77 matches
-
stăpâne. — Te iert. Dar nu mai plânge, altfel spiritul tatălui tău va râde de tine. Însă și lui Nobunaga i se înroșeau ochii. Poruncind ca scăunelul său de campanie să fie mutat pe vârful unui deal, privi peste rânduirea trupelor asediatoare. Cât vedea cu ochii, poalele Muntelui Hiei erau pline de flamurile oamenilor lui. Trecu o jumătate de lună. Asediul muntelui - strategie neobișnuită pentru Nobunaga - continua. Tăiase căile de aprovizionare ale inamicului și încerca să-l înfometeze. De fapt, planul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Castelul Itami putea fi cucerit oricând voia el. Declanșă un atac combinat, la începutul Lunii a Douăsprezecea. În prima zi, atacul începu înainte de lăsarea serii și continuă până noaptea. Rezistența, însă, era neașteptat de îndârjită. Comandantul unei unități de trupe asediatoare fu lovit și ucis, pe lângă el adăugându-se alte câteva sute de morți și răniți. În ca de-a doua zi, numărul victimelor continuă să crească, fără însă a se cuceri nici o palmă de loc din zidurile castelului. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acele momente, statul său major de campanie era absolut unit cu trup și suflet. Numai datorită acestui lucru, moralul trupelor nu șovăia. Durase cel puțin un an, dar acum rezistența Castelului Miki începea să slăbească. Dacă statul major al trupelor asediatoare nu ar fi avut acel centru indestructibil, Castelul Miki ar fi putut să nu cedeze niciodată. Atunci, flota clanului Mori ar fi putut penetra prin încercuirea de trupe, aducând provizii, sau armata ar fi trecut munții și, acționând conjugat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în propriul lor efort unit, disperat. Cei care acceptau provocarea și se puteau zări deasupra bastioanelor de argilă și al acoperișului pereților de pământ bătătorit, dădeau iluzia că fortăreața era umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile dinăuntru, ar fi știut că întregul castel era implicat într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
între a trăi și a muri. Era o goană deznădăjduită spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii dinăuntru, și o mie de războinic năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o asemenea zăpăceală încât fu amenințat până și cartierul general al lui Nobutada. — Înapoi! Regruparea! Comandantul forțelor din castel, care pândea momentul propice, ordonă revenirea în castel: — Retragerea! Retragerea! Oamenii se întoarseră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o serie de trosnete, o mică secțiune a crenelurilor se Înclină cu iuțeală crescândă spre exterior, prăvălindu-se peste capetele asediatorilor cu un bubuit ca de tunet. Dante Încă mai estima efectele tirului executat de arbaletieri. Instinctiv, Îl apucă pe bargello de un umăr, trăgându-l sub o streașină de la ușa unei prăvălii. Căzură unul peste altul, În timp ce bucata imensă desprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cârn și ochi verzui ca sticla,/ Cu buci bogate și bogată-n piept,/ Dar păr bălai frumos, ce-i drept e drept.”930 Nu este foarte delicată sau manierată, ci bea bere și sforăie alături de părinții ei, însă își apreciază „asediatorul”, pe diacul Allan, căruia îi mărturisește furtișagul pe care tatăl ei, morarul, îl făcuse. Din nou binele se îmbină cu latura negativă, personajul este o donna demonicata cu unele aspecte pozitive. Naratorul participă, metaforic, la acest viol, pentru că nu-i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
el trăiește această plictiseală care ia puțin câte puțin forma unei proaste dispoziții grave, a unei retrageri care invadează diferitele sectoare ale vieții. În același timp, prin proiecție, el dezvoltă uneori sentimentul că este înconjurat din ce în ce mai mult de obiecte persecutoare, asediatoare, invadatoare: aceste obiecte nu sunt decât exponentele unei proiecții ale unor părți necunoscute și pierdute în spațiul psihic intern al adolescentului ce declanșează furie și dorință. Trebuie să înțelegem că furia și dorința apar atât cu ocazia unui eveniment sau
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
teritoriul Salonei. Garnizoana a fost clădită pe vârful unei stânci cu acces dificil. Oamenii căraseră aici provizii iar pe altele le aduceau chiar din munți. Afară de aceasta, împidicau aprovizionarea romanilor prin cursele ce le întindeau, așa încât Tiberius care chipurile era asediatorul, îndura toate neajunsurile ca și cum ar fi fost cel asediat. Pe când stătea la grea cumpănă neștiind ce să facă, soldații s-au răsculat. Strigătele lor erau așa de puternice încât dușmanii care se aflau îân taberele de la poalele stâncii s-au
