111 matches
-
Rană temporaria (Broască roșie de munte) - Rană lessonae ( Broască verde de baltă) PEȘTI CYPRINIFORMES Cyprinidae - Scardinius racovitzai (Roșioara de Pețea) - Leuciscus (Petroleuciscus) borysthenicus (Cernușca) - Carassius carassius (Caracuda) GADIFORMES Gadidae - Lota lota (Mihalț) PERCIFORMES Percidae - Stizostedion volgensis (Salău vărgat) - Romanichtyis valsanicola (Asprete, Poprete) - Percarina demidoffi (Percarina) Gobiidae - Proterorhinus marmoratus (Guvid de baltă) - Neogobius syrman (Guvid de Babadag) SCORPAENIFORMES Cottidae - Cottus poecilopus NEVERTEBRATE ARTHROPODA INSECTĂ Coleoptera (Gândaci) - Chrysobothrys leonhardi, - Scarabaeus affinis, - Brachyta balcanică, - Pedostrangalia verticalis, - Calchaenesthes oblongomaculata, - Neodorcadion exornatum - Xylosteus spinolae spinolae Lepidoptera
EUR-Lex () [Corola-website/Law/185534_a_186863]
-
urmează: ... a) știuca, pe o durată de 35 de zile, în perioada 10 februarie - 15 martie inclusiv, cu respectarea prevederilor art. 1; ... b) pietrarul (Zingel zingel), ghiborțul de râu (Gymnocephalus baloni), cernușca (Petroleuciscus borysthenicus/Leucisus borysthenicus), șalăul vărgat (Stizostedion volgensis), aspretele (Romanichtyis valsanicola), pecarina (Pecarina demidoffi), guvidul de baltă (Proterorhinus marmoratus), guvidul (Neogobius syrman), zglăvoaca răsăriteană (Cottus poecilopus), lostrița (Hucho hucho), mihalțul (Lota lota) și caracuda (Carassius carassius), precum și alte viețuitoare acvatice incluse în anexele nr. 4A și 4B la Ordonanța
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272731_a_274060]
-
Lutra lutra (Vidra, Lutra) Specii de amfibieni și reptile: 1193 - Bombina variegata (Buhai de baltă cu burtă galbenă) Specii de pești: 1138 - Barbus meridionalis (Moioagă); 1163 - Cottus gobio (Zglăvoc); 2484 - Eudontomyzon mariae (Cicar); 1122 - Gobio uranoscopus (Petroc); 1998 - Romanichthys valsanicola (Asprete, Popete); 1146 - Sabanejewia aurata (Dunariță) Specii de nevertebrate: 4014 - Cărăbuș variolosus; 1065 - Euphydryas aurinia; 4048 - Isophya costata (Cosaș); 1083 - Lucanus cervus (Rădașca, Răgacea); 1089 - Morimus funereus (Croitorul cenușiu); 1084* - Osmoderma eremita (Pustnicul, Gândacul sihastru); 4054 - Pholidoptera transsylvanica (Cosașul transilvănean) 264
EUR-Lex () [Corola-website/Law/236892_a_238221]
-
Hucho hucho) 2. lipan (Thymallus thymallus) 3. chișcarul de râu (Eudontomyzon danfordi) 4. chișcarul de râu (Eudontomyzon mariae) 5. chișcarul de râu (Eudontomyzon vladykowi) 6. văduvită (Leuciscus idus) 7. șalău vărgat (Stizostedion volgense) 8. obletele mare (Chalcalburnus chalcoides mentho) 9. aspretele (Romanichthys valsanicola) 10. cleanul dungat (Lenciscus agassizi) 11. cleanul mic (Leuciscus leuciscus) 12. cleanul de Comana (Petroleuciscus celestis) 13. cleanul de baltă (Petroleuciscus borysthenicus) 14. pietrar (Zingel zingel) 15. fusar (Zingel streber) și subspecia de Nera (Zingel streberi nerensis); 16
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169261_a_170590]
-
și caudală. Se hrănește cu larve de insecte acvatice. Depune icrele pe pietre, în a doua jumătate a lunii mai. O femelă depune aproximativ 120-150 de icre pe sezon. Nu are valoare economică. Specia este cunoscută sub denumirile populare de "asprete", "popete" sau "sforete," date de localnicii din satul Galeșu, de pe valea Vâlsanului. Numele științific de "Romanichthys valsanicola" este format din "Romanichthys", care provine din neolatinul "romani", "romanicus" = românesc + grecescul "ichthys" = pește și "valsanicola" o latinizare a numelui râului Vâlsan. Denumirea
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
