154 matches
-
când împaratul Nero (54-68 d.C.) a strămutat-o în provincia Armenia din Orientul Apropiat. Staționată o anumită perioadă în zona Pontului , a fost trimisă, după declanșarea Primului Război Iudaic (69-70 d.C.) la Alexandria, apoi în Palestina, unde a participat la asedierea și cucerirea Ierusalimului. După încheierea Războiului Iudaic, a fost trimisă înapoi la Oescus, în Moesia. Următoarele operațiuni militare la care a luat parte au fost războaiele dacice dintre anii 87-89 d.C. ale împaratului Domitian (81-96 d.C.), desfășurate după invazia Dacilor
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
a consolidat alianța anglo-portugheză care durează și astăzi. După moartea lui Ioan al Castiliei în 1390, căruia Beatrice nu i-a dat moștenitori, Ioan I a domnit în pace, căutând dezvoltarea economică a țării. Singura acțiune militară importantă a fost asedierea și cucerirea orașului Ceuta, în 1415. Scopul lui Ioan era să controleze navigația de pe coasta africană. Privind lucrurile cu perspectivă, a fost primul pas spre deschiderea lumii arabe către Europa medievală, și a dus la Epoca Descoperirilor, exploratorii portughezi navigând
Ioan I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310401_a_311730]
-
numite tumuli, movile așezate peste camerele mortuare, unde se găseau sarcofagele suveranilor. Cel mai cunoscut rege al Frigiei a fost Midas, acest a cerut sprijin împăratului asirian, Sargon al II-lea împotriva triburilor cimeriene invadatoare. Strabon ne relatează că în timpul asedierii Gordiumului de către cimerieni, Midas se sinucide înghițind sânge de taur. Incediul ce a devastat orasul Gordium, după primele interpretări a avut loc in circa 700 î.Hr. Cu ajutorul datării cu carbon-14 și a dendrocronologiei s-a stabilit că arderea orașului a
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
capturat Noto, Scicli și Troina. În vara lui 868, bizantinii au fost pentru prima dată înfrânți în apropiere de Siracusa. Luptele au fost reluate la începutul verii lui 877 de către noul emir, Jafar ibn Muhammad al-Tamini, care a trecut la asedierea Siracusei. Orașul a capitulat în cele din urmă, la 21 mai 878. Bizantinii mai mențineau controlul doar asupra unei mici fâșii de coastă din jurul Taorminei, în vreme ce flota musulmană ataca nestingherită Grecia și Malta. Flota musulmană a făst până la urmă distrusă
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
comanda generalului Maniakes a traversat strâmtoarea Messina. Aceasta includea corpuri de longobarzi și de normanzi care a respins contraatacurile musulmanilor din Messina. După o altă victorie categorică în vara lui 1040, Maniakes s-a oprit din marș pentru a începe asedierea Siracusei. Însă, după cucerirea acesteia, generalul bizantin a fost eliberat din funcție, iar contraofensiva musulmană care a urmat a condus la recuperarea tuturor orașelor capturate de bizantini. Sicilia a fost invadată de o nouă putere a regiunii în 1060, anume
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
în anul 1865. Pe 8 februarie 1870, împreună cu Corot, Édouard Manet și Gustave Courbet, Daumier semnează o petiție de protest împotriva asprimii juriului de la Salon. În timpul războiului franco-prusac, continuă să realizeze litografii pentru ""Le Charivari"". În iarna anului 1870-1871, în timpul asedierii Parisului, Daumier și Courbet fac parte din comisia responsabilă de salvarea monumentelor pariziene și a capodoperelor din muzee. Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutățească. În anul 1872, aproape orb, realizează ultimele sale litografii și tablouri. În
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
fost o scrisoare teribil de prostească, pe care i-a adresat-o sultanului Mehmed, amenințându-l cu un atac din partea tuturor conducătorilor și forțelor creștinătății dacă nu va dărâma fortăreața de la Rumeli Hisar și nu-și va abandona planurile de asediere a Constantinopolului. Scrisoarea lui este elocventă pentru atitudinile ușuratice ale atâtor cruciați de salon din Occident. Sultanul și-a început pregătirile pentru asediul și cucerirea Constantinopolului în iarna anului 1452. Prestigiul lui nu trebuia să aibă de suferit, așa încât trebuia
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
