, când vor răsări dintre ramurile copacilor vieții coiful lui ascuțit și ochii aceia cu nuanțele albastrului și verdelui existenței mele infinită chemare spre a-mi fi iubire, uitare, iertare, înțelepciune a păsărilor când își desprind ghearele de stânca înaltului și pornesc nevăzute spre alt și alt infinit lăsând în urmă
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
de azi (și nu numai de azi), aflată în criză prelungită, în interminabila perioadă actuală de tranziție, de la o orânduire la alta. Cam astea ar fi „calendele” la care se referă M.B.B. Dar, pentru că spiritul sau critic este atât de ascuțit, el nu se neglijează nici chiar pe sine însuși, administrându-și o anume autoironie-șaradă, prin adoptarea unui nume ciudat, care parcă zâmbește ( aș spune trist) câtre sine însuși. Cu toată bâșcălia și zeflemeaua constructivă, de dedublare, citindu-l pe acest
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
de azi (și nu numai de azi), aflată în criză prelungită, în interminabila perioadă actuală de tranziție, de la o orânduire la alta. Cam astea ar fi „calendele” la care se referă M.B.B. Dar, pentru că spiritul sau critic este atât de ascuțit, el nu se neglijează nici chiar pe sine ... Citește mai mult Despre „Calendele măgarilor”, de Mihai Batog BujenițăDe la început trebuie să spun că mă intrigă atât titlul acestei cărți, cât și numele autorului ei. E drept, ele sunt de
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
de azi (și nu numai de azi), aflată în criză prelungită, în interminabila perioadă actuală de tranziție, de la o orânduire la alta. Cam astea ar fi „calendele” la care se referă M.B.B. Dar, pentru că spiritul sau critic este atât de ascuțit, el nu se neglijează nici chiar pe sine ... XXVI. RONI CĂCIULARU - PICTORIȚA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE, de Roni Căciularu, publicat în Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013. A expune tablouri la Galeria centrală din satul artiștilor
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
Tudorache îi făcu semn de la distanță să se apropie. Surprinsă că Leonard intervine într-un moment când ea avea ceva de discutat cu subordonații săi, lucru ce nu obișnuia să-l facă niciodată, a simțit ca o lovitură cu ceva ascuțit în piept, o presimțire sumbră că ceva nu este în regulă în acea zi. - Tovarășa ingineră, sunt nevoit să-ți dau o veste îngrijorătoare. Să sperăm că nu-i atât de gravă precum pare. - Mama? Ce-a pățit mama? Presupuse
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
a zis Marin. Hai, încă o dată! Și iar răcnirăm însunete de zurgălăi: „câțu-mâțu/întoarce pârțu’...” Atunci, gospodina ieși furioasă din casă și strigă din prispă către bărbatul ei: -Băă! Tu n-auzi ce strigă zăltații ăia la poartă? Omul lăsă ascuțitul aracilor și întrebă: -Ce strigă, fa? Femeia, furioasă, puse mâinile în șolduri, arătând spre poartă: -Ascultă-i și tu! Încurajați, mai răcnirăm un „câți-mâțu/întoarce pârțu’”, cât se poate de clar. Auzindu-ne, gospodarul a pus mâna pe un arac și
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
1870-1890), până la fierul de călcat electric. Expoziția etalează și o serie de curiozități tehnice cum ar fi un album muzical (Germania 1900), un ceas solar (1900), un aparat magneto-electric pentru boli nervoase (Jozephgray & Sohn, Anglia, 1878 - 1910), un aparat de ascuțit lame (1900-1910), sau o colivie muzicală din anul 1950. Expoziția din salonul Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului poate fi vizitată până pe data de 30 mai a.c. Tiberiu COSOVAN Referință Bibliografică: Expoziția „Instantanee tehnice - Achiziții muzeale 2006-2008” / Tiberiu
ACHIZIŢII MUZEALE 2006-2008” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349668_a_350997]
-
