63 matches
-
O astfel de funcție cu asimptote orizontală, verticală, și oblică este reprezentată în dreapta. În particular, o funcție "y" = ƒ("x") poate avea cel mult 2 asimptote orizontale sau 2 asimptote oblice (sau una din fiecare). Poate exista orice număr de asimptote verticale, ca în cazul funcției "y"=tan("x") O curbă își poate intersecta asimptota în mod repetat. Mai mult, poate face acest lucru de un număr infinit de ori, după cum se arată în graficul din stânga. Dacă formula 1 este o funcție
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
particular, o funcție "y" = ƒ("x") poate avea cel mult 2 asimptote orizontale sau 2 asimptote oblice (sau una din fiecare). Poate exista orice număr de asimptote verticale, ca în cazul funcției "y"=tan("x") O curbă își poate intersecta asimptota în mod repetat. Mai mult, poate face acest lucru de un număr infinit de ori, după cum se arată în graficul din stânga. Dacă formula 1 este o funcție, atunci dreapta "y" = "a" este asimptotă orizontală pentru "f" dacă Intuitiv, aceasta înseamnă că
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
y"=tan("x") O curbă își poate intersecta asimptota în mod repetat. Mai mult, poate face acest lucru de un număr infinit de ori, după cum se arată în graficul din stânga. Dacă formula 1 este o funcție, atunci dreapta "y" = "a" este asimptotă orizontală pentru "f" dacă Intuitiv, aceasta înseamnă că "f"("x") se apropie oricât de mult de "a" dacă "x" este suficient de mare. Cât de mare înseamnă aceasta depinde doar de cât de aproape se dorește ca "f"("x") să
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
mult de "a" dacă "x" este suficient de mare. Cât de mare înseamnă aceasta depinde doar de cât de aproape se dorește ca "f"("x") să se afle față de "a". De observat că dacă atunci graficul lui "f" are două asimptote orizontale: "y" = "a" și "y" = "b". Un exemplu de astfel de funcție este funcția arctangentă. Un alt exemplu ar fi ƒ(x)=1/("x"+1), care are asimptotă orizontală în "y"=0, după cum rezultă din limita Dreapta "x" = "a" este
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
față de "a". De observat că dacă atunci graficul lui "f" are două asimptote orizontale: "y" = "a" și "y" = "b". Un exemplu de astfel de funcție este funcția arctangentă. Un alt exemplu ar fi ƒ(x)=1/("x"+1), care are asimptotă orizontală în "y"=0, după cum rezultă din limita Dreapta "x" = "a" este asimptota verticală a unei funcții "f" dacă este adevărată una din condițiile următoare: Intuitiv, dacă "x" = "a" este asimptota lui "f", atunci, dacă ne imaginăm "x" apropiindu-se
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
orizontale: "y" = "a" și "y" = "b". Un exemplu de astfel de funcție este funcția arctangentă. Un alt exemplu ar fi ƒ(x)=1/("x"+1), care are asimptotă orizontală în "y"=0, după cum rezultă din limita Dreapta "x" = "a" este asimptota verticală a unei funcții "f" dacă este adevărată una din condițiile următoare: Intuitiv, dacă "x" = "a" este asimptota lui "f", atunci, dacă ne imaginăm "x" apropiindu-se de "a" dintr-o parte, valoarea lui "f"("x") crește fără limită; adică
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
ar fi ƒ(x)=1/("x"+1), care are asimptotă orizontală în "y"=0, după cum rezultă din limita Dreapta "x" = "a" este asimptota verticală a unei funcții "f" dacă este adevărată una din condițiile următoare: Intuitiv, dacă "x" = "a" este asimptota lui "f", atunci, dacă ne imaginăm "x" apropiindu-se de "a" dintr-o parte, valoarea lui "f"("x") crește fără limită; adică "f"("x") devine mare (pozitive sau negativ), și, de fapt, devine mai mare decât orice valoare finită. De
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
x") devine mare (pozitive sau negativ), și, de fapt, devine mai mare decât orice valoare finită. De observat că "f"("x") poate să fie sau să nu fie definit în "a": comportamentul funcției exact în punctul "x" = "a" nu afectează asimptota. De exemplu, fie funcția Când formula 10, "f"("x") are asimptotă verticală în 0, chiar dacă formula 11. Un alt exemplu este ƒ("x") = 1/("x"-1) care are asimptotă verticală în "x"=1, după cum arată limita Când o asimptotă nu este paralelă
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