anterior pereții clădirii, au fost văruite, iar mobilierul interior a fost scos afară. Biserica a fost locul unde a avut loc așa-numita Minune a Sfintei Fecioare Maria. Edificiul a suferit distrugeri în timpul luptelor pentru eliberarea Budei. În 1686 în timpul asedierii orașului de către Liga Sfântă un zid al bisericii s-a prăbușit din cauza proiectilelor trase de tunuri. S-a dovedit că o veche statuie a Sfintei Fecioare Maria era ascunsă în spatele zidului. Din cauza faptului că sculptura Fecioarei Maria a apărut în fața
Biserica Mátyás () [Corola-website/Science/302700_a_304029]
-
fost ucis în timpul Asediului Vukovarului. Înainte de începerea războaielor iugoslave, Bratić a comandat Garnizoana Novi Sad, parte a Armatei Iugoslave. În timpul Războiului Croat de Independență a primit misiunea de a ataca orașul Vukovar, care era apărat de armata croată. La începutul asedierii localității, Bratić a fost numit comandat al „Grupului de Operațiuni Nord”, în timp ce la comanda „Grupului de Operațiuni Sud” se afla colonelul Mile Mrkšić. „Grupul de Operațiuni Nord era alcătuit dintr-o brigadă mecanizată, un regiment mecanizat adus din orașul Pančevo
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
Vukovar, peste 1.300 de militari din regimentul lui Bratić au fost uciși în oraș și în împrejurimi. După moartea sa, generalul Mladen Bratić a fost urmat la comanda Garnizoanei Novi Sad de generalul Andrija Biorčević, participant și el la asedierea Vukovarului. În onoarea generalului Bratić, consiliul local din Novi Sad a decis, pe 30 martie 2007, să numească o stradă cu numele său.
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
la Benevento și l-a asociat la domnie pe fiul său cel mare, Landulf, care a fost încoronat ca principe în biserica Sancta Sophia, după care Pandulf a revenit alături de trupele imperiale. În acel an, Otto cel Mare a lăsat asedierea orașului Bari în sarcina lui Pandulf, însă acesta a fost capturat în bătălia de la Bovino din 969 de către bizantini și trimis la Constantinopol. Pe timpul absenței sale, principatul a fost administrat de către arhiepiscopul de Benevento Landulf I și de către tânărul Landulf
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
Zidurile însă au rezistat, iar un prizonier german, închis în donjon, a avut ideea să folosească tunurile contra turcilor. Ideea sa a fost pusă în practică și corturile turcilor au fost bombardate, forțându-l pe Mahomed să-și părăsească poziția. Asedierea cetății este menționată și într-o scrisoare din 16 august 1476 a lui Ștefan Báthory către regele Matia Corvin al Ungariei. Alte relatări se află în ""Cronica moldo-germană"", unde se consemnează că ""împăratul a asediat un castel cu numele Neamțul
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
țara lui, că era vreme de toamnă. Și atuncea, întorcându-să, au lăsat oaste cu bucate în cetate, în Neamțu, și-n Sucevi, în mănăstirea armenească, și-n Agapie în mănăstire, și-n Săcul, și-n Câmpul Lungu, și-n Hangu."" Asedierea cetății este prezentată și de Cazimir Sarnecki în Jurnalul campaniei poloneze din 1691 în Moldova. Conform acestuia, la 14 octombrie 1691 oastea lui Sobieski a ajuns în fața zidurilor cetății. Din cauza faptului că garnizoana din cetate a refuzat să se predea
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
gard și punerea unui supraveghetor. Tot în timpul domniei sale, s-a amenajat și o potecă de acces către cetate. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, Cetatea Neamț devine un simbol al istoriei glorioase a poporului român. Costache Negruzzi a descris asedierea cetății de către oștile lui Sobieski în povestirea ""Sobieski și românii"" (1845), Dimitrie Bolintineanu a scris în 1857 poemul "" Muma lui Ștefan cel Mare"", apoi au urmat și alți scriitori. În anul 1866 Cetatea Neamț a fost declarată monument istoric. În
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
hatmanii Iablonovski și Potoțki, ajung în fața cetății. În fortăreață se aflau în acel moment 19 plăieși trimiși de ispravnicul de Neamț pentru străjuire. Dorind să pună mâna pe averile pe care bănuia că domnitorul le-a trimis aici, Sobieski poruncește asedierea cetății. După cinci zile de lupte, timp în care au murit zece plăieși, iar în cetate se terminaseră merindele și praful de pușcă, străjerii predau cetatea și primesc făgăduința de a fi lăsați liberi să plece la casele lor. Văzând
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