de "Romanichthys valsanicola" este format din "Romanichthys", care provine din neolatinul "romani", "romanicus" = românesc + grecescul "ichthys" = pește și "valsanicola" o latinizare a numelui râului Vâlsan. Denumirea științifică a speciei se traduce ca „pește românesc de pe valea Vâlsanului”. Denumire populară de "asprete" este dată după solzii săi aspri. Este singurul pește a cărui denumire în mai multe limbi este identică cu cea din limba română: asprete. Aspretele a fost descoperit în august 1956 de către Nicolae Stoica, student din anul doi al Facultății
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Vâlsan. Denumirea științifică a speciei se traduce ca „pește românesc de pe valea Vâlsanului”. Denumire populară de "asprete" este dată după solzii săi aspri. Este singurul pește a cărui denumire în mai multe limbi este identică cu cea din limba română: asprete. Aspretele a fost descoperit în august 1956 de către Nicolae Stoica, student din anul doi al Facultății de Biologie din București, pe timpul pregătirii unei lucrări despre speciile piscicole din baznul superior al Vâlsanului. El a pescuit cu mâna în râul Vâlsan
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Denumirea științifică a speciei se traduce ca „pește românesc de pe valea Vâlsanului”. Denumire populară de "asprete" este dată după solzii săi aspri. Este singurul pește a cărui denumire în mai multe limbi este identică cu cea din limba română: asprete. Aspretele a fost descoperit în august 1956 de către Nicolae Stoica, student din anul doi al Facultății de Biologie din București, pe timpul pregătirii unei lucrări despre speciile piscicole din baznul superior al Vâlsanului. El a pescuit cu mâna în râul Vâlsan un
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
aspru la atingere, pe care nu l-a putut identifica în literatura de specialitate, ceea ce l-a făcut să presupună că ar putea fi vorba de o specie nouă. A apelat la ajutorul zoologului Margareta Dumitrescu, care a concluzionat că aspretele era o specie nouă, nesemnalată în apele României. în studierea acesteia s-a implicat și profesorul Petre Bănărescu. În anul 1957 Bănărescu, Dumitrescu și Stoica au publicat un articol științific în care era descris aspretele, locul și data descoperirii, precum și
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Dumitrescu, care a concluzionat că aspretele era o specie nouă, nesemnalată în apele României. în studierea acesteia s-a implicat și profesorul Petre Bănărescu. În anul 1957 Bănărescu, Dumitrescu și Stoica au publicat un articol științific în care era descris aspretele, locul și data descoperirii, precum și încadrarea sa într-un nou grup. Denumirea științifică de "Romanichtys valsanicola", care se traduce „peștele românesc de pe Vâlsan” a fost aleasă de Nicolae Stoica, care a dorit ca zona sa natală să fie menționată. În
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
sa într-un nou grup. Denumirea științifică de "Romanichtys valsanicola", care se traduce „peștele românesc de pe Vâlsan” a fost aleasă de Nicolae Stoica, care a dorit ca zona sa natală să fie menționată. În perioada 1957-1958 profesorul Bănărescu a identificat aspretele atât în râul Argeș, cât și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. A urmat apoi o perioadă intensă de cercetări, între 1963-1965 efectuate de profesorul Bănărescu, T. Oprescu și Ghe. Stănescu în care s-a constatat că pe râul
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
intensă de cercetări, între 1963-1965 efectuate de profesorul Bănărescu, T. Oprescu și Ghe. Stănescu în care s-a constatat că pe râul Argeș (între localitățile Corbeni și Albești) și în râul Vâlsan exista un număr destul de mare de exemplare de asprete. În amonte de Brădetu nu au fost semnalate exemplare de asprete. În anul 1965 nu a mai fost identificatt nici un exemplar de asprete. A fost lansată ipoteza potrivit căreia dispariția aspretelui era asociată cu competiția cu porcușorul de vad ("Gobio
