124 matches
-
surori de caritate, ci la corvezile cele mai strivitoare și mai abjecte. Războiul total, războiul chimic - o grozăvie care întrece și cea mai fantastică imaginație și pe care numai cioclii omenirii îl pot dori - își va abate din văzduh gazele asfixiante și îndărătul câmpurilor de luptă, unde ni se vor sufoca sau mutila până și pruncii în leagăne și se vor face praf comorile acumulate de civilizațiile milenare, acumulate și prin efortul și martiriul femeii. Vom lăsa oare să ne azvârle
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
dispăruse fără ca ele să bage de seamă, probabil să ia pulsul capriciilor lui Rim. -- Am văzut pe urmă în aceeași stagiune în Cetate atâția nebuni feluriți dar înrudiți în exaltarea lor, încît mi-am zis că erau toți copiii gazurilor asfixiante, nemaiobicinuiți să respire aerul oxigenat. Oameni pe care nu-ți aduceai aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pătură udă și incandescentă. Era prea mult. Mirosurile, sunetele, zgomotele de pe stradă, mulțimea de oameni, insolența plină de energie a tuturor, clădirile uriașe de pe Fifth Avenue care închideau căldura umedă de lună iulie, taxiurile galbene bară la bară în traficul asfixiant, aerul cu miros de motorină cutremurându-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu puteam să fac față energiei în stare pură cu care era îmbibat orașul. Sau numeroșilor idioți care stăteau lângă mine în metrou sau mă acostau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asupra acestui gol traumatizant. El simte nevoia defensivă a unei redirecționări spre conținutul cromatic și pluriform al vieții de zi cu zi. Este reacția instinctului de a trăi înglobând evenimentul morții printre altele ce aparțin vieții, diminunâdu-i perspectiva cutremurătoare și asfixiantă, așezându-l în rândul banalităților care vin spre a trece. Dar moartea își păstrează adevărul inevitabillei sale surveniri ca final de parcurs terestru pe care omul trebuie să-l încheie la fel de singur precum l-a început. Cei care îi însoțesc
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
epoci de confuzie... Și senzualitatea - ale cărei mărci lexico-semantice sunt diseminate în texte, fără ca „suportul” lor să fie omologabil ca un singur întreg, fiind, mai degrabă, o lume cu trăsături feminine, soluție împotriva marasmului cvasiomniprezent - sporește acum, sfidând aceeași atmosferă asfixiantă, surdă și lipsită de orice posibilitate de comunicare eficientă, de la început. Liviu Ioan Stoiciu scrie, așadar, o poezie în care, indiferent cum ar aborda realitatea, nu eludează nimic din care ar putea să extragă seve ale unei creații ce se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
țări. În Occident, cu modalități și ritmuri diferite, se simte o nouă atenție față de sacru și față de anumite valori transcendentale, chiar dacă riscă să se dovedească a fi numai la nivel sentimental și protestatar, în confruntare cu reducționismul scientist, cu materialismul asfixiant și cu tehnocratismul rece care nu țin cont de exigențele unui umanism complet și pe mai multe dimensiuni. 2. A vesti evanghelia chiar și „fiilor neantului”. În fața relelor și pericolelor care-l amenință, omul contemporan apare dezorientat. Gândirea filosofică a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
-i insufle, să-i impună, felul acela al lui de a-i trînti propriile convingeri și, la urma urmei, de a profita de ascendentul pe care-l exercita asupra tînărului fiu pentru a-l trage după el Într-un univers asfixiant În care nu exista decît dragostea conjugală și nici o altă căsătorie decît căsătoria creștină, concepută ca un menaj În trei Împreună cu Sfînta Treime. Un menaj În trei la cub! Cărțile tatălui său Îl impresionaseră cînd era tînăr. Le vedea sosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unui gramofon care cîntă nasal plăcile de altul pregătite și așezate. Iar massa amorfă și brută a cititorilor o cunoaștem. Să ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim hărțile din redacții cu panoplii la îndemînă, să avem bombe asfixiante prin coșuri și creioane cu șiș. Ci o discuție largă și cugetată, poate mai este încă cu putință. După ce și-au golit pîntecele hermeticii bătrîni, iar virtuțile multora au sîngerat pe cămăși agitate lăutelor plebei, și copiii și-au manifestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gazetăria politică spiritul combativ din articolele de critică literară, imprimîndu-i o agresivă notă militant-„războinică” în slujba unei poziții antirăzboinice: „Să ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim hărțile din redacții cu panoplii la îndemînă; să avem bombe asfixiante prin coșuri și condeie cu șiș”. Relevantă e și atitudinea față de public: lipsită de iluzii, conștientă de propria impopularitate, dar decisă a nu face