115 matches
-
Minerva, 1907. 120 Constituirea psihiatriei ca știință pozitivă, op. cit, p. 5 V. Adamachi, vol. I, p. 3, 1910. 121 Ibidem, p. 9. 122 C. I. Parhon, Memoriu de titluri și lucrări, Iași, 1934, p. 12. 123 Th. Ziehen, psiholog asociaționist (Leitfaden der physiologischen Psychologie), admite o metodă experimentală pentru formele elementare de conștiință și o psihologie propriu-zis asociaționistă pentru fenomenele psihice superioare (nepotrivite metodei experimentale). Cf. M. Ralea și C. I. Botez, Istoria psihologiei, Editura Academiei, București, 1958, p. 483
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1910. 121 Ibidem, p. 9. 122 C. I. Parhon, Memoriu de titluri și lucrări, Iași, 1934, p. 12. 123 Th. Ziehen, psiholog asociaționist (Leitfaden der physiologischen Psychologie), admite o metodă experimentală pentru formele elementare de conștiință și o psihologie propriu-zis asociaționistă pentru fenomenele psihice superioare (nepotrivite metodei experimentale). Cf. M. Ralea și C. I. Botez, Istoria psihologiei, Editura Academiei, București, 1958, p. 483. 124 Acad. M. Ralea și C. I. Botez, Istoria psihologiei, op. cit. 125 Henri Roger, Éléments de psycho-physiologie, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
funcționării mecanismelor democratice și cele ale bunăstării colective sunt slabe. Asociațiile voluntare, ca forme de manifestare a sociabilității, au stârnit de multă vreme interesul sociologilor. Alexis de Tocqueville, de pildă, a fost extrem de interesat de descrierea și de înțelegerea fenomenului asociaționist american. Americanii - spunea el - au o mare ușurință în a se asocia. Asociațiile reprezintă o forță socială considerabilă întrucât o opinie susținută de o asociație este mult mai clară și are un impact social mai mare decât dacă ar aparține
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
determinărilor interne, unii psihologi au absolutizat, dimpotrivă, importanța factorilor interni subiectivi, în dezvoltarea psihicului uman, subliniind fie rolul impulsurilor, al tendințelor biologice, fie importanța unor procese și funcții psihice (ex. afective, cognitive, volitive). „Freudiștii”, de exemplu, nemulțumiți de caracterul static, asociaționist și mecanicist al interpretărilor psihologice de la începutul secolului XX, au introdus pe „scena” vieții psihice un „personaj misterios, plin de capacități creatoare și impreviyibile, inconștientul”. Conștiinței i se rezerva - așa cum arată V. Pavelescu - doar un rol de „figurant pasiv și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
deci de învățare socială dirijată, de formare a personalității prin atașare la valorile comunității. Pentru a-și pune în aplicare ideile, Diamant începe un șir de demersuri, încercând să obțină un teren și fondurile necesare unui experiment social ilustrând ideile asociaționiste. Într-un memoriu către Consiliul administrativ al Principatului Moldovei, el cere aprobarea și sprijinul pentru organizarea unei „colonii model”, prilej pentru „luminații patrioți” să coopereze la o „întreprindere filantropică” de utilitate generală. Demersurile sale nu au ecou, motiv pentru care
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de consum și-au păstrat rolul dominant. Aceasta în pofida faptului că primii inițiatori ai cooperației române moderne - Ion Ghica, I. Ionescu de la Brad, P.S. Aurelian- au popularizat, deopotrivă, toate formele de cooperare, ei reprezentând perioada de „trecere de la vechiul socialism asociaționist la gândirea cooperativă contemporană” (Mladenatz, 1938, p. 95). Mai târziu, alți doctrinari au constatat însă că problema țărănească nu se poate ameliora fără o bună organizare cooperatistă 3. Această clasă avea cu deosebire nevoie de „îndrumare”, de „luminare”, de o
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
