156 matches
-
nu era rudă cu filosoful), ș.a.Nu se știe exact cine a introdus, printr-un joc ingenios de cuvinte, termenul de „Waldanschuung”, de la Weltanschauung, adică viziune asupre lumii. Definițiiile lui Wald merită atenție - „ Definitive sunt numai adevărurile relative”...”Absolutul e asimptotic și nu are plural”,,.” Abstracția este cea mai mare victorie a omului împotriva vremelniciei” ... „ După milenii în care și-au lienat munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
nu era rudă cu filosoful), ș.a.Nu se știe exact cine a introdus, printr-un joc ingenios de cuvinte, termenul de „Waldanschuung”, de la Weltanschauung, adică viziune asupre lumii. Definițiiile lui Wald merită atenție - „ Definitive sunt numai adevărurile relative”...”Absolutul e asimptotic și nu are plural”,,.” Abstracția este cea mai mare victorie a omului împotriva vremelniciei” ... „ După milenii în care și-au lienat munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura
HENRI WALD, HOMO LOQUENS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363282_a_364611]
-
voia lui Dumnezeu. Ce este această voie? Nimic altceva decât viața lui Dumnezeu însuși! Dar aceasta n-o poate trăi nici cel mai curat om de pe fața pământului, darămite eu, un om plin de stricăciune... Mi se cere un salt asimptotic, gigantic, de la minus la plus. Să mai crezi, așadar, că poți chivernisi o viețuire de obște în duhul Părințior filocalici, când ești în bătaia tuturor vânturilor, ispitelor și încercărilor, cu oameni cu totul nepregătiți pentru aceasta, prea plăpânzi, prea firavi
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
prin varietatea compozițională, ideatica extinsă, dar și datorită acurateței prin care poeta împărtășește curgerile line din izvorul nesecat al muzei, ori modestiei sale mai mult decât recognoscibile. Planuri ideatice multiple, forme de expresie pornind aproape din nimic și construind o asimptotică a iubirii, descriu o cale corectă și surprinzătoare, ce nu se măsoară decât în pași înainte și nu în regresii absurde. E greu să califici poezia Luminiței, de fapt, însăși poezia este aproape imposibil de calificat. Ar fi ca și cum, pentru
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
păstoriții săi trebuie să fie asemănătoare cu cea a omului față de necuvântătoare (1 Tim. IV, 13). Să insistăm, o clipă cutremurați, asupra acestei aserțiuni. Oare zilele noastre ne mai oferă în mod „realist” această posibilitate? Sau ea rămâne un deziderat asimptotic?!... Cert este că în cele ce se pot constata astăzi, clerul se prezintă ca nivel duhovnicesc și moral foarte asemănător cu nivelul credincioșilor săi, fără a generaliza, însă!... Diferența decisivă rămâne preoția harică și nivelul cunoștințelor teologice de specialitate, dar
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
nu era rudă cu filosoful), ș.a.Nu se știe exact cine a introdus, printr-un joc ingenios de cuvinte, termenul de „Waldanschuung”, de la Weltanschauung, adică viziune asupre lumii. Definițiiile lui Wald merită atenție - „ Definitive sunt numai adevărurile relative”...”Absolutul e asimptotic și nu are plural”,,.” Abstracția este cea mai mare victorie a omului împotriva vremelniciei” ... „ După milenii în care și-au lienat munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura
HENRI WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340689_a_342018]
-
ÎN TINE (versuri, A5, 108 pagini) GHEORGHE A. STROIA: Ciclurile anotimpurilor, în poezia autoarei tecucene, sunt, de fapt, ciclurile vieții, derulate secvențial, episodic, între momentele fundamentale: zămislire și înmugurire, celeritatea creșterii și evoluției, înțelepciunea maturității. Un ciclu ce se apropie asimptotic de iubire ori chiar se intersectează secantic, în două puncte: El și Ea. Locuiesc în tine este dorința febrilă de stabilitate și echilibru a muritorului, adăstându-și dorurile la Poarta Infinitului, dincolo de limita trecerii neantice. O carte cu parfum de
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
punîndu-se în evidență particulele sale constitutive și s-au putut chiar pune în evidență (indirect) quarcii. Vom putea, oare, vedea într-o zi, în telescoapele noastre, vreo supercoardă fosilă a Big-Bang-ului ? Conceptul de constituent ultim al materiei este un concept asimptotic, un concept-limită. Democrația dimensională 44 a teoriei M nu este compatibilă cu acest concept. Căutarea constituenților ultimi ai materiei pare fără sfîrșit. LUPASCO ESTE, OARE, UN PROFET AL IRAȚIONALULUI? Unii comentatori ai filosofiei lupasciene sunt convinși că ea violează axioma
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un pas mare, ale cărui consecințe, pe toate planurile, nu trebuie subestimate. Astfel, viziunea materialist-dialectică asupra lumii ne spune că tot ceea ce este necunoscut în lume va fi într-o zi dezvăluit, cunoscut. Iraționalul este deci conceput ca un punct asimptotic, abstract, lipsit de orice caracter de realitate. Ceea ce este real e raționalul, adică ceea ce este supus reproductibilității, experimentării și înțelegerii științifice. Putem vizualiza această descriere mate-rialist-dialectică a cunoașterii, reprezentînd cunoașterea științifică, așa cum o propune fizicianul David Gross 48 (chiar dacă el
