740 matches
-
maia palide // și umbra acestui cuier / ca o spânzurătoare” - câteva vise “cu Dostoievski” proiectează angoase nocturne, “mâinile lui (ale băiatului) așează flori de aer pe lucruri”. Gesturile cotidiene ale “bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din asemenea notații și construcții ale imaginației iese una dintre cărțile majore ale scriitoarei, reabilitând insolitul întâmplărilor mărunte de fiecare zi în versuri și pagini de proză scrise
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
va înscrie la Arte Plastice. După moartea bătrânei, prin 75, a trăit o vreme un adevărat miracol. Se visa noaptea zburând alături de bunică-sa ori chiar în spatele ei, imponderabilă, peste cartierele capitalei. Ziua desena aceste "vederi de sus", rezultatul se asemuia acelor hărți cu care am ieșit din Evul Mediu, cu toate simbolurile desenate în amănunt. Mă lua uneori sâmbăta prin vechile cartiere "să se convingă", descoperirile erau uluitoare, găseam chiar și statui - còpii după antichități situate pe acoperișuri ori pe
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
prima oară. Cu complicitatea unei bibliotecare, pătrundea în- tr-un orfelinat, condus de un individ care-i avea la mână pe grangurii orașului, pentru că le oferise, ilegal, diplome de bacalaureat. Din acea poziție, își angaja neamurile pe posturi influente și decizionale, asemuindu-se și el cu tiranul, căci în fiecare instituție se formaseră tirănei. în numai o săptămână avea să strângă fotografii, declarații, imprimări pe care le oferea apoi autorităților. în fața acestora, Inspectoratul școlar trebuia să ia măsuri radicale. Cu chipul îmbrobonat
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
Caut limanul fericirii / Și prin dorințele de-amor / Să aflu cheia nemuririi // Admir florile de salcâm / Înconjurate de albine / Cu gândul dus pe alt tărâm / Sedus de zânele virgine” (Floarea de salcâm). Și prin această asociație de idei, poetul se asemuiește, așa cum mărturisește, cu Zăganul care „păzește hotarul de țară / de stoluri cu privirea vorace” (Zăganul). Lăsând la o parte fronda, mânia, sentimentele negative, descoperim un poet fragil, vulnerabil, sensibil, generos, capabil de gesturi de tandrețe de o delicatețe incredibilă, îndrăgostit
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
ai tăi dinți pentru mine. 3. Buzele tale mă îmbie Fir de cârmâz îmi par să fie. Drăguță este gura ta. Obrazul tău ar arăta Ca rodia, de bună seamă, Cum se zărește sub maramă. 4. Gâtul ți l-am asemuit Cu turnul ce a fost zidit De David, cu o casă-n care Arme sunt puse, spre păstrare. Scuturi atârnă de-al său vreji Și sunt doar scuturi de viteji; O mie fost-au numerate Și-s numai de viteji
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
ne ghidează spre fericire. Iar conflictele apar din cauză că noi, prin intermediul rațiunii, ne opunem acestei chemări esențiale. Ne sperie tot ceea ce pare să fie din exterior, ne sperie toate impulsurile pe care nu putem să le controlăm, ne sperie pentru că le asemuim automat cu animalitatea. Este timpul să depășim aceste clișee, este timpul să Înțelegem că suntem ființe raționale și animale În același timp. Haideți să nu mai fugim de natura noastră, haideți să Înțelegem că este mai important să simțim pur
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
comparații (metaforice) între rolul convențional al pasajelor de virtuozitate în Concertele pentru pian de Mozart și resemnificarea funcțională a virtuozității din retoric în tematic în Concertele pentru pian de Beethoven. În Sinfonia lui Luciano Berio rolul citatului (stilistic) poate fi asemuit cu rolul convențional al pasajelor de umplutură (cu caracter de virtuozitate improvizatorică) la Mozart, iar reformularea funcțională a acestui procedeu în tematic la Beethoven o putem asocia cu modul de implementare organică (tematică) a citatului în lucrările lui Alfred Schnittke
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
pentru că sînt înclinat să nu scriu, să nu ridic povară, în fine, să nu lucrez. Îmi trebuie luni de acumulare ca să pot lucra o lună". E, firește, ca autor dramatic, împotriva excesului din ultima vreme de a se contemporaneiza opere, asemuind procedeul că o rescriere a istoriei. "Nu-i pui mustăți Giocondei și nu-i chemi pe oameni ca să le spui: ăIată, am demistificat-o pe Gioconda; totdeauna a avut mustăți, care v-au fost ascunseă. Astfel, nu transformi un duel