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
redus la zero, în timp ce mastodontul împingea cu o forță dublă față de cea inițială. Ceea ce s-a întâmplat e ușor de imaginat. Exact în momentul în care efortul lui era maxim, noi ne-am retras brusc, ușa s-a deschis și asediatorul s-a prăvălit "victorios" la picioarele noastre. Ditamai namila stătea întinsă pe burtă în fața noastră, cu capul între bănci și cu mâinile întinse asemenea unui liliac într-un zbor nocturn, vânând molii. Noi, de asemenea, fuseserăm trântiți jos și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sângeroase care nu vor Întârzia. Împresurat de o mulțime amenințătoare, Corneliu Coposu a fost evacuat din sediul partidului său sub supravegherea chiar a prim-ministrului Petre Roman. „Ei s-au demascat“, a spus șeful guvernului Într-un scurt discurs adresat asediatorilor. „Demascarea“ dușmanului de clasă era exact formula utilizată În anii ’50! În martie, la Târgu Mureș, oraș transilvănean cu populație jumătate română, jumătate maghiară, s-a petrecut un alt episod de acest gen (având În plus o coloratură etnică). țărani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
urmează, ambii frați își găsesc moartea (expresie deopotrivă a unei maledicțiuni ancestrale și a unei dreptăți cu neputință de împărțit) și, din dispoziția noului conducător al Tebei - Creon, apărătorul cetății, Eteocle, urmează a fi înmormântat cu onorurile cuvenite, în vreme ce corpul asediatorului (și - implicit - al dușmanului) cetății, Polynice, e menit a rămâne „la locul faptei”, pe câmpul de luptă, expus profanării sălbăticiunilor naturii. Sora celor doi frați, Antigona, încălcând ordinul lui Creon, hotărăște să-l înmormânteze după datină pe Polynice (care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Saadi) e aceea a creșterii și decăderii imperiilor, reactualizată în preajma lui 1700 de Giambattista Vico (corsi e ricorsi) și, după C., de Montesquieu (grandeur et décadence). Partea întâi cuprinde istoria Imperiului de la Osman, fondatorul, adică de la 1300, până la Mahomed IV, asediatorul Vienei, la 1683, iar partea a doua continuă istoria, de la 1683 până la 1712, și urmărește scăderea treptată a puterii imperiului. În secolul luminilor, cariera europeană a cărții începe cu traducerea engleză, tipărită în 1734-1735, și continuă cu cea franceză, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
se sinchisește de un cerșetor? Hai, trebuie s-o găsim pe domniță. Urcară treptele ținându-și răsuflarea și ajunseră la Încăperile care dădeau spre curte. Câteva slugi aprinseseră un foc mare și topeau smoală ca s-o toarne În capul asediatorilor. Cercetară pe rând Încăperile. Toate erau goale. Găsiră o singură ușă Încuiată. Johannes o descuie cu degetele lui dibace: Ce vrei, meseria e meserie. Nu există ușă să n-o pot deschide! spuse el rânjind Într un dinte. Pe patul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca să se răzbune pe ucigașii lui Bertold. Vestea că În sfârșit cruzimile lui Eglord și ale lui Adalbrecht vor Înceta se răspândise În văile din jur și toți voiau să dea o mână de ajutor. În acelaș timp se alăturaseră asediatorilor, venind dinspre Sfântul Petru, Bodo, tatăl lui și schimnicul din Lenzkirch. Conrad Își primi prietenul cu mare bucurie: — Sunt fericit că ești iarăși sănătos, Bodo! Cunosc toate Încercările prin care ați trecut tu și iubita mea nepoată. Să ne rugăm
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în caz de război, balanța s-ar fi înclinat net spre partea turcă. Bătrînul mareșal afirma, cu privire la orașul fortificat Kirkilisse, primul obstacol serios înaintea cetății fortificate Adrianopol: Pentru a lua Kirkilisse, ar trebui un asediu de trei luni, iar armata asediatoare să fie germană". ...Or Kirkilisse a fost luată în trei zile, puțin timp după intrarea trupelor bulgărești în Turcia. Acest succes, după asigurările date de von der Goltz, a avut un ecou răsunător. În fapt, turcii evacuaseră orașul cu mult
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