nici un fel de concesii. Gerontocrația, spiritul mercantil, demagogia politicianistă sînt denunțate ferm. Desemnat drept victimă potențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Îl dorea doar În posesie. Thomas, din vreme În vreme - asta nu Înseamna că rar -, lua cîte o gură de aer. Dar mai mult pe apucate, cînd Ingrid zbura spre cine știe ce colț de lume, de unde să Își aducă parfumurile ei asfixiante; Thomas ar fi putut, pînă la urmă, să spună că din cauza aromelor avea uneori nevoie de aer, de alt aer; Își zicea, cîteodată, că Ingrid Îi luase astfel și mințile, prostindu-l aproape de tot, nu se mai recunoștea; ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de transport. Resimțită ca o bulă protectoare în raport cu exteriorul, casa este un semn printre altele o mie al unei tendințe neoindividualiste care nu înseamnă repliere autarhică, ci aspirație spre intimitate, căutarea plăcerilor protejate, refuzul unui mediu înconjurător uman impus și asfixiant. În același timp „salariul minim garantat pentru confort” se dovedește a fi insuficient. În faza III, așteptările sunt mai mari, orientarea casei cât mai mult spre natură și spre soare, izolația fonică și olfactivă bucurându-se de o atenție mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ale catastrofei. Uneori, cel mai mare rău generează cel mai mare bine: astfel, moartea produce supraviețuiri, distrugerea ocazionează conservări, ființa apare chiar și din neant. Un exemplu? Catastrofa provocată de vulcanul Vezuviu, care ucide, îngroapă sub cenușă, foc și gaze asfixiante orașele Pompei și Herculanum. Nimic nu supraviețuiește: bogați și sclavi, bărbați și femei, animale domestice, tot atâtea ființe petrificate pentru eternitate, se alătură lucrurilor, obiectelor. De aceea, subterfugiu al rațiunii, timpul oprit în loc depune mărturie pe veci, făcând contemporan cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă, în fond, o intensificare a omenescului. Înseamnă viață... și, deplasînd accentele în celălalt registru, poate să însemne o eliberare de supliciul normelor impuse și de alte asfixiante constrîngeri. Numai că, în anormalitatea ai cărei captivi sînt El și Ea, libertatea e dramatic îngrădită și expansiunea sufletească însăși e tratată de orwelliana, tentaculara instanță care controlează totul ca o infracțiune. Oricînd poate fi manevrat un "grup de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cronice de care suferă. Școlile de gândire sunt modele de import ori grupări sudate prin forța de agregare a clientelismului. În România, spune H.-R. P., teoriile noi stârnesc antipatii pe viață, în timp ce, sub raport uman, profesionalismul sucombă în bolgia asfixiantă a pizmei. Onestitatea și adevărul sunt sufocate de dejecțiile defetismului, nepăsării (acedia) și ale bârfei. Reputații indeniabile se surpă sub lucrarea feluritelor conclave care fac jocurile în funcție de comenzi, fie prin omisiune tacită, fie prin negație fățișă, astfel că mersul ideilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
demonice înspre o moarte care nu dovedește practic nimic. Căci în Glissando totul curge, într-adevăr, conform principiului enunțat, discret, de protagonist ("Lucrurile alunecă, domnule Ordeanu!"), totul glisează între realul terifiant și oniricul nu mai puțin coșmaresc, între o viață asfixianta și o moarte egal sufocanta, în sfârșit, între o istorie agonica și o alta, identic deliranta. Dintre comentatorii recenți ai filmului, doar Cristian Tudor Popescu a observat, destul de exact, finalitatea acestui perpetuu glissando: "Sensul filmului nu poate să stea în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
prezenta"31, iar neantul nu este negarea lumii obiective, ci "depășirea propriilor limite ale reprezentării". Dacă pentru Kierkegaard neantul poate fi depășit prin umor, la Cioran valorile se clatină la cel mai dezinteresat examen, timpul sau este "un timp mort, asfixiant, o atemporalitate blestemata, o eternitate a diavolului, diferită de cea a lui Dumnezeu, pe care o putem numi la fel de bine și infern, locul acela unde suntem condamnați la eternitate"32. Parcă îl citim pe Schopenhauer, lectură preferată a lui Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ostaș și transformat în mascotă a unui batalion, avea să devină eroul unui roman (Memoriile unui șobolan, de Pierre Chaine). Chiar dacă nu sunt invitați la război, greierii joacă, totuși, un rol vital: de îndată ce își curmă cântecul, soldații știu că gazele asfixiante se apropie silențios, insinuant. Ca să înțelegem cu adevărat ce tragedie, ce nerozie este războiul, se cuvine să ne plecăm urechea la animalele de câmp și de pădure. Imediat ce tac tunurile, se înalță iar cântecul greierilor și al lăcustelor, al porumbeilor
