54 matches
-
noștri vor muri cu capul plecat, iar noi suntem umi liți de o viață, ce rost mai are să ridicăm fruntea tocmai acum? „Fetele” din Est sunt poloneze, românce, bulgăroaice, ru soaice... Au o lumină ciudată în ochi, o tristețe fără asemuire. Au văzut multe, au simțit că libertatea nu e pentru ele. O, da, ar dori să fie la fel, dar vor pleca mereu ochii în fața bogaților și vor accepta muncile cele mai umile. Între cele două lumi e o barieră
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
extinde, din 1918, în Liceul [de stat] „Cuza Vodă“ ) este, acum, un „colegiu NAȚIONAL“ ? Că are elevi din toată țara ? Dar cînd era doar „liceu“ (sau „școală medie“ ), instituția în prag de rotundă sărbătoare avea vocație continentală, căci peste tot asemuirea cu lupul, adică îndrăzneala în cuget, gîndire și imaginație, a mobilizat pe tinerii în formare ! Iar dacă însuși „colegiul național“ se finalizează prin bacalaureat, nu înseamnă această obținerea „fructului de laur“ (bacca laurea) și a cununii aferente, respectiv împlinirea aspirației
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu frumusețea ei?! Roșul înfocat al boabei de cireș... să fie oare a doua tinerețe încărcată de un molipsitor optimism?! Mă opresc aici cu etapele vieții, e mai prudent. Dar nu mă pot opri în a vedea, paradoxal poate, o asemuire între frumusețea dumnezeiască a florii de cireș și puterea, curajul încercat al legendarului samurai, pecetea luptătorului dintotdeauna învingător. Ies de sub vraja puternicului războinic pentru a reveni la hipnotizanta floare de cireș. Ciudat este cum și femeile japoneze, pe care le
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
axă până la o maximă constantă. Dinamica curbei este idealizat prezentată ca o oscilație ascendentă, deși uneori există scurte perioade de descendență. Aceste caracteristici i-au determinat pe oameni să o transforme într-un simbol cu o semnificație ocultă, esoterică, până la asemuirea ei cu înălțarea spre Dumnezeu. Spirala ca simbol cu o semnificație ocultă, esoterică, conducând la înălțarea spre Dumnezeu. Simbolul "spirală" este legătura dintre cele două "câmpuri" infinite, macro- și microcosmosul. Poate fi considerat un simbol al eternului caracter al creativității
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
corpului”; creația înțeleasă astfel înseamnă mult mai mult decât o simplă imitație. A. Ferrière opera o analiză comparativă asupra evoluției istorice stadiale a umanității prin analogie cu psihologia vârstelor. Analogia ni se pare speculativă, nefondată, deși prezintă numeroase elemente de asemuire. Din punct de vedere psihogenetic, în opinia acestui pedagog, omul parcurge următoarele etape și subetape: de la 0 la 6 ani se întinde prima etapă, respectiv prima copilărie, în care activitatea psihică dominantă este senzorialitatea. La rândul său, această etapă parcurge
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a dat prilejul să replic presupunerilor lui de partizanat politic procomunist cu o constatare care a produs o reacție generală de amuzament: Dumi, analizându-ți costumația impecabilă, mi-aș permite constatarea că tu ești "ca românul imparțial", dacă facem o asemuire între aspectul tău exterior și principalii candidați la postul de președinte din apropiatele alegeri, primele de la revoluție. Ai podoaba capilară identică cu cea a domnului Câmpeanu, porți cu eleganța domnului Ion Rațiu papionul negru, similar celui al ilustrului cetățean britanic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
lucrare literară, deși acum, știind cine a spus-o, mi se pare falsă. Dar ce importanță are că a spus-o doamna Teona?! Da-da! Iată o comparație care s-ar potrivi de minune Liviei. Ea merită pe deplin această asemuire: o femeie plină de dragoste, simțindu-se în fața iubitului ca o floare de magnolie gata să se desfacă. La etajul întîi au ieșit din secretariat, iar acum coboară spre parter, cinci bărbați și trei femei. Toți sînt îmbrăcați gros, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ecou al discursului oficial, grandoman, izolaționist, xenofob, agresiv, mizînd pe o himerică ,independență" care se străduia să disimuleze alunecarea regresivă tot mai învederată a dictatorului spre negurile staliniste. Și să scoată în relief pretinsa superioritate a acestuia, prefigurată prin impostura asemuirii lui cu personajele glorioase ale trecutului, printr-o impudică interpretare a lor drept o simplă prefață a ,epocii de aur". însă protocronismul nu se oprește la atari texte am zice ,clasice" prin relativ elementara lor factură. El se prelungește în
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