căutat în virtutea unui automatism al logicii noastre bivalente să oferim un termen de contrast pentru "descriptiv". Am încercat în acest fel să facem o diferențiere necesară, apelând chiar la termenii folosiți de Dilthey atunci când separă psihologia descriptivă de cea explicativă (asociaționistă), spre a opta pentru cea dintâi. (Tot în context pozitivist trebuie privită și această psihologie descriptivă și comparativă, care în viziunea lui Dilthey constituie fundamentul științelor spiritului 59). Spuneam că lucrurile nu stau chiar așa cum le înfățișează Blaga, căci la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vorbind despre "istoricizarea psihologiei": "În reforma psihologică pe care Dilthey o propune, spiritul istoricist orientat către diferențe, nu către asemănări, către stabilirea individualului, nu către aceea a generalului își serbează un nou triumf"143. El combate în acest fel psihologia asociaționistă, dominantă în epocă. Operând cu metodele științelor naturii, aceasta din urmă era explicativă și ipotetică; ea reducea ansamblul psihic la o asociere de funcțiuni, îndepărtându-se de concretețea vieții psihice individuale și stabilind "o mecanică sufletească"144. Totodată, Vianu arată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
D ni se pare sugestiv în ceea ce privește demersul "descriptiv" al lui Dilthey și numeroasele determinații care condiționează din punctul de vedere al filozofului german orice creație a spiritului. În acest sens este grăitor măcar și faptul că Dilthey îi preferă psihologiei asociaționiste (explicative) psihologia "descriptivă", fundamentală pentru științele spiritului, conform viziunii sale. Primordialitatea acestei "științe descriptive" (deskriptive Wissenschaft) este subliniată în Einleitung... (p. 33), unde ea este definită ca fiind die erste und elementarste unter den Einzelwissenschaften des Geistes (vezi de asemenea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a imaginației și a creativității. Optimizarea procesului de învățământ în conformitate cu noile cuceriri științifice și cu cerințele societății moderne au impus reconsiderări și noi dezvoltări în didactică. Dacă didactica tradițională aborda procesul de predare-învățare pornind de la empirismul filosofic și de la psihologia asociaționistă, mecanismul de însușire a cunoștințelor constând, în esență, în formarea de imagini, despre lucruri și asociațiile între aceste imagini, didactica modernă se bazează pe noile achiziții ale psihologiei moderne (J. Piaget, P. Janet, L.S. Vigotski, R. Gagne), care pun la
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3057]
-
esența învățării, conținutul, condițiile și bazele ei, adică explică: a) în ce constă învățarea; b) cum se produce; c) de ce depinde; d) prin ce procese se realizează. Din punct de vedere istoric, prima concepție psihologică științifică a învățării este teoria asociaționistă (J. Herbart). Ideea de bază a acestei concepții constă în aceea că orice cunoaștere pornește de la senzații; percepțiile se formează din legarea și contopirea senzațiilor, reprezentările - din legarea și contopirea percepțiilor, noțiunile - din legarea și contopirea reprezentărilor. Bazele teoriilor asociaționiste
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
asociaționistă (J. Herbart). Ideea de bază a acestei concepții constă în aceea că orice cunoaștere pornește de la senzații; percepțiile se formează din legarea și contopirea senzațiilor, reprezentările - din legarea și contopirea percepțiilor, noțiunile - din legarea și contopirea reprezentărilor. Bazele teoriilor asociaționiste se pot formula astfel: 1. esența învățării - însușirea de către om a legăturilor existente între obiecte concrete, însușiri, acțiuni; 2. conținutul învățării - formarea asociațiilor, adică a legăturilor psihologice între elementele experienței senzoriale; 3. condițiile învățării - existența între elemente asociate a unor
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
de instruire prezentată anterior, se caracterizează prin aceea că elevul are de-a face nu cu realitatea însăși, ci cu un model special prelucrat al realității, cu o realitate „artificială” care simplifică prea mult lumea reală, complexă; de aceea concepția asociaționistă s-a dovedit a fi insuficientă pentru realizarea multor aspecte ale învățării. La sfârșitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea producției a impus lărgirea sferei învățământului general, dincolo de însușirea formală a cunoștințelor. Învățarea treptată a unor elemente care apoi se acumulează