oameni morți de foame, degerături și alte vitregii ale iernii. Vremea umedă a dus la epuizarea proviziilor de praf de pușcă; tunurile nu puteau nici ele să fie folosite, întrucât nu aveau muniție. Prima acțiune a lui Carol a fost asedierea cetății Poltava de pe râul Vorskla din Ucraina. Petru organizase deja o forță redutabilă care să o apere și a sosit rapid. La 27 iunie, Carol a primit de veste că un număr mare de kalmîci i se vor alătura lui
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
separate, în timp ce corpurile ofițerilor inferiori, subofițerilor și ale soldaților au fost îngropate în gropi comune. Doar trupul neînsuflețit al liderului teutonilor, Ulrich von Jungingen, învelit în însemne ale gradului său, a fost transportat în castelul Marienburg. Mutarea forțelor polono-lituaniene pentru asedierea castelului Marienburg s-a efectuat la 18 iulie 1410, dar timpul de trei zile a fost suficient ca noul lider al teutonilor, Heinrich von Plauen cel Bătrân, să poată organiza o apărare solidă după zidurile castelului, una dintre cele mai
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
un an bătrânul comandant Prozorovski (76 de ani) nu a reușit să obțină progrese importante, noul comandant al forțelor imperiale ruse, Prințul Bagration a trecut la acțiuni foarte hotărâte, a traversat Dunărea și a ocupat Dobrogea. Bagration a trecut la asedierea pozițiilor fortificate otomane de la Silistra, dar temându-se de înaintarea unei armate turcești de 50.000 de oameni venită în sprijinul asediaților, a evacuat Dobrogea și s-a retras pe pozițiile de plecare din Basarabia. În 1810, luptele au fost
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
trecînd rîul Kars-ciai, armata țaristă ajunge la - Meșko localitate ce se afla la 20 de verste de cetatea Kars, apoi ocupă drumul care unește cetatea cu o altă cetate, Erzerum, pentru a bloca accesul ajutoarelor din partea celor din urmă în timpul asedierii. La 18 iunie începe asediul cetății Karsa și, după lupte grele, la 25 iunie, la ora 10.00, aceasta cade . Acesta a fost un moment de cotitură pentru armata otomană pe teatrul caucazian de război, pentru că de acum încolo ea
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
de apărare polonez prevedea ca apărătorii să-i țină pe germani în afara clădirii timp de 6 ore, până când o formațiune militară din cadrul Armia Pomorze ar fi trebuit să ajungă în zonă. Planul de atac german, elaborat în iulie 1939, prevedea asedierea clădirii din două direcții. Un atac cu scop de diversiune trebuia să aibă loc la intrarea din față, în timp ce principala forță urma să spargă zidul dinspre biroul aflat în vecinătate și să atace din lateral. La ora 4 germanii au
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
cucerind Acarnania și Etholia și apoi Thessalonicul. Cu o modestă desfășurare de forțe, fără a purta o singură mare bătălie, Dusan smulgea Imperiului bizantin mai mult de jumătate din teritoriu, dublându-și imperiul. Operațiunile militare se axau în general pe asedierea în fața orașelor, care nu ofereau rezidență prelungită împăratului sârb Puterea sa se extindea acum de la Dunăre până la Golful Corint și de la Adriatica până la Marea Egee. Imperiul său era în realitate un imperiu pe jumătate grecesc, compus în mare parte din țări
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
pe vecinii săi, inclusiv pe papă Nicolae I. În 866, depusul Pandenulf a făcut apel la împăratul Ludovic al II-lea, aflat atunci în vizită la Montecassino, de a trece la acțiune împotriva unchiului său. Împăratul a trecut imediat la asedierea Capuei și l-a dezmoștenit pe Landulf ÎI, însă, în loc să îl reînscăuneze pe Pandenulf, a hotărât să treacă comitatul de Capua sub ducele Lambert I de Spoleto, considerat mai de încredere. Această soluție nu a durat mult timp. În 871
Landulf al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/324882_a_326211]
-
coroanei și au avut numeroase divergențe între ele. În acest timp, în fruntea Angliei, se afla un rege tânăr, ambițios și războinic, Henric al V-lea (1413-1422). În 1415, Henric a trecut Canalul și, sperând să cucereasca Normandia, a început asedierea și capturarea portului cheie de la Plarfeur. Deoarece aceasta era o operațiune dificilă, în octombrie, Henric s-a îndreptat spre nord-est pentru a petrece iarna la Calais. Neștiind în ce poziție se aflau francezii, acesta s-a pomenit față în față
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]