și, pesemne, în Pantazi însuși, cel cu "păr roșcat" și glaucop, coborâtor dintr-un Zuani zis "cel roșu", - lebăda albă (,de argint") a căruia, în armării, este străpunsă de-o "săgeată purpurie". Și cum afinitățile, aici, nu par, mai niciodată, asemuiri deșarte, dar magic, mistic, misterios, ba chiar heraldic, preursite, nu-i de mirare că, după plecarea-i, inițială, peste mări și țăr(m)i, "singura persoană ș?ț de la noi" cu care el, Pantazi, "păstrase legături", va fi fost, și
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
ceea ce îl poate produce în interior, cu sentimentul pe care l-ar putea avea lăuntric, un surîs-mască, subliniat de mine, iar pe urma repetarea ideii Surîsul mască și în paranteză (Cioran). Sînt aproape sigur că e vorba numai de o asemuire cu gîndirea lui Cioran, în sensul că aceasta ar putea fi reflecția lui Cioran. Foarte interesant. Înainte de a-l vedea, personal, la Paris cu mult timp în urmă, mă uitam deseori la o fotografie de-a lui mai din tinerețe
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
toți prieteni sau apropiați ai autorului. Gîndul duce, citînd aceste portrete realizate cu mare artă, la destinul unor scriitori români din acea perioadă a începuturilor comunismului. În portretul lui Alfa moralistul, sub care se ascunde marele prozator Jerzy Andrzejewski aflăm asemuiri cu Sadoveanu, Călinescu sau Camil Petrescu. Și aceștia din urmă și Alfa fuseseră, în anii războiului și în deceniul al patrulea, adversari ai Germaniei naziste și ai orientărilor de extremă dreaptă de la noi, dorind reforme democratice și o guvernare populară
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
izolaționism l-a constituit aiuritoarea prețuire a unor notorii exponenți ai "realismului socialist", apreciați - semn de miopie culturală - doar pe segmentul cel mai apropiat al prestației lor oportuniste. Un exemplu frapant pe care l-am dat de mai multe ori: asemuirea lui Ov. S. Crohmălniceanu cu... Titu Maiorescu și chiar cu Lucian Blaga! Cît privește poezia cea mai tînără (las^că nici optzeciștii nu erau, în această privință, foarte diferiți), ea se arată doritoare foarte a-și exagera noutatea, avînd aerul
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
mai afla în viață. El, fără sforțare și fără artificii, dar și fără imaginație, este un spirit retro. Așadar, un caz ciudat, care, la ultima mea lectură (de acum câțiva ani), mi-a sugerat ceva chiar pentru mine mult surprinzător, asemuirea cu Mateiu Caragiale, nu cu mult mai celebrul părinte al acestuia, pomenit de mai toți specialiștii. Cine extrage din acest ultim Caragiale paginile cele mai laice, momentele cele mai prozaice, îl regăsește pe Brătescu-Voinești: Conul Rache, amatorul de taclale și
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
o stâncă de culoarea ciocolatei, se profilează pe albul pernei. În imobilitatea lui amintește chipul reginei Nefertiti pe care l-a admirat nu demult în medalioanele de la muzeul din München. Două mici proeminențe argintii, care par lipite de creștet, accentuează asemuirea chipului încremenit cu o ființă venită din altă lume. Cele două proeminențe sunt legate cu fire la un aparat fixat lângă patul de suferință al tinerei, care nu dă nici un semn de viață. Privind chipul nemișcat în calmul frumuseții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
după avere, după putere, după o ciozvârtă mai bună, după femeia altuia, după un pat mai moale și o mână încărcată de sclipitoare inele inutile, este nemăsurată. Când aud ce se întâmplă acum nu pot să nu mă gândesc la asemuirea dintre mai marii zilei de azi cu cei ai comunismului ai căror victime au fost familia Racoce și mii de altele ca ea. Cine își mai amintește de faima, de cultura, de bunele și relele făcute de cei înghițiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
local de moravuri ușoare. Textul de pe supracopertă, pompos și cariat, după gustul epocii, proclama pe un ton prusac cum că aceea era prima operă a unei valori uluitoare, un talent proteic și ilustru, promisiune de viitor pentru literele europene, fără asemuire În lumea celor vii. În orice caz, rezumatul transcris În continuare lăsa să se Înțeleagă că povestea conținea elemente vag sinistre și de tonalitate foiletonistică, ceea ce, În ochii lui Monsieur Roquefort, constituia Întotdeauna un punct favorabil, Întrucît lui, după clasici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și ironizarea sentimentală a eroilor umanizați - Hamlet, Lohengrin, Salomeea - e astăzi un obicei trecut, după cum și ironia în ironie e floarea de foiță a stilului din 1885 (...) Trecem