Tudorache îi făcu semn de la distanță să se apropie. Surprinsă că Leonard intervine într-un moment când ea avea ceva de discutat cu subordonații săi, lucru ce nu obișnuia să-l facă niciodată, a simțit ca o lovitură cu ceva ascuțit în piept, o presimțire sumbră că ceva nu este în regulă în acea zi. - Tovarășa ingineră, sunt nevoit să-ți dau o veste îngrijorătoare. Să sperăm că nu-i atât de gravă precum pare. - Mama? Ce-a pățit mama? Presupuse
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
au “trăit-o” la fel de dramatic aici, în urmă cu peste o sută de ani ... Când în stradă au ieșit porta-vocile și caii, atmosfera s-a încins, răbdarea și-a ieșit din “țâțâni”, dialogul civilizat a fost înlocuit cu “scrâșneala” și ascuțitul baionetelor, cu “scăpăratul” plachielor, pintenilor și cărâmbului cizmelor pe caldarâm și asfalt, mârâitul și lătratul fioros al câinilor lupi cu botnițe și ținuți deocamdată în lesă, cu dislocarea din caldarâm a pietrelor de pavaj pentru a se opune forței tăioase
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
prăbușite-n glezne caută următorul infinit de alb dintr-un singur punct timp îngerii nu pot ajunge cu mâinile întinse de țipete în creștetul arborelui surd frânt de mărginirea necuprinsului murmur greieresc suntem atât de singuri în noi arde pleoapa ascuțitul ... Citește mai mult singurătatea apelor simte transfigurarea limpedeluiîn colțuitul geamăt neclaral înțelesului de omnu cunoaște liniștea glasuluiși luminile prăbușite-n gleznecaută următorul infinit de albdintr-un singur punct timpîngerii nu pot ajungecu mâinile întinse de țipeteîn creștetul arborelui surdfrânt de mărginirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
geamăt neclaral înțelesului de omnu cunoaște liniștea glasuluiși luminile prăbușite-n gleznecaută următorul infinit de albdintr-un singur punct timpîngerii nu pot ajungecu mâinile întinse de țipeteîn creștetul arborelui surdfrânt de mărginirea necuprinsului murmur greierescsuntem atât de singuriîn noi arde pleoapa ascuțitul... XXXIII. CRÂȘMA ÎNARIPAȚILOR, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011. te acoperi cu aripa rămasă nespălată și taci albastrul cu încăpățânarea unui cal de frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te războiești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Tudorache îi făcu semn de la distanță să se apropie. Surprinsă că Leonard intervine într-un moment când ea avea ceva de discutat cu subordonații săi, lucru ce nu obișnuia să-l facă niciodată, a simțit ca o lovitură cu ceva ascuțit în piept, o presimțire sumbră că ceva nu este în regulă în acea zi. - Tovarășa ingineră, sunt nevoit să-ți dau o veste îngrijorătoare. Să sperăm că nu-i atât de gravă precum pare. - Mama? Ce-a pățit mama? Presupuse
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
pe parcursul căruia, care cei doi, își desfășoară abilitățile de scriitori, publiciști și filozofi și, contrar celor știute, demonstrează că și filozofii au umor, chiar și atunci când abordează teme serioase. Dar umorul lor este atat de fin, atât de elevat, de ascuțit, de autoironic, de manierat și de politicos, de o elegantă specială, vrednica de marile spirite, rasate și sclipitoare. Ceva spumant precum șampania care îți gâdilă plăcut nările, iar bulele ei de diamant, iti urca și coboară pe beregata, în damfuri
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358077_a_359406]
-
de toate barierele energetice ce l-au ținut încorsetat în fiind. Blaga este printre puținii gânditori care observă că tot ceea ce se află în drumul acesta chinuitor al sufletului este, sau poate să fie, corupt răului: ... / un glas îmi strigă ascuțit din întuneric, / că dracul nicăiri nu râde mai acasă / ca-n pieptul meu?, („Pax magna”). Este, într-adevăr, o axă a adevărului, pe care numai cel inițiat o poate străbate și tainic dăruiește adevărul vieții și morții profanului însă acesta
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]