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Pe urmele lui Maiorescu, dar reeditînd marea ambiție culturală a Hasdeilor... Nae Ionescu lucrează la un destin universal al culturii române". E vorba, altfel zicînd, de imperialismul spiritului gîndit de Alexandru Hasdeu (tatăl lui Bogdan), în 1837). Și după ce îl asemuie pe Nae Ionescu cu nimeni altul decît cu Dimitrie Cantemir, filosoful nostru fiind considerat că a lăsat "o operă cu bătaie așa de mare în posteritate", cînd destui se întreabă dacă ale sale prelegeri universitare, nerevăzute și neautorizate de profesor
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
revistei noastre, fapt care nu mă putea lăsa la nesfârșit contemplativ. Când Nicolae Manolescu este amintit, în recenzia d-lui Reichmann, ca exponent al "taberei" nedemocraților, nu e omisă calitatea sa de director al României literare. Mai demult dl Shafir asemuia România literară cu România Mare și Atac la persoană. Același taxa drept "fascistoide" texte ale d-lor Mihai Zamfir și Dorin Tudoran apărute în revistă. Iar numitul domn George Voicu, tot într-un articol din Sfera politicii (nr. 63/1998
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
anchetă din Facla, ămpreună cu câteva altele din alte publicații, au fost adunate ăntr-o ediție de doi cercetători ieșeni, regretatul Gh. Hrimiuc-Toporas și Victor Durnea. Știu cât efort, erudiție și consum de energie intelectuală presupune o astfel de ediție (aș asemui-o cu aceea, ăn patru masive volume, a d-lui Aurel Sasu și d-nei Mariana Vartic despre Românul românesc an interviuri, deși aceasta din urmă a fost mai complicată pentru că a fost necesară despuierea ăntregii prese) și, de aceea, merita
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
textului. Ei și? Oricum nu observă nimeni asta! Cu excepția cazului în care, într-o bună zi, pe neașteptate, într- o conjunctură favorabilă a astrelor, cartea tradusă va fi chiar citită. „Traduttore, traditore”, spune o vorbă italiană, în care traducătorul este asemuit cu un trădător. Însă chiar este traducătorul un trădător al textului original? Pe marginea acestui subiect, scriitorul austriac Thomas Bernhard spunea: „Este foarte nostim să te uiți la cărțile traduse, dar textul acestora nu are nimic de-a face cu
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
o notație subliniată: Cu scîrbă și necesitate. Pare o definiție. O dedicație. Nu mai știu... Să fie vreun citat?... Dar, nu. E clar că-mi aparține, însemnarea venind imediat după altă notație: Goya, reporter al sec. XX. Acum pricep. Îl asemuisem pe spaniol cu un reporter modern din Indonezia, Asia de sud-est, Africa ugandeză... Vezi plutonul ! - mai notam, recomandîndu-mi mie-însumi... Uitasem. Era vorba de același și același tablou care pe mine mă obseda: partizanii împușcați de plutonul francez, îngrămădiți, zbierînd de groază pe
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
mai comic decât personajele sale, ritmul rapid este o mare virtute narativa pentru cel care se străduiește să construiască lumi.” Cât de eliptica este o povestire trebuie apreciat după tipul de cititor căruia i se adresează. Un text poate fi asemuit cu o pădure, cum frumos spune Eco, folosind această metaforă a „pădurii narative”. Analizând multiplele valente ale acestei metafore, am putea spune că ceea ce ne încearcă la începutul unui text este o mare bucurie, pentru că am văzut pădurea, însă pe masura ce
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
un "efect de băltire", de staționare fluidă pe un sol însetat și fără capacitate de absorbție. Mai mult, conservă în substanța ei destul de mult din gândirea veche comunistă. Emanciparea, așa cum obscur e ea înțeleasă în aceste zile, mai poate fi asemuită și cu o haină luată de la second hand, peticită cu resturi din ceea ce înseamnă în ochii noștri mentalitate apuseană - care mentalitate însă (detaliul ne scapă sistematic) n-a fost lăsată astfel de la Dumnezeu, ci, direct sau indirect, reprezintă mai ales
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
chiar de descoperiri încîntătoare. Între acestea, Templul de aur al reputatului scriitor japonez Yukio Mishima, o carte profundă, ciudată, cu neașteptate revelații (pentru un cititor occidental) despre mai marile și mai măruntele nedumeriri ale făpturii umane. Un critic american a asemuit Templul de aur, la vremea cînd apărea în traducere englezească, prin anii '50, romanelor lui Dostoievski. Nu m-aș grăbi să adopt apropierea, dacă ea nu ar constitui, în lipsă de altceva mai bun, un diagnostic atît filozofic, cît și
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