mai mare decât orice valoare finită. De observat că "f"("x") poate să fie sau să nu fie definit în "a": comportamentul funcției exact în punctul "x" = "a" nu afectează asimptota. De exemplu, fie funcția Când formula 10, "f"("x") are asimptotă verticală în 0, chiar dacă formula 11. Un alt exemplu este ƒ("x") = 1/("x"-1) care are asimptotă verticală în "x"=1, după cum arată limita Când o asimptotă nu este paralelă cu axele "x" sau "y", ea se numește asimptotă oblică
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
fie definit în "a": comportamentul funcției exact în punctul "x" = "a" nu afectează asimptota. De exemplu, fie funcția Când formula 10, "f"("x") are asimptotă verticală în 0, chiar dacă formula 11. Un alt exemplu este ƒ("x") = 1/("x"-1) care are asimptotă verticală în "x"=1, după cum arată limita Când o asimptotă nu este paralelă cu axele "x" sau "y", ea se numește asimptotă oblică. Dacă "y" = "mx" + "b", este orice dreaptă neverticală, atunci funcția "f"("x") este asimptotică la ea dacă
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
a" nu afectează asimptota. De exemplu, fie funcția Când formula 10, "f"("x") are asimptotă verticală în 0, chiar dacă formula 11. Un alt exemplu este ƒ("x") = 1/("x"-1) care are asimptotă verticală în "x"=1, după cum arată limita Când o asimptotă nu este paralelă cu axele "x" sau "y", ea se numește asimptotă oblică. Dacă "y" = "mx" + "b", este orice dreaptă neverticală, atunci funcția "f"("x") este asimptotică la ea dacă formula 13 Un exemplu este ƒ("x")=("x"-1)/x care
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
are asimptotă verticală în 0, chiar dacă formula 11. Un alt exemplu este ƒ("x") = 1/("x"-1) care are asimptotă verticală în "x"=1, după cum arată limita Când o asimptotă nu este paralelă cu axele "x" sau "y", ea se numește asimptotă oblică. Dacă "y" = "mx" + "b", este orice dreaptă neverticală, atunci funcția "f"("x") este asimptotică la ea dacă formula 13 Un exemplu este ƒ("x")=("x"-1)/x care are asimptotă oblică pe "y"="x" după cum arată limita Identificarea computațională a
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
este paralelă cu axele "x" sau "y", ea se numește asimptotă oblică. Dacă "y" = "mx" + "b", este orice dreaptă neverticală, atunci funcția "f"("x") este asimptotică la ea dacă formula 13 Un exemplu este ƒ("x")=("x"-1)/x care are asimptotă oblică pe "y"="x" după cum arată limita Identificarea computațională a unei asimptote oblice poate fi mai dificilă decât cea a unei asimptote verticale sau orizontale, în particular pentru că "m" și "b" nu sunt cunoscute a priori. În mod tipic, se
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
Dacă "y" = "mx" + "b", este orice dreaptă neverticală, atunci funcția "f"("x") este asimptotică la ea dacă formula 13 Un exemplu este ƒ("x")=("x"-1)/x care are asimptotă oblică pe "y"="x" după cum arată limita Identificarea computațională a unei asimptote oblice poate fi mai dificilă decât cea a unei asimptote verticale sau orizontale, în particular pentru că "m" și "b" nu sunt cunoscute a priori. În mod tipic, se evaluează limita potrivită și se aleg "m" și "b" astfel încât limita să
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
f"("x") este asimptotică la ea dacă formula 13 Un exemplu este ƒ("x")=("x"-1)/x care are asimptotă oblică pe "y"="x" după cum arată limita Identificarea computațională a unei asimptote oblice poate fi mai dificilă decât cea a unei asimptote verticale sau orizontale, în particular pentru că "m" și "b" nu sunt cunoscute a priori. În mod tipic, se evaluează limita potrivită și se aleg "m" și "b" astfel încât limita să fie definită. De exemplu, pentru a găsi asimptota oblică a
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
a unei asimptote verticale sau orizontale, în particular pentru că "m" și "b" nu sunt cunoscute a priori. În mod tipic, se evaluează limita potrivită și se aleg "m" și "b" astfel încât limita să fie definită. De exemplu, pentru a găsi asimptota oblică a curbei "y"=25("x"+2"x"+3x+4)/(5"x"+6"x"+7), se poate evalua limita Deci asimptota oblică este "y"=5"x"+4.
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
evaluează limita potrivită și se aleg "m" și "b" astfel încât limita să fie definită. De exemplu, pentru a găsi asimptota oblică a curbei "y"=25("x"+2"x"+3x+4)/(5"x"+6"x"+7), se poate evalua limita Deci asimptota oblică este "y"=5"x"+4.