iertați, stăpâne. — Te iert. Dar nu mai plânge, altfel, spiritul tatălui tău va râde de tine. Însă și lui Nobunaga i se Înroșeau ochii. Poruncind ca scăunelul său de campanie să fie mutat pe vârful unui deal, privi rânduirea trupelor asediatoare. Cât vedea cu ochii, poalele Muntelui Hiei erau pline de flamurile oamenilor lui. Trecu o jumătate de lună. Asediul muntelui - strategie neobișnuită pentru Nobunaga - continua. Tăiase căile de aprovizionare ale inamicului și Încerca să-l Înfometeze. De fapt, planul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cred că oamenii au devenit tot mai dezgustați de caracterul lui Yoshiaki. Presupun că ar Înțelege chiar și dacă Yoshiaki ar fi alungat din capitală și nu s-ar Îndoi că pedeapsa dumneavoastră a fost binemeritată. În seara aceea, armata asediatoare rupse linile, arătând că le lipsesc soldații. În palat, oamenii shogunului păreau să suspecteze că era cine știe ce vicleșug și, pe la miezul nopții, Încă nu schițaseră nici o mișcare de a pleca. Dar, spre ivirea zorilor, cînd ploaia se opri, un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Castelul Itami putea fi cucerit oricând voia el. Declanșă un atac combinat, la Începutul Lunii a Douăsprezecea. În prima zi, atacul Începu Înainte de lăsarea serii și continuă până noaptea. Rezistența, Însă, era neașteptat de Îndârjită. Comandantul unei unități de trupe asediatoare fu lovit și ucis, pe lângă el adăugându-se alte câteva sute de morți și răniți. În cea de-a doua zi, numărul victimelor continuă să crească, fără, Însă, a se cuceri nici o palmă de loc din zidurile castelului. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sublime. În acele momente, statul său major de campanie era unit trup și suflet. Numai datorită acestui lucru, moralul trupelor nu șovăia. Durase cel puțin un an, dar acum rezistența Castelului Miki Începea să slăbească. Dacă statul major al trupelor asediatoare nu ar fi avut acel centru indestructibil, Castelul Miki ar fi putut să nu cedeze niciodată. Atunci, flota clanului Mori ar fi putut penetra prin Încercuirea de trupe, aducând provizii sau armata ar fi trecut munții și, acționând Împreună cu soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În propriul lor efort unit, disperat. Cei care acceptau provocarea și se puteau zări deasupra bastioanelor de argilă și al acoperișului pereților de pământ bătătorit, dădeau iluzia că fortăreața era umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile dinăuntru, ar fi știut că Întregul castel era implicat Într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
problema alegerii Între voință și moarte. Era o goană deznădăjduită spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii dinăuntru, și o mie de războinici năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o asemenea zăpăceală, Încât fu amenințat până și cartierul general al lui Nobutada. — Înapoi! Regruparea! Comandantul forțelor din castel, care pândea momentul propice, ordonă revenirea În castel: — Retragerea! Retragerea! Oamenii se Întoarseră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
talpă!... Dar el e în colțuni și nici n-a mișcat măcar piciorul... A doua trosnitură... Mai multe... E desigur cineva afară, aci, foarte aproape". De vreme ce a bătut ceasul din noaptea Învierii, intrusul malefic nu poate fi decât Gheorghe. Ceata asediatorilor forțează intrarea, străpungând lemnul porții cu un sfredel. Însă, vidat de orice simț al proporțiilor, psihicul hangiului intră în colaps: "Unealta, învârtindu-se mereu, creștea la infinit [...]. Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gândirii umane: viața se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aprilie 1453, cînd a început asediul otoman al Constantinopolului, doar regele Neapolului și o parte dintre genovezi au fost de acord să trimită ajutoare. Armata otomană a asediat orașul timp de două luni. Avantajul se afla în întregime de partea asediatorilor, care îi depășeau cu mult numeric pe apărători. Comandanții bizantini aveau circa nouă mii de soldați la o populație de aproximativ cincizeci de mii de oameni. Armata otomană, cu cei optzeci de mii de ostași, beneficia și de artilerie și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sicrielor noastre străpung corpuri vii și sfâșie inocența strigătelor sub piele se strâng viermii ororii și colcăie în disperare ca niște vulcani gata să erupă trâmbițele ierihonului tulbură aerul cu sfârcuri feciorelnic vătămătoare când zidurile se cutremură de viermii tancurilor asediatoare hărți vechi mută țări în capul altor țări popoare dispar în neguri uitarea își cască gura de balaur ca pe o scenă gândită rămâne imaginea avortonului și a mamei moarte de septicemie ca un ceas solar peste memoria deșertului ca
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]