dacă una îi spune ziarul și alta vede el că se întâmplă. Astfel că fără a se fi vorbit, editorialiștii au transformat alegerea lui Traian Băsescu fie într-o minune, fie într-un eveniment epocal. În ADEVĂRUL, Cristian Tudor Popescu asemuiește izbânda tenacelui pedist cu căderea comunismului, deoarece și una și cealaltă n-au fost prevăzute de analiștii politici. Cu mici diferențe de proporții, editorialistul nu se înșeală. În aceeași zi, departe de țară, Cornel Nistorescu și Horia Alexandrescu își descriau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
dintre cele mai prețioase. Căci Bach, cum știm, este izvorul; este sensul cuvântului german preluat de nume și transferat în timp asupra operei. Didactică și artistică, pragmatică și poetică, lumească și ecleziastică, fascinantă și livrescă, actualitatea lui Bach poate fi asemuită prezenței printre noi, prezenței cotidiene, a lui Leonardo sau Shakespeare. Ne putem imagina pe noi înșine în lipsa lor? Greu de presupus. Apelînd la ei, rămânând alături de ei, putem depăși angoasele, putem depăși malformările și contorsiunile lumii cotidiene, îi putem conferi
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
să fiu preot și să mă strădui să văd dincolo de ceea ce văd toți; nu veți înțelege deloc acest lucru și n-aș putea să vă explic. E vorba de a forța necunoscutul..." * * * Am fost de față când un poet român, asemuit cu Rimbaud, improviza în Mogoșoaia, pe terasa sprijinită de coloanele italiene de cărămidă tocite de atingerea atâtor generații și generații... Nichita vaticina de la o coloană la alta, lipindu-se strâns de ele... Ce scanda el, cu închipuirea biciuită de alcool
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
îi aducem la cunoștință că reflectam la o integrare a d-sale în aceeași familie, sub semnul unui balcanism rafinat, cu Paul Zarifopol, G. Călinescu și contemporanul nostru Alexandru Paleologu, care n-a sărit ca ars atunci cînd l-am asemuit cu ...Divanul occidental-oriental al lui Goethe. Și, bineînțeles, cu adesea evocatul de d-sa Camil Petrescu (egolatria nervoasă a celui ce-a inspirat înjghebarea unei insolite "Asociații a prietenilor' săi e înrudită, deși în tonuri mai puțin spectaculoase, cu cele
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean cu Rabelais. Cît despre Slavici, autorul observă că acesta introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. Dar imaginația sa lingvistică este deopotrivă cu fantezia sa vizuală, adică mediocră. Marea plenitudine a povestitorilor români din
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
piccolo la frizeria vieții", care mătură cu "măturica durerilor semnele bucuriilor prezentului pentru unii...". De asemenea, s-a văzut un iubitor de poezie care a devenit poet pentru ca să moară: "Eu sînt poet... să pier". Într-adevăr, redactarea textelor poate fi asemuită cu un gest de sinucidere lentă, odată ce se consumă cuvinte, se consumă și viața. Prin apropierea de tăcere a vrut să dovedească și faptul că, asemenea lumii în care trăiește, se apropie de vidul morții". După cum nu i se poate
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
logic sau rațional, contrapunînd-o realității obiective, eroare umană explicată prin tendința noastră de a concepe un singur fel de realitate și de a încerca să-i alăturăm prin metoda comparației, ceea ce, practic, nu este de comparat; cum nu se pot asemui, esențial, viața cu moartea, două realități și ele însă fără indiciul clar al unei raportări inteligibile. Cel mai turburător, în vis, este că el poate să producă segmente de existență aievea. Ca și cum ele s-ar întîmpla în realitate. Și cînd
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
autoritățile, deposedat, în comunism, de măreția faustică a oricărui pact, nuanță surprinsă de autor, cum nu se poate mai exact, într-o comparație sugestivă: graba scriitorilor de a publica și de a dobîndi, în acest fel, faimă și privilegii, este asemuită cu nerăbdarea servitoarei de a-și oficializa legătura cu stăpînul. Evident, sînt menționate și excepțiile care confirmă regula, scriitori ca Mircea Ciobanu sau Ileana Mălăncioiu care au refuzat orice fel de compromis. " Producțiile"apărute în astfel de condiții, într-o
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
canon secret De-a defini cu-nverșunare luna. Amarnic mă sileam să aflu chipul De-a depăși modeste variații, Cu spaima că Lugones comparații Cu ambra folosise și nisipul. Cu fildeș depărtat, cu fum, cu nea, Pe rînd a fost asemuită luna, Dar versul să cunoască n-a fost bun a Tiparului cerneală cinste grea. Poetul - îmi spuneam - găsește-n lume, Precum roșcatu-Adam din paradis, Oricărui lucru singurul, precis, Adevărat, nepus de alții nume. Spune Ariosto că locaș e luna De
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]