Asimptotă () [Corola-website/Science/310608_a_311937]
-
de figurare renascentiste. Preocupat de modul „cum ar trebui să arate subiectul cunoscător pentru ca magia să nu fie o superstiție?”2, Culianu imaginează o modalitate de presupunere ontologică prin care să se epuizeze toate posibilitățile configurative, Într-un fel de asimptotă teoretică, astfel Încât la infinit toate construcțiile (pe care le voi numi „lumi imaginare” sau „lumi posibile”) să coincidă. Soluția este oferită, crede Culianu, de gândirea magică. O foarte interesantă observație a lui Patapievici, din postfața cărții, pune În legătură mutația
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Revenind la expresia C=F(q) se constată că funcția costului global este suma funcției liniare a lui "q" a cărei reprezentare grafică (Figura 1) trece prin origine și are forma reprezentativă a unui arc de hiperbolă. Acest arc este asimptotă la hiperbolă atunci când q ia valori mici și este asimptotă la dreaptă atunci când "q" ia valori mari. Minimul funcției este atins atunci când cele două costuri totale costul total de aprovizionare (Ca) și costul total de păstrare a stocului (CS) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
costului global este suma funcției liniare a lui "q" a cărei reprezentare grafică (Figura 1) trece prin origine și are forma reprezentativă a unui arc de hiperbolă. Acest arc este asimptotă la hiperbolă atunci când q ia valori mici și este asimptotă la dreaptă atunci când "q" ia valori mari. Minimul funcției este atins atunci când cele două costuri totale costul total de aprovizionare (Ca) și costul total de păstrare a stocului (CS) sunt egale: Numărul de subperioade (numărul de aprovizionări) cuprinse în întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
pe care întâmplarea îi aruncă între altfel de elevi. Profesorul obișnuit lucrează cu masele, nu cu indivizii. Pe el îl preocupă media, asemănătorul, ceea ce se comportă uniform. În afara preocupărilor sale ar rămâne cei de dincolo de majoritate. Învățarea diferențiată rămâne doar asimptota spre care se tinde, niciodată realitatea concretă. Chiar dacă vorbim despre atenție distributivă, chiar dacă vorbim despre învățare diferențiată, sau despre centralitatea elevului în procesul de învățare, doar vorbim. Ora școlară rămâne un spațiu al confruntărilor, al interacțiunilor, un spațiu al tuturor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
au oprit și, totodată, pentru explicarea rezultatului așteptat, intuim că șocurile mai puternice vor fi necesare pentru a stopa animalele mai înfometate. Această presupunere este o aplicație specifică a ideii generale că intensitatea răspunsului variază o dată cu relevanța impulsului. (E) Sub asimptota învățării, creșterea numărului de probe întărite va mări intensitatea tendinței răspunsului care este întărit. (F) Când două răspunsuri incompatibile sunt în conflict, cel mai puternic va apărea cu prioritate. 5.6. Teoria comportamentului cibernetic flexibiltc "5.6. Teoria comportamentului cibernetic
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mai sus. Contribuția majoră a lui Beltrami constă în construirea unui model al geometriei hiperbolice. Acesta reușește să găsească o suprafață a cărei geometrii intrinseci să fie hiperbolică: aceasta este pseudosfera 20. O pseudosferă se obține rotind un tractrix în jurul asimptotei sale. Ce este interesant de remarcat în legătură cu aceasta este că pe ea sunt valabile rezultatele obținute de Lobacevski și Bolyai și astfel poate fi considerată ca "o lume" în care este valabilă o altă geometrie decât cea euclidiană. Cu ajutorul acestui
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ba e mai puternic În ultimul caz. De ce egiptenii n’au adoptat această formă? E imposibil a construi o piramidă triunghiulară din blocuri rectangulare... Efectul nu este proporțional cu dimensiunile piramidei, ci are o tendință de plafonare, tinzând spre o asimptotă. Motiv pentru care egiptenii n’au Încercat depășirea recordului piramidei lui Keops, și nu din cauza unor dificultăți constructive, dimpotrivă, cele ulterioare devin tot mai mici: dublarea dimensiunilor dă un efect, să spunem, doar de 1,5 ori mai mare. La
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din câmpul posibilului forme mai apropiate de perfecțiune, pe care conflictele le revigorează și le reînnoiesc, nu credeți? Viața se străduiește uneori, rar, să ne ofere exemple, ca pentru a-i încuraja pe oameni să facă din existența lor o asimptotă, ducându-și aspirațiile și exigențele spre acele sumumuri ale ființei care sunt Iubirea și Prietenia. Sau, cel puțin, să-i facă să zărească, fugitiv, acele eterne figuri ale cerului lăuntric, pe care nori sumbri, agitați de vânturi potrivnice, cel mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]