peste motive și fapte. Și atunci, Maniu e un vizual surprinzător în asemuiri și imagini inedite. Întîlnim la puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plug. Se spunea că era capul unei nobile doamne aparținând poporului etrusc, care Îi precedase pe romani. O compară pe Antilia cu toate femeile frumoase pe care le cunoscuse, cu doamnele pe care le iubise. Nici una dintre ele nu suporta asemuirea cu strălucirea dansatoarei, cu excepția Beatricei, cu zâmbetul ei ceresc. Respinse Încă o dată, Înciudat, comparația aceea nepotrivită, care Însă continua să Îi revină În minte. — Ei bine, messer Durante, pe cât se pare, Antilia ți-a lovit și domniei tale imaginația, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căpetenii, fără să-și fi dat seama nici unul nici altul, mai ales de când disprețul lui Puarem îl coborâse tot mai jos pe Auta. Acest dispreț se amestecase cu ura. Cum Puarem nu putea să judece oamenii și lucrurile decât prin asemuire și numai când erau aproape, când cineva i se părea mai rău decât fusese, altcineva trebuia să i se pară negreșit mai bun. Astfel ajunse Iahuben sutaș. Acum nici nu mai stătea în cazărmi, căci Puarem îl făcu răspunzător peste
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o corabie bine mânată de vânt și vâsle, alt mijloc nu mai rămânea decât asinul. Pe temeiul unui semn de recunoaștere, Auta schimba asinii de câte două ori pe zi, luând mereu alții odihniți. Drumul părea însă foarte lung, în asemuire cu nerăbdarea de a-l străbate. Niciodată Auta nu dormise atât de puțin ca în aceste unsprezece zile de când călătorea, cu toate că nu i-a dat nimeni nimic de făcut și nimeni nu-l mâna cu atâta grabă. Dormise numai pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Un examen atent, deci stăruitor rezervat istoriografiei popoarelor mici și mijlocii descoperă, în cele din urmă, căderile în extremă ale meditației relative la rolul și locul unui eveniment sau al unei personalități proprii în desfășurările istorice universale. Ne întâmpină o asemuire cu ceea ce am numi deferență ori „sfială” față de „marii diriguitori ai lumii”, ca și atitudinea contrară. Se înțelege de la sine că nu lipsesc cei ce urmează „calea împărătească”, care pentru noi înseamnă cea a dreptei judecăți și nu cea a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
confundă cu urmașii acestei lumi de albastru, căreia i se confesează. Va emoționa prin adevărurile spuse simplu, într-un spirit armonic și echilibrat, ce amintește de seninătatea clasicilor: "Albastru mineral/ e cel din casele țărănești./ Lui Rareș i-am găsit asemuirea cu Ștefan/ și cu un frate al tatei". Într-un limbaj plastic, la Tiberiu Utan, trecutul este un exemplu de înălțime spirituală, de învățătură. Strămoșii "Ostașii noștri", sunt risipiți în piatră, în pădurea de mesteacăn, în plopii sunători... într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a defini cadrul acțiunii, de a prezenta apariția fizică a protagoniștilor. Cu toate aceste lucruri precise și bine așezate, totul se constituie într-un univers stabil și sigur, la care puteai mai apoi să faci referință și care garanta, prin asemuirea cu lumea reală, autenticitatea evenimentelor [...] Abundența acestor detalii clare, de care părea că te puteai servi la nesfîrșit, nu puteau decît să ne convingă de existența obiectivă în afara literaturii a unei lumi pe care romancierul părea doar să o reproducă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de alții); 6. legătura dintre motiv, temă și idee. Simbolul literar - este apropiat figurilor de stil; substituie o realitate prin semnul altei realități, pe baza unei analogii; analogia presupune pentru cititor un anumit grad de cultură; - se bazează deci pe asemuirea posibilă dintre două noțiuni deosebite, două lucruri, două ființe etc.; (!!) asemuirea nu este mărturisită, explicită; ea se deduce Ț mai ușor sau mai greu Ț din câteva elemente; această asemuire trebuie să sugereze cititorului o idee, o situație, etc. - simbolul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
este apropiat figurilor de stil; substituie o realitate prin semnul altei realități, pe baza unei analogii; analogia presupune pentru cititor un anumit grad de cultură; - se bazează deci pe asemuirea posibilă dintre două noțiuni deosebite, două lucruri, două ființe etc.; (!!) asemuirea nu este mărturisită, explicită; ea se deduce Ț mai ușor sau mai greu Ț din câteva elemente; această asemuire trebuie să sugereze cititorului o idee, o situație, etc. - simbolul nu spune, nu comunică, el doar sugerează; de aceea are o
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]