141 matches
-
opună vreo rezistență. Aceasta a fost prima abatere de la ideea de cruciadă. Cuprinși de beția de a se bate, cruciații au refuzat tratativele pe care conducerea orașului, în van, încerca să le poarte cu ei. Nu au cedat nici când asediații au cerut ca diferendul să fie înaintat spre judecată papei. Disperați, încercând printr-un ultim gest să se salveze, locuitorii din Zara au înălțat pe zidurile orașului crucifixul, dar, spre stupoarea papei, cruciații și-au bătut joc de acest însemn
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
1706 Vauban se găsea la Dunkerque, iar pe 23 îi scrisese o scrisoare generalului La Feuillade în care își exprima dezaprobarea față de abordarea decisă de acesta. Participarea sa, în afară de proiectul din 1705, fusese o participare "prin corespondență". La rândul lor asediații, susținuți de populație (care a participat în mod activ la lupte) și cu ajutorul rețelei de galerii atât de temute de Vauban, au provocat pierderi numeroase inamicului. Bătălia a continuat toată vara anului 1706. Pe 8 iunie, generalul La Feuillade a
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
O primă încercare de recucerire a orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory, împreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000 de creștini din Banat încep asediul cetății, iar mai târziu în sprijinul asediaților vin și 10.000 de tătari. După 40 de zile de eforturi zadarnice asediatorii se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și de această dată încercarea se soldează cu un eșec. Din timpul revoltei antiotomane a țărilor
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
în fața sediului municipal al Florenței, "Palazzo Vecchio". La 26 aprilie 1527, poporul florentin a pus stăpânire pe "Palazzo Vecchio", constrângând "Signoria" să-i declare pe "Medici" rebeli. Aceștia au strâns cinci mii de soldați care au încercuit Piazza della Signoria. Asediații s-au apărat aruncând diferite proiectile asupra trupelor familiei Medici. Unul dintre proiectile a atins statuia "David" sculptată de Michelangelo, spărgându-i, în trei bucăți, brațul stâng. Vasari, însoțit de prietenul său Francesco Salviati, le-a recuperat. În 1543, la
David (sculptură de Michelangelo) () [Corola-website/Science/320593_a_321922]
-
lansat un nou război asupra bizantinilor aflați în sudul Italiei, ajungând până la Gerace și Cassano allo Ionio. În 952, o a doua campanie în Calabria s-a încheiat cu o nouă înfrângere a trupelor bizantine; Gerace a fost din nou asediat și în cele din urmă împăratul de la Constantinopol, Constantin al VII-lea a fost nevoit să accepte ca alte orașe calabreze să plătească tribut conducătorilor din Sicilia. În 956, trupele bizantine au recuperat Reggio Calabria și au început o invazie
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
dintre aliații italieni. Printre apărătorii genovezi și venețieni a izbucnit violența. Constantin a trebuit să intervină, să le reamintească faptul că aveau un conflict mult mai important de care să se ocupe. Semne și prevestiri ciudate se adăugau tensiunii dintre asediați. La 24 mai, pe lună plină, a fost o eclipsă cu trei ceasuri de întuneric. Unii și-au amintit de profeția potrivit căreia Constantinopolul va fi cucerit când luna va fi în descreștere. Sfârșitul părea aproape. Constantin a poruncit ca
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
de la Missolonghi, dar elenii au reușit să reziste atacului comun. În primăvara anului 1826, Ibrahim a reușit după lupte sângeroase să cucerească mlaștinile din jurul orașului, izolându-l astfel de mare și tăindu-i aprovizionarea. Egiptenii și turcii le-au cerut asediaților să capituleze și le-au transmis acestora din urmă condițiile, respinse însă de greci. Pe 22 aprilie, grecii au hotărât să declanșeze un atac surpriză cu 3.000 de luptători, care să deschidă drumul spre mare a 6.000 de
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
s-a numit Operația „Shefifon”. La 16 mai arabii au început să asalteze cartierul, și în două zile au reușit să ocupe o treime din suprafața lui. În noaptea 17-18 mai Brigada israeliană Etzioni, vrând să-i ajute pe cei asediați, a încercat să pătrundă în cartier din direcția Turnului lui David dar a eșuat. În noaptea următoare dintre 18-19 mai un pluton de evrei din Palmah sub comanda lui David Elazar a izbutit să străpungă Poarta Sion iar după ea
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