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
și Ghe. Stănescu în care s-a constatat că pe râul Argeș (între localitățile Corbeni și Albești) și în râul Vâlsan exista un număr destul de mare de exemplare de asprete. În amonte de Brădetu nu au fost semnalate exemplare de asprete. În anul 1965 nu a mai fost identificatt nici un exemplar de asprete. A fost lansată ipoteza potrivit căreia dispariția aspretelui era asociată cu competiția cu porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), care se hrănește cu aceleași insecte acvatice pe care le
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
între localitățile Corbeni și Albești) și în râul Vâlsan exista un număr destul de mare de exemplare de asprete. În amonte de Brădetu nu au fost semnalate exemplare de asprete. În anul 1965 nu a mai fost identificatt nici un exemplar de asprete. A fost lansată ipoteza potrivit căreia dispariția aspretelui era asociată cu competiția cu porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), care se hrănește cu aceleași insecte acvatice pe care le consumă și aspretele, efectivul porcușorului de vad crescând semnificativ în perioada 1964-1965
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Vâlsan exista un număr destul de mare de exemplare de asprete. În amonte de Brădetu nu au fost semnalate exemplare de asprete. În anul 1965 nu a mai fost identificatt nici un exemplar de asprete. A fost lansată ipoteza potrivit căreia dispariția aspretelui era asociată cu competiția cu porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), care se hrănește cu aceleași insecte acvatice pe care le consumă și aspretele, efectivul porcușorului de vad crescând semnificativ în perioada 1964-1965 comparativ cu anii precedenți. În anul 1967 s-
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
1965 nu a mai fost identificatt nici un exemplar de asprete. A fost lansată ipoteza potrivit căreia dispariția aspretelui era asociată cu competiția cu porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), care se hrănește cu aceleași insecte acvatice pe care le consumă și aspretele, efectivul porcușorului de vad crescând semnificativ în perioada 1964-1965 comparativ cu anii precedenți. În anul 1967 s-a început construirea pe râul Argeș a celui mai mare baraj hidroelectric din România, Lacul Vidraru, cu consecințe dezastruoase asupra mediului natural din
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
hidroelectric din România, Lacul Vidraru, cu consecințe dezastruoase asupra mediului natural din bazinul râului. Cursul Argeșului a fost schimbat de mai multe ori, vegetația acvatică îndepărtată, dar mai ales au fost înlăturate mari cantități de nisip și pietre în care aspretele își avea habitatul obișnuit, ceea ce a dus la dispariția definitivă a acestui pește din râul Argeș. În 1967 a fost construit, de asemenea, un baraj pe râul Vâlsan, mult în amonte de zona populată de asprete, ducând la scăderea nivelul
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
și pietre în care aspretele își avea habitatul obișnuit, ceea ce a dus la dispariția definitivă a acestui pește din râul Argeș. În 1967 a fost construit, de asemenea, un baraj pe râul Vâlsan, mult în amonte de zona populată de asprete, ducând la scăderea nivelul apei. Între peștii pescuiți ulterior nu a mai fost identificat niciun asprete. S-a concluzionat că aspretele ar fi dispărut complet atât din Argeș, cât și din Vâlsan. Ulterior s-a constatat că aceasta a fost
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