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
între ele decît o diferență la nivelul cuvintelor. La urma urmei, progresia nedefinită a cunoașterii științifice este prezentă și într-una, și în cealaltă. Ambele recunosc un anume rol necunoscutului, chiar dacă pentru una, acest rol este temporar și se împrăștie asimptotic, în vreme ce pentru cealaltă, acest rol este permanent prezent (dar o proprietate asimptotică nu este, prin definiție, niciodată realizabilă?). Mai mult încă, se pare că nu există nici o consecință diferită în ceea ce privește predicția științifică. Cele două imagini ar fi deci, în esență
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nedefinită a cunoașterii științifice este prezentă și într-una, și în cealaltă. Ambele recunosc un anume rol necunoscutului, chiar dacă pentru una, acest rol este temporar și se împrăștie asimptotic, în vreme ce pentru cealaltă, acest rol este permanent prezent (dar o proprietate asimptotică nu este, prin definiție, niciodată realizabilă?). Mai mult încă, se pare că nu există nici o consecință diferită în ceea ce privește predicția științifică. Cele două imagini ar fi deci, în esență, echivalente. Aceste obiecții sunt justificate dacă adoptăm drept criteriu exclusiv de realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
respus, Hegel rămîne groparul oricărei intuiții cu adevărat dialectice. Dacă dl. Bachelard știe să se oprească așa cum încercăm s-o facem și noi la dualitatea dialectică, el va evita acest al treilea și funebru termen al hegelianismului care, oricît de asimptotic am dori să-l concepem, marchează sfîrșitul unei epoci și nu se poate vădi după cum o demonstrează istoria decît de o perfectă sterilitate științifică". Se vede aici întreaga inocență a lui Lupasco. El era incapabil să conceapă răul. Chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prezentul, timpul. Ar fi o lume fără istorie ori relief și lipsită de simboluri, o lume imposibilă, căci nu are posibilități, abstractă datorită concreteții, și într-atît de plină, încît sună a gol. Dar de acea lume ne apropiem în curbă asimptotică. Dispariția neantului a devenit problema noastră numărul unu. Tot paradoxul Noii Ordini este conținut în Ceci n'est pas une pipe a lui Magritte. Per total, numim "istorie" o anumită practică a indirectului; un efect de retransmitere și decalaj. O
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nici astăzi. Sau, încercările la care a fost supusă descoperitoarea diademei dacice de la Bunești Averești, de care n’a putut-o scăpa nici preotul (creștin, n.n.) . O “piramidă” cu limitele (generatoarea) liniare nu poate, matematic, asigura în același timp tendința asimptotică la infinit și selecția, deci reducerea numerică a entităților pe măsura măririi nivelului evolutiv/spiritual. Termenul dumnezeu este folosit aici nu în sensul creștin, ci în sens generic, de ființă/divinitate supremă, fie ea (doar) virtuală. Că zeii provin din
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
să reprezentăm grafic aceasta, făcând apel la cele trei religii monoteiste surori: creștinismul, iudaismul și islamismul (fig. II.30) (considerând creștinismul aripa stângă, iar mahomedanismul pe cea dreaptă - ca în politică -, a religiei de bază, iudaice). Dar curba Gauss tinde asimptotic la infinit, deci fiecare religie cuprinde întregul, cel puțin virtual, deplasând însă centrul de greutate într’un punct specific religiei respective; rezultă astfel o asimetrie aparentă (căci baza e totuși infinită) sau reflectarea diferită a manifestării ereziilor de dreapta ori
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
și echivalențe numerice (ca operații formale) este îndreptățită. Echivalența numerică este posibilă și necesară deoarece se bazează pe operații matematice. Echivalența cantitativă este o operație experimentală, fiind aproximativă. Idealul măsurării rămâne totuși acela ca echivalența cantitativă să se apropie aproape asimptotic de echivalența numerică, formală. Pentru a se ajunge la o echivalență cantitativă cât mai aproape de cea ideală, se poate recurge la metode statistice de calcul al erorilor. Statistica arată că diferite măsuri ale aceleiași variabile sunt diferite variații de la o
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
echilibru (media), punctul de mijloc (mediana) și valoarea cea mai frecventă (modul) a distribuției sunt toate în același punct. Distribuția normală este continuă, încât teoretic vorbind, numărul valorilor variabilelor poate lua valori până la infinit pe axa Ox. Distribuția normală este asimptotică, adică linia curbei nu intersectează niciodată axa Ox. Nu se ajunge niciodată la frecvența 0. Suprafața de sub curbă este egală cu 1 și valoarea (frecvența) pentru orice observație x împarte suprafața curbei în două părți; cele două parți sunt reprezentate
