35 matches
-
care structurează cunoașterea raportului dintre un lucru și propria lui esență sunt judecați modale. Din punct de vedere al modalității, 40 H.Wald, op.citată , p.3 41 H.Wald, op.citată , p. 144-145 30 judecățile sunt de trei feluri: asertorice (formulează logic identificarea lucrului), problematice (structurează logic faptul că noțiunea nu se referă numai la lucrurile reale de același gen ci și la cele posibile) și apodictice (cristalizează în ea dezvăluirea explicită a esenței). Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele patru trepte logice pe care pășește gândirea în procesul de cunoaștere a lucrurilor. Pe prima treaptă oglindește întâmplătorul, pe a doua comunul și generalul, pe a treia dezvăluie necesarul iar pe a patra însăși esența
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi afirmative sau negative, universale sau particulare, categorice, ipotetice sau disjunctive, asertorice, problematice sau apodictice, de esență sau de relație, iar termenii, care se repetă fiecare de doua ori pot ocupa diferite poziții: termenul major, care este totdeauna predicatul concluziei, poate fi atât predicatul majorei, cât ș i subiectul ei: termenul minor
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
autocenzura demersului argumentativ, dimensiunea spectaculară și dimensiunea conflictuală. Distincția de sorginte aristotelică între dictum și modus, aplicată conținutului argumentării, evidențiază ceea ce se spune de cum se spune, punând în lumină atitudinea locutorului față de conținutul transmis. În acest sens, se delimitează propozițiile asertorice (dictus) de cele modale (dictus + modus) și, de asemenea, sunt teoretizate principalele modalități: alethice (necesar, posibil, contingent, imposibil), deontice (obligatoriu, interzis, permis, facultativ), epistemice (verificat, indecis, falsificat, nefalsificat) sau opinabile (convingerea, considerația, părerea nedecisă, contestarea)62. Constantin Sălăvăstru constată că
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
iar în ceea ce privește referința, ne izbim de problema vaguității unor termeni, ambiguității enunțurilor ce necesită o dezambiguizare prin atribuire de referenți. După ce clarifică ce înseamnă sensul și semnificația (referința) cuvintelor, termenilor, Frege se ocupă în Sens și semnificație și de propozițiile asertorice. Pentru el, o asemenea propoziție conține un gând, o informație, am putea spune, dar gândul nu constituie semnificația (referința) propoziției, ci sensul ei. Dacă este corectă din punct de vedere sintactic (gramatical și logic), orice propoziție are un sens, dar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
grație rețelelor de neuroni naturali , impactul acesteia asupra logicii ca știință și ca organon al celorlalte științe se poate rezuma prin cel puțin 7 reconfigurări. 6. Pentru că „rezolvarea“ de clauze cu literali comuni (de semne opuse) operează, deopotrivă, În cadrul logicii asertorice, ca și În cel al logicii modale, am putea spune că, sub semnul inteligenței artificiale, logica ni se relevă ca știință unitară a formelor raționării, prin aceasta atenuându-se barierele dintre analitică (sau apodictică: a se Înțelege teoria demonstrației) și
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
să fie pregătit să facă față noului tip de universalism, să arunce peste bord vechile complexe, în chip lucid, obiectiv, deschis, însetat de cunoaștere atotcuprinzătoare, asumându-și, astfel, sarcina "redescoperirii" literaturii române" (p. 34). Modernitatea lui Eminescu nu este probată... asertoric, ci în temeiul unor argumente dintre cele mai solide: "Aparent, el se-ntoarce la romantici, dar, în fapt, se-ntoarce peste tot unde-s poezie și ființă, până la Dante și Shakespeare, până la greci și indieni. Geniul lui Eminescu e că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintre fapte și valori, ia în seamă o lume așa cum ar trebui ea să fie, iar nu ipostazele ei factuale. Orice teorie etică, oricare ar fi punctul ei de pornire în care își găsește întemeierea, depășește orizontul descriptiv al propozițiilor asertorice și propune un imperativ din care sunt derivate norme și coduri morale. Ca demers prescriptiv, etica pornește de la judecăți de valoare și instituie obligații, drepturi și datorii. Etica mediului, prin specificul constituirii ei, este și rezultatul unei reacții față de anumite
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de hulitul de el impresionism. O vocală sau alta poate exprima, și exprimă, stări afective felurite, în funcție de contextul rostirii poetice. Seducătoare - și productivă intermitent - e considerarea limbii naționale ca „stil supraindividual” și implicit ca „modelator virtual al oricărei creațiuni literare”. Asertoric formulată în Expresivitatea limbii române, această concepție funcționează și în Creativitatea eminesciană, dar mai ales în Arta cuvântului la Eminescu. Potrivit teoriei lui C., stilul eminescian nu e produsul abaterii de la normele interne ale limbii române, al „siluirii” acesteia; este
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
lansat primul său roman, "The Juliette Society". Fiind ades comparat cu best-seller-ul "Cincizeci de umbre ale lui Grey", subiectul romanului era cunoscut cu un an înainte: „o dramatizare a filmului "Fight Club" într-o societate puternic sexualizată, cu o protagonistă asertorică”. Personajul principal, Catherine, studentă la cinematografie, ajunge într-o societate secretă în care oamenii bogați își explorează fanteziile sexuale. Sasha mărturisește că acest personaj poate fi perceput ca un "alter-ego" al ei: „"The Juliette Society" e despre o fată care
Sasha Grey () [Corola-website/Science/317679_a_319008]