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
a lungul timpului de către oamenii de știință și care nici astăzi nu este un subiect lipsit de controverse. Primele teorii apărute ale Învățării au fost teoriile lui I.P. Pavlov, E Thorndike și Watson, care căutau explicarea Învățării prin prisma teoriilor asociaționiste ale lui H. Spencer și H. Taine. Pavlov definea Învățarea Într-un mod simplist, ca pe o substituire de stimuli, realizată intern prin formarea temporară a unor legaturi Între diferiți centri nervoși, și considera drept factori principali ai Învățării Întăririle
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
de reacții, avînd la bază formarea de conexiuni În creier, de unde și numele de "conexionism". Watson a fost adeptul unei psihologii strict obiective, pe baza observației comportamentului (behaviorism). Conform teoriilor sale, Învățarea era o succesiune de reflexe condiționate. Aceste teorii asociaționiste au fost infirmate de experiențele ulterioare, care au dovedit că Învățarea antrenează Întreaga viață psihică: procesele de cunoaștere, afectivitatea, priceperile motorii, voința etc. O altă teorie a Învățării se desprinde din teoria psihogenezei operațiilor intelectuale, datorată lui J. Piaget, care
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
pe două principii care se materializează în patru reguli: 1. amânarea judecății, care semnifică pentru participant o deplină decenzurare, care îi dă posibilitatea de a emite legat de problema în cauză orice idee; 2. cantitatea crește calitatea, principiu de inspirație asociaționistă, conform căruia, pentru a ajunge la idei viabile și inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece orice flux mental demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică. Regulile pentru perioada de emisie a ideilor: 1. suspendarea oricărui
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
teorii, apoi listăm teoriile majore și, în limita unei minime acceptanțe, unele din teoriile minore întâlnite în literatura de specialitate, dar cu semnificație pentru educație și învățământ. În paranteză, nominalizăm autorii mai cunoscuți, reprezentativi exponenți ai domeniului teoriilor învățării. • Paradigma asociaționistă, condiționare clasică: Teoria condiționării clasice (I.P. Pavlov; J. Konorski); Teoria condiționării prin contiguitate (E. Guthri Teoria condiționării anticipate, simultane și întârziate (G. Gorn; K.R. We F. McSweeny). • Paradigma asociaționistă comportamentistă (behavioristă): Teoria conexionistă (E.L. Thorndike); Teoria condiționării operante/instrumentale (B.F.
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
nominalizăm autorii mai cunoscuți, reprezentativi exponenți ai domeniului teoriilor învățării. • Paradigma asociaționistă, condiționare clasică: Teoria condiționării clasice (I.P. Pavlov; J. Konorski); Teoria condiționării prin contiguitate (E. Guthri Teoria condiționării anticipate, simultane și întârziate (G. Gorn; K.R. We F. McSweeny). • Paradigma asociaționistă comportamentistă (behavioristă): Teoria conexionistă (E.L. Thorndike); Teoria condiționării operante/instrumentale (B.F. Skinner); Teoria condiționării active (S.M. Widrick); Teoria așteptării/behaviorist internațională (E. Tolman) ; Teoria mediației (C.E. Osgood) ; Teoria reducerii sistematice a tensiunii comportamentale (C. Hull); Teoria revizuită a celor doi
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
esența învățării, conținutul, condițiile și bazele ei, adică explică: a) în ce constă învățarea; b) cum se produce; c) de ce depinde; d) prin ce procese se realizează. Din punct de vedere istoric, prima concepție psihologică științifică a învățării este teoria asociaționistă (J. Herbart). Ideea de bază a acestei concepții constă în aceea că orice cunoaștere pornește de la senzații; percepțiile se formează din legarea și contopirea senzațiilor, reprezentările - din legarea și contopirea percepțiilor, noțiunile - din legarea și contopirea reprezentărilor. Bazele teoriilor asociaționiste