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
ce vrea, cine-i sunt prietenii și inamicii, câștigătorii și perdanții din spațiul economic globalizat. Autorii Capitolul 1 Conceptualizarea procesului de globalizare 1.1. Scurt istoric Ca orice proces economic, globalizarea are un început îndepărtat în timp și a evoluat asimptotic pe vectorul timpului milenii întregi, cunoscând o perioadă de avânt la pragul dintre milenii. Este posibil să se stabilizeze (să ajungă la maturitate) în prima jumătate a secolului al XXI-lea, într-un moment în care realitățile vor fi mai
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
cele de la primul nivel, dar fără priza la concret a celorlalte două studiul ar fi oferit numai epura unei creativități arhiartistice. Un poem sau altul, cutare sau cutare vers nu sunt socotite decât simple aspirante la posibilul model absolut, tinzând asimptotic spre tipul lor de „poezire” ideal. Pe lângă o atât de decisă orientare deductivă, mai este de reținut ipoteza conform căreia, din punctul de vedere al „realizării” (termenul trebuie înțeles drept un derivat de la „real”), între poezie și proză nu ar
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
cosmice”. 2003 Alexei Alexeevici Abrikosov, Statele Unite ale Americii, Vitali Lazarevici Ghinzburg, Rusia, Anthony James Leggett, Regatul Unit, „Pentru contribuții revoluționare la teoria superconductorilor și superfluidelor”. 2004 David J. Gross, H. David Politzer, Frank Wilczek, Statele Unite ale Americii, „Pentru descoperirea libertății asimptotice în teoria interacțiunii țări”. 2005 Roy J. Glauber, Statele Unite ale Americii, „Pentru contribuția la teoria cuantică a coerentei optice”, Theodor W. Hänsch, Germania, John L. Hall, Statele Unite ale Americii. 2006 John C. Mather, George F. Smoot, Statele Unite ale Americii. 2007
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
materialitatea semiopacă a lumii de după cădere. Această recunoaștere a „insuficienței” limbajului îi conferă acestuia, pentru prima oară cu claritate, atributele necesare ale apofatismului. Între subiectul performanței lingvistice și obiectul său nici o fuziune nu avea loc „fără rest”. Cunoașterea se consumă asimptotic, prin nesfârșite suișuri („epectaze”), sub rezerva marii surprize eshatologice. Aflați în disputa cu Eunomie, toți Părinții capadocieni profesau un descurajator „pesimism epistemologic” (Vl. Lossky), refuzând minții umane capacitatea de exprimare a oricăror esențe din lumea creată (și cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acestea sunt alte cuvinte, alte denominații, alte paradigme. Alte modele semantice schimbătoare. Perifrastice. Altă disecție de aer. Alte fluxuri vocale. Alt discurs. Altă retorică. Universalia sunt realia, universalia non sunt nomina! Restul consistă în sforțări și în eforturi umane primitive, asimptotice, deci, incomplete, searbede, rudimentare, de a descrie și de a cuprinde o realitate vie cu mult mai complicată. Sau, cu mult mai simplă. Nu pe tine te-a-ntrebat! îl ia Fratele la rost. Te bagi..., ca musca-n curu-iepii! Cu iertăciune
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
formulate pe perioada câtorva secole, înainte și după sinodul ecumenic de la Calcedon (431). Odată canonul scripturistic stabilit, precum și principiul tacit care identifica pe Hristos ca subiect central al Revelației biblice, urma să rezulte definiția formală, inevitabil paradoxală, pentru că era doar asimptotic completă, a identității lui Hristos. Cuvântul întrupat trebuia văzut din perspectiva dublei Sale relații - cea de filiație ontologică față de Tatăl, și cea de paternitate duhovnicească față de umanitate 1. Fără a intra în detalii (cum ar fi relația între decizia de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
hermeneutic, la egală distanță de subiectul contemplativ, mediul său de reflecție și opera de artă. Și aici se verifică structurile anticipative ale conștiinței hermeneutice. Iluzia epistemologiei carteziene ținea de convingerea legată de posibilitatea realizării unei obiectivități absolute. După revoluția hermeneutică, asimptoticul ia locul exhaustivului, iar tangenta bănuielii excomunică perpendiculara judecății categoriale. Nici un subiect istoric nu-și poate survola în mod real prejudecățile (die Vormeinungen) stivuite în hotarul tradiției (die Überlieferung). În mod firesc, Gadamer nu crede că orice prejudecată este firească
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aici decât în intimitatea unui trup; „nașterea de Sus” nu se consumă printr-o adeziune intelectuală la un corp doctrinar, ci implică pătimirea celor întru care Fiul S-a înrudit cu Tatăl. Autoafectarea situată la nivel uman nu realizează decât asimptotic, deci heterogen, autoafectarea trinitară, dar ea implică cu necesitate un parcurs de factură pascală. Renașterea coincide cu Învierea - singurul act care restituie eului mundan unicitatea nepieritoare a chipului său (despre care Levinas, rămas în contemplația feței și a exteriorității, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]