acestui pește din râul Argeș. În 1967 a fost construit, de asemenea, un baraj pe râul Vâlsan, mult în amonte de zona populată de asprete, ducând la scăderea nivelul apei. Între peștii pescuiți ulterior nu a mai fost identificat niciun asprete. S-a concluzionat că aspretele ar fi dispărut complet atât din Argeș, cât și din Vâlsan. Ulterior s-a constatat că aceasta a fost o alarmă falsă, aspretele supraviețuind în râul Vâlsan, în amonte de Brădetu, prezența lui fiind semnalată
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
În 1967 a fost construit, de asemenea, un baraj pe râul Vâlsan, mult în amonte de zona populată de asprete, ducând la scăderea nivelul apei. Între peștii pescuiți ulterior nu a mai fost identificat niciun asprete. S-a concluzionat că aspretele ar fi dispărut complet atât din Argeș, cât și din Vâlsan. Ulterior s-a constatat că aceasta a fost o alarmă falsă, aspretele supraviețuind în râul Vâlsan, în amonte de Brădetu, prezența lui fiind semnalată pe la începutul anilor '70. În
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
nivelul apei. Între peștii pescuiți ulterior nu a mai fost identificat niciun asprete. S-a concluzionat că aspretele ar fi dispărut complet atât din Argeș, cât și din Vâlsan. Ulterior s-a constatat că aceasta a fost o alarmă falsă, aspretele supraviețuind în râul Vâlsan, în amonte de Brădetu, prezența lui fiind semnalată pe la începutul anilor '70. În perioada 1977-1986, zoologul Gh. Stănescu, a depus eforturi susținute pentru protejarea speciei și împiedicării exploatărilor de piatră în râul Vâlsan, reușind să obțină
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
care patul albiei, de obicei acoperit cu pietre, bolovani și nisip, era acoperit în totalitate de un strat de noroi. Inginerul A. Georgescu, președintele organizației non-guvernamentale "Oamenii și Mediul Înconjurător" din Ploiești, s-a implicat începând cu 1989 în salvarea aspretelui de la dispariție, organizând o serie de acțiuni în urma cărora au fost pescuite 4 exemplare adulte, care au fost duse într-un acvariu din Ploiești, unde au supraviețuit numai două exemplare timp de mai mulți ani, însă fără a se putea
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
două exemplare timp de mai mulți ani, însă fără a se putea reproduce. În 1992 A. Georgescu a inițiat o nouă expediție în zona Vâlsanului căreia i s-au alăturat specialiști germani și francezi. Au fost prinse 7 exemplare de asprete în amonte de Brădetu, un exemplar murind imediat, iar cele 6 exemplare rămase au fost duse la "Institutul de Protecție a Naturii și de Ecologie" din Bonn unde au fost puse într-un acvariu, creându-li-se condiții similare celor
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
exemplare rămase au fost duse la "Institutul de Protecție a Naturii și de Ecologie" din Bonn unde au fost puse într-un acvariu, creându-li-se condiții similare celor din râul Vâlsan, în speranța că exemplarele se vor reproduce, însă aspretele nu a putut fi reprodus în captivitate. După 1992 s-au mai efectuat cercetări și s-au mai prins exemplare de asprete, care au fost eliberate. Profesorul Nicolae Crăciun și Adrian Ionașcu în 2004-2005 au studiat deplasările aspretelui în mediul
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
acvariu, creându-li-se condiții similare celor din râul Vâlsan, în speranța că exemplarele se vor reproduce, însă aspretele nu a putut fi reprodus în captivitate. După 1992 s-au mai efectuat cercetări și s-au mai prins exemplare de asprete, care au fost eliberate. Profesorul Nicolae Crăciun și Adrian Ionașcu în 2004-2005 au studiat deplasările aspretelui în mediul său natural de viață cu ajutorul telemetriei. Peștii adulți ating 12,5 cm lungime totală (10,5 cm fără înotătoare caudală). Longevitatea maximală
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]