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
asociaționistă (J. Herbart). Ideea de bază a acestei concepții constă în aceea că orice cunoaștere pornește de la senzații; percepțiile se formează din legarea și contopirea senzațiilor, reprezentările - din legarea și contopirea percepțiilor, noțiunile - din legarea și contopirea reprezentărilor. Bazele teoriilor asociaționiste se pot formula astfel: 1. esența învățării - însușirea de către om a legăturilor existente între obiecte concrete, însușiri, acțiuni; 2. conținutul învățării - formarea asociațiilor, adică a legăturilor psihologice între elementele experienței senzoriale; 3. condițiile învățării - existența între elemente asociate a unor
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
de instruire prezentată anterior, se caracterizează prin aceea că elevul are de-a face nu cu realitatea însăși, ci cu un model special prelucrat al realității, cu o realitate „artificială” care simplifică prea mult lumea reală, complexă; de aceea concepția asociaționistă s-a dovedit a fi insuficientă pentru realizarea multor aspecte ale învățării. La sfârșitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea producției a impus lărgirea sferei învățământului general, dincolo de însușirea formală a cunoștințelor. Învățarea treptată a unor elemente care apoi se acumulează
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
condensări", "fi-gurări", "deplasări", "elaborări secundare". Plecînd tocmai de la aceste "semne" și "figuri" mai mult sau mai puțin mascate, terapeutul și pacientul vor începe să interacționeze. Karl Gustav Jung folosește și el teste de asociere verbală, dezvoltate în paralel de psihologii asociaționiști, apoi behavioriști, mai mult sau mai puțin de acord între ei în ceea ce privește raporturile între cogniții (inexistente pentru cei din urmă) și cuvinte. Ipoteza care fundamentează această tehnică se raportează la existența unor legături semantice, lexicale, sinonimice, referențiale, analogice, taxinomice și
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
operă uriașă fiind revărsarea mai multora", insistând, de fapt, chiar asupra singurei cărți scrise de adversar și prezentând-o ca dovadă irefutabilă a penuriei spirituale și a obtuzității ideologice. Miza retorică fundamentală a acestui tip de discurs e activarea psihologiei asociaționiste, lăsând lectorului posibilitatea de a se deplasa între limbaje paralele, de a descoperi sensul analogiilor subtile și de a gusta asociațiile neașteptate. Publicistica polemică argheziană conține nenumărate micro-texte de interpelare directă a adversarului, în care enunțarea exclusiv performativă ("somez", "cer
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
teatru la teatru), denunță, prin scenariul comic, prostia și superficialitatea lumii pervertite. Din perspectiva receptării, transpunerea unui fenomen abstract (de pildă snobismul, ipocrizia, ignoranța etalată zgomotos, ca teme predilecte ale satirei dintotdeauna) într-un scenariu concret mizează întotdeauna pe psihologia asociaționistă care determină lectorul să reconstituie mental indicibilul și, evident, să-i aplice o grilă morală comună cu a autorului. Fără îndoială că autorul Scrisorii pierdute e primul și cel mai subtil cartograf al mentalității românești într-un interval istoric determinat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a studiilor despre sinestezie s-a situat după Richard Cytowic, între 1860-1930, sinestezia rămânând neexplicată, nu din lipsă de încercări, ci pur și simplu din cauza faptului că psihologia și neurologia acelei perioade erau științe premature (psihologia era dominată de teoriile asociaționiste și conceptul de țesut nervos nu era nici pe departe ajuns la înțelesul de astăzi al unei structuri hipercomplexe). Apariția concepțiilor behavioriste a impus restricții severe privitoare la experiențele introspecționiste, recunoașterea unei vieți psihice interioare devenind un subiect tabu pentru
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]