era într-o inferioritate numerică clară în comparație cu oastea polonezo-lituaniană. Au urmat o serie de lupte de hărțuire în afara cetății sau asupra cetății cu încercări de încercuire a cetății. Urmează confruntarea decisivă unde circa 15.000 de soldați asediază cetatea. Cei asediați au avut pînă acum pierderi neînsemnate în comparație cu asediatorii care au suferit pierderi prin ieșirile neașteptate ale armatei teutone. Bătălia a fost de durată lungă, după unii dacă s-ar fi continuat, până la sfârșit n-ar fi rămas nimeni în viață
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
prin ieșirile neașteptate ale armatei teutone. Bătălia a fost de durată lungă, după unii dacă s-ar fi continuat, până la sfârșit n-ar fi rămas nimeni în viață. Însă, după pierderi imense, asediatorii s-au retras în direcție estică, iar asediații spre vest, în cetate. Cavalerii teutoni căzuti în luptă ar fi fost 5.000 cu 2.000 de răniți. Trupele poloneze și lituaniene ar fi avut pierderi de 10.000 de morți și 3.000 de răniți. Această bătălie a
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
Bagration a trecut la acțiuni foarte hotărâte, a traversat Dunărea și a ocupat Dobrogea. Bagration a trecut la asedierea pozițiilor fortificate otomane de la Silistra, dar temându-se de înaintarea unei armate turcești de 50.000 de oameni venită în sprijinul asediaților, a evacuat Dobrogea și s-a retras pe pozițiile de plecare din Basarabia. În 1810, luptele au fost reluate de armatele țariste aflate sub comanda fraților Kamenski au atacat cu vigoare și au distrus forțele otomane din Pazardjik (22 mai
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
lui Raymond din Talenki. Raymond a reușit să rspingă atacul, dar nu a reușit să cucerească orașul. Între timp, Bohemund și Robert au fost atacați de o armată condusă de Duqaq al Damascului, care se deplasa către nord în ajutorul asediaților. Deși cruciații au ieșit învingători și de această dată, ei au fost obligați să se retragă către nord, spre Antiohia, fără să-și fi indeplinit misiunea, colectarea de provizii. Luna decembrie s-a terminat sub auspicii proaste pentru amândouă taberele
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
a elibera Ciprul, atacat de turci, formând Liga Sfântă. Toate statele cu ieșire la mare, cu excepția Franței (aliată cu Imperiul Otoman împotriva Spaniei) și a Imperiului Româno-German care preferă să rămână neutru, au intrat în alianța. Între timp, ajutoarele pentru asediații orașului Famagusta n-au sosit la timp, iar cetatea s-a predat turcilor. Torturile la care a fost supus comandantul venețian Marcantonio Bragadin au determinat forțele aliate să se pregătească de război. Fiul ilegitim al împăratului Carol al V-lea
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
în cetatea Zbaraj (aflată în zilele noastre în Regiunea Ternopil - Ucraina), unde au fost asediate de efective net superioare. Regele Ioan Cazimir a hotărât să pornească din Lublin în fruntea unei armate de aproximativ 30.000 de soldați în sprijinul asediaților de la Zbaraj. Hetmanul Hmelnițki a fost înștiințat de iscoadele sale cu privire la deplasarea armatei conduse de regele polonez și a hotărât să o atace prin surprindere. Fără să ridice asediul Zbarajului, lăsându-l la comandă pe polocovnicul Ivan Ciornota, Hmelnițki a
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
provizoriu al Israelului acordul de dizolvare al Irgunului și de integrare a sa în Armata de apărare a Israelului. Acordul a stabilit încetarea acțiunilor Irgunului ca formațiune militară în Statul Israel și în domeniul sub controlul Guvernului Israelului. În Ierusalimul asediat Irgunul și-a putut păstra statutul independent. Un eveniment dureros a fost pentru tânărul stat „Afacerea Altalena” din 22 iunie 1948.„Altalena” era o navă cu arme a Irgunului. După ce Irgunul a refuzat sa predea armatei israeliene controlul deplin asupra
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
spre armata mongolă ce le asedia orașul. Genghis Han a ordonat ca prizonierii chinezi să transporte scările de asediu și berbecii de lupta spre zidurile orașului, aflați în prima linie. Mulți au fost nimiciți de săgețile conaționalilor lor care erau asediați. În cele din urma, după o luptă crâncena, apărarea orașului a căzut, armata chineză a fost nimicită, comandantul chinez al orașului s-a sinucis, iar mongolii au intrat și devastat, jefuind, incendiind și masacrând populația. Multe femei de teamă că
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
O primă încercare de recucerire a orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory, împreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000 de creștini din Banat încep asediul cetății, iar mai târziu în sprijinul asediaților vin și 10.000 de tătari. După 40 de zile de eforturi zadarnice asediatorii se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și de această dată încercarea se soldează cu un eșec. Din timpul revoltei antiotomane a țărilor