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în instanța cititorului martor, confident și protagonist al scrierii. Petrol înseamnă un masiv tom "Pasolini prin el însuși", dar și cartea de căpătâi în genul medievalelor summa esthetica erotica ideologica, în cheie provocatoare, polemică, pamfletară, sarcastică, sardonică ș.a.m.d. Asfixiant și rebarbativ la prima vedere, proiectul pasolinian oferă și copleșitoare pasaje narative menite să-l ademenească pe cititor în perceperea misterului subsecvent viciului absurd, să-l consoleze prin simbolismul enigmelor, nu înainte de a-l fi sodomizat prin scene imposibile de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
evoluția adolescentei Mary Louise, de vreme ce orice abatere sau nuanțe subiective imponderabile de ordin sufletesc, spiritual, erau considerate fie mofturi, capricii, fie simptome ale unei boli psihice. Acest tip uman, subversiv și deci străin unei comunități blindate în suspiciune și norme asfixiante, nu-și va găsi locul și nu se va realiza în stereotipul mental și social omologat. Este cazul lui Mary Louise Dallon, căsătorită cu Elmer, proprietarul unui magazin de țesături, mai în vârstă cu vreo 20 de ani, de meserie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de mica, dar selecta comunitate internațională de teoreticieni ai numerelor. Pradă propriei patimi mistuitoare, Petros se detașează de social, de familie, de realitate, elimină tot ceea ce i-ar parazita munca, retrăgându-se într-o izolare inviolabilă, în cele din urmă asfixiantă. După zece ani de strădanie monomaniacă, ajunge să-și înțeleagă eșecul. Ravagiile izolării nu întârziaseră să se arate, prioritatea în materie, pe care credea că o deține, se dovedește a fi nulă. Petros se convinge că nemurirea i se refuzase
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cărții vor intra firesc în matca semnificațiilor. Un roman cu suspens care, prin acumulări succesive \n doze subliminale, recompensează pe deplin interesul cititorului. Ce mai putea urma după saturația și lepădarea convalescentului Michael de o relație nepotrivită, ca să zicem așa, asfixiantă tocmai prin secretizarea partenerei lui? Fapt e că Hanna dispare din locuința din Bahnhofstrasse, de la serviciu, din oraș, fără să sufle o vorbă. Eroul nostru, neconsolat, va fi urmărit de imaginea trupului ei de rasă, de Nausiacaa, cea de neînlocuit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Paco își înțelege în fine impasul și infirmitatea într-o confruntare cu bătrânul editor și editura pentru care produsese zeci de titluri; drept care denunță contractul cu o lume-capcană căreia i se dedicase exclusiv. Ieșirea furioasă față de acel univers expirat și asfixiant, este un prim prilej pentru Trapiello de a ni se arăta ca portretist excepțional în registrul ironiei și parodiei tandre și totodată sarcastice. Fapt e că Paco, după 22 de ani pe altarul ficțiunii polițiste, se lasă de scris în favoarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
substanță a textelor atât de puțin lirice, în aparență, ale lui Constantin Acosmei? Cum se poate proba originalitatea unui poet așezat, fără drept de apel, în descendența lui Bacovia (Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian ș.a.), în principiu pentru figurația și atmosfera asfixiantă, evidente în toate poemele, sau a lui Șerban Foarță și Emil Brumaru (Andrei Bodiu), pentru rafinamentele construcției, evidente în Sonetele în x? Cum arată, altfel spus, formula sa de succes? Ceea ce frapează, mai întâi, la lectură este faptul că poetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
blocurilor și asociații), seamănă "veșnicul război al Troiei printre oameni", adică "psihopatologia societăților noastre". (Idem., p. 242) Se manifestă demența și delirul secretat de "monoteismul prezent al valorilor politice, pedagogice și tehnocratice ca o "fractură", o "ruptură" a sistemului monopolist asfixiant". (Idem., p. 243) Bolile îndreaptă Occidentul Extrem "pe povârnișul din ce în ce mai abrupt al exploziei nihiliste". (Idem., p. 244) Dar autorul consideră că nu prin spitalele psihiatrice se înlătură delirul și demența, ci, așa cum opina croatul antropozof Rudolf Steiner (1861-1925) încă pe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acestea au drept urmare aprigul război care aprinde întreaga Europă începînd din august 1914. Între 1914 și 1918, războiul devine deopotrivă total și mondial. Însă el devine total mai ales în Europa, dezlănțuind un infern de foc și metal, de gaze asfixiante, pustiind cîmpiile, distrugînd orașele, aruncînd în aer populațiile civile. Războiului-Suicid, căruia îi pune capăt nu Revoluția rusă, ci intervenția americană, îi succede o Pace în care se amestecă haotic idealismul și cinismul, dreptul învingătorului și dreptul popoarelor, dezechilibrele ucigătoare și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]