31 matches
-
nom. alegerea A SE APLECA Crengile copacului/Ion se apleacă deasupra fântânii part.: aplecat, -ă nom. aplecarea, aplecatul NEREFLEXIVE A APUNE Soarele apune la vest part. apus, -ă nom. apunerea, apusul A ASFINȚI Soarele asfințește part. asfințit, -ă nom. asfințitul, asfințirea A AVANSA Pata de petrol avansează spre mal part. avansat, -ă nom. avansarea, avansatul A BĂLTI După furtună, apa a băltit mult timp în casă part. băltit, -ă nom. băltirea (băltitul − rar) A COTI Drumul cotește la dreapta (agentiv: Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prin urmare, imaginea inversă a eclipsării rosturilor mundane, înclinarea perspectivei înspre pragul de jos al încă nerostitului: "Dar mijlocește, lasă pentru mine/ cuvânt la cer, să-ncline pentru noapte,/ și dealul aplecat să fie panta/ pe care sfera lumii-n asfințire/ să piară-n văi cu tot ce duce umbră". Sfera lumii-n asfințire nu e imaginea elocventă a dispariției fără urmă, ci tocmai urma unei prezențe înclinate, aplecate, martorul oblic al unei mijlociri 37. Ceea ce stă în lucruri piere ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
jos al încă nerostitului: "Dar mijlocește, lasă pentru mine/ cuvânt la cer, să-ncline pentru noapte,/ și dealul aplecat să fie panta/ pe care sfera lumii-n asfințire/ să piară-n văi cu tot ce duce umbră". Sfera lumii-n asfințire nu e imaginea elocventă a dispariției fără urmă, ci tocmai urma unei prezențe înclinate, aplecate, martorul oblic al unei mijlociri 37. Ceea ce stă în lucruri piere ca tot ce duce umbră, trece într-o nouă venire, în prevenirea începutului. Doar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imitație a acestora umflată de mass-media peste măsură. Crezi, după acest citat cam lung, dar edificator, că e alta situația la noi? Încă de acum 100 de ani Eminescu tranșase deja problema în versul unic: E apus de zeitate și-asfințire de idei. Fără a fi un antioccidental (m-am bucurat de invitațiile lor la două burse literare germane), pot să spun că la noi clișeele occidentaloide se resimt cu asupra de măsură. Ce altceva vedem în România decât zgomotul publicitar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca pe un destin legat de un popor a cărui istorie survenea și prin poezia sa". În acest orizont, discuția privind "amurgul zeilor", denunțat de Nietzsche, face casă bună în gândire cu eminesciana exprimare metaforică: "E apus de zeitate ș-asfințire de idei" (Memento mori), numai că pentru poetul român "pierderea divinilor" se înfățișează "ca un scandal ontologic doar în latura văzută a lumii, nu și pe traiectoria ei sacră, care rămâne ascunsă și inaccesibilă omului, ca însăși existența lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
contemporan, I-IV, București, 1982-1989; Dramaturgie (Introducere în estetica teatrului contemporan), București, 1982; Contururi teatrologice, București, 1983; Autumnale, Iași, 1985; Ostrovul iubirii, București, 1986; Ducatul cedrilor de seară, București, 1988; Essais sur les arts du spectacle contemporain, București, 1988; Lebedele asfințirii, București, 1990; Ești tu, azurul învierii, București, 1991; Cu zenitul somnului rodirii, București, 1992; Retorica iubirii, pref. Irina Petraș, București, 1993; Tu, monolog liric, București, 1993; Și nourii edenelor plutiri, București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]