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
somată să se predea, promițându-i-se libera ieșire din cetate. După ce Losoncius (Losonczy), comandantul garnizoanei, a respins oferta, turcii au împresurat Timișoara din toate părțile. Insula Palaca Mică a fost cel mai puternic asediată, ceea ce i-a făcut pe asediați să dea foc caselor și să se pregătească de retragere. Generalul Bernardo de Aldana, cu 100 spanioli, a transportat alimentele și armamentul din insulă în cetate, a incendiat casele și a distrus podul care lega insula de oraș. Însă, spre
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
dea foc caselor și să se pregătească de retragere. Generalul Bernardo de Aldana, cu 100 spanioli, a transportat alimentele și armamentul din insulă în cetate, a incendiat casele și a distrus podul care lega insula de oraș. Însă, spre bucuria asediaților, armata otomană s-a retras, pe neașteptate, de sub zidurile cetății Timișoara și s-a îndreptat spre cetatea Bečej. Majoritatea izvoarelor explică ridicarea asediului la 16 noiembrie 1551 ca fiind datorată condițiilor meteorologice. Ploile abundente au produs inundații, iar frigul anunța
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
nu i-a ajutat pe otomani să străpungă apărarea grecilor după șase săptămâni de lupte. În primăvara anului 1826, egiptenii au reușit, după lupte care le-a adus pierderi importante, să cucerească regiunea mlaștinilor din apropierea orașului. În acest moment, legătura asediaților cu marea a fost tăiată, iar ruta lor de aprovizonare a fost blocată. În ciuda faptului că liderii turco-egipteni au oferit condiții acceptabile în cazul capitulării, grecii au refuzat să se predea și au continuat lupta. Pe 22 aprilie, grecii au
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
sens, însăși cei 10 - 12 mii de români rugându-se pentru izbânda "împăratului" și atât. Față de turci el era sultanul de la Constantinopol, însă în realitate se rugau pentru cel roman. Inscripția de pe cruce spune: Crucea care dăduse curaj și speranță asediaților din Viena a fost furată în 1785, fiind înlocuită cu o copie. Crucea originală se regăsește azi la castelul Geyerau din Ljubljana. Capela a fost construită în 1927 (1929?) la o oarecare distanță de locul original al crucii, din strada
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
vas de linie și două fregate. De asemenea, au fost plasate două baterii de artilerie pe o insulă la est de fortăreață. Rușii au bombardat cetatea între 29 aprilie și 5 mai provocând importante distrugeri ale fortificațiilor inamice. În sprijinul asediaților din Methoni , guvernatorul militar otoman a trimis pe 3 mai aproximativ 2.000 de ieniceri din Tripolița. Prințul Dolgorukov a organizat apărarea împotriva turcilor cu o primă linie formată din insugenți greci neinstruiți. La primul atac al otomanilor, linia elenă
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
batalion de localnici din formația lui Wingate. Wingate a fost neboit să ia măsuri pentru aplanarea conflictului și îndepărtarea comandantului batalionului. Pe 6 martie, forțele neregulate etiopiene au înregistrat primul succes, odată cu cucerirea orașului Bure. Orașul bombardat de RAF și asediat de forțele neregulate sudaneze și etiopine, a fost părăsit noaptea de garnizoana italiană. Italienii au mai rezistat în regiune aproape o săptămână, dar problemele de aprovizionare i-au silit să continue retragerea. În aproximativ trei luni, Forța Gideon și forțele
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
salva situația). Prin urmare, Timuș a decis să ție apăre până vor sosi ajutoarele. Deasemenea există relatări potrivit cărora, Bogdan Hmelnițki a încercat să-și ajute fiul trimițînd soli la Istanbul și la hanii Crimeii, pentru ai ajuta pe cei asediați, însă fără vre-un rezultat. Odată ce impactul blocadei a devenit vizibil: produsele, praful de pușcă, apa se terminau. Timuș Hmelnițki a încercat să iasă de sub asediu. Acesta a format un grup de atac, numărând până la 5.000 de ostași, și
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
principele Carol I, țarul Alexandru, marele duce Nicolae, ministrul rus de război și o serie de generali ruși. S-a hotărât să se înceteze orice atac direct, în schimb urmând să se întărească încercuirea fortificațiilor otomane și împiedicarea aprovizionării celor asediați. Rusia urma de asemenea să aducă în zonă trupe proaspete. După două zile de lupte, fortificațiile de la Rahova au fost cucerite, aceasta fiind o victorie fiind obținută cu participarea exclusivă a militarilor români. Odată cu întărirea încercuirii Plevnei, situația trupelor otomane
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]