100 matches
-
Pe un scăunel alături de căpătâiul patului său se lăfăiesc o pereche de teneși cam soioși care, după mărime, mă cam îndoiesc că-i aparțin ei și mă mir cum de au ajuns acolo. O privesc neliniștită, cum se agită fără astâmpăr de pe o parte pe alta, suspinând și scâncind și deodată scoate un țipăt înspăimântat, sare din pat aruncând în lături pătura ce o acoperă. O văd cum respiră ușurată în timp ce aprinde veioza, probabil constatând că ceea ce o speriase fusese doar
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467755632.html [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
pentru a mai putea îngriji de lighioanele din ograda și curtea proprie, adierea pâlpâitului de fitil al lămpii se strecoară vânturând aerul curat și rece al odăii, se înfrățește cu penumbra în dunga firului încheiat ce parcă joacă îndrăcit, fără astâmpăr. Pe un ecran nevăzut, personagiile de pe carpetă sau de pe flanelul de lânică începute în după amiaza asta se înfiripă o legendă, țesută și coniventă cu miracolul mișcărilor de mână ale țărăncii c-un singur nume din Muscelul de ieri și
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 by http://confluente.ro/Taranca_din_muscel_.html [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
ce se afla lângă crucea de marmură albă pe jumătate umplut cu apă, în care cineva pusese grijuliu câțiva trandafiri. Lumânarea aprinsă am pus-o în interiorul suportului metalic în formă de felinar, la adăpost de vântul bezmetic ce răscolea fără astâmpăr somnul eternității. În scurtul moment de reculegere am contemplat în tăcere fotografia de pe cruce, zâmbetul luminos al Dianei, reîmviindu-mi în suflet momentele fericite ale prieteniei ce ne legase. Va urma Referință Bibliografică: Icoana prieteniei noastre / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1479504746.html [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
mai spun, închinatul... Iar tu strigai isterizat când să intri în clasă: „Nu merg! E bine? Nu vreau!...” Așa i-ai spulberat bucuria bietei tale măicuțe. - Ce puteam să-i fac?!... Era un copil zvăpăiat și nu avea pic de astâmpăr, spre deosebire de tine care erai mai liniștit, (așa mă vedea dânsa care nu stătea cu mine să fi văzut ce peri albi îi scoteam măicuței și bunicii mele, unchului Bocănici, care se-ngrijau de educația mea, fiindcă și tatăl meu, ca și
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 by http://confluente.ro/Scrisoare_uitata_mamei_cea_marin_voican_ghioroiu_1375113316.html [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
ca să facă un gard. I s-a răspuns: de cuie, de lemne, de scânduri. Dar Badea Cârțan i-a oprit pe toți cu răspunsul cel drept: „De pământ are nevoie, ca să aibă unde-și pune gardul". Era un înțelept fără astâmpăr, voia să știe, să cunoască. Îl interesa mai ales începutul neamului și al tuturor lucrurilor, obârșia lor, rădăcina istorică dătătoare de noblețe și demnitate. Istoricului Vasile A. Urechia, protectorul sau, îi scria la 24 martie 1896: „Onor Domnule Președinte, astăzi
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 by http://confluente.ro/Badea_cartan.html [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
Publicat în: Ediția nr. 1590 din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cred că aveam vreo 5 ani când l-am văzut pentru prima oară pe Ion pictând. La acea vârstă, copii alunecă prin toate ambiguitățile lor datorită tumultului fără de astâmpăr al anilor de joacă dar și al altor fapte fără de însemnătate. Impresia resimțită de mine șață de Ion, și el copil pe atunci, nu mi-a putut stinge-o anii, el rămânânmd în mintea mea pentru ceea ce făcea față de ceilalți
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1431184540.html [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
se potrivește perfect calificativul ultrafolosit dar rareori adecvat al criticii de specialitate: „proteic“. Adrian Guta, despre :<br> „O artă care și-a împins și depășit mereu limitele de expresie, pornind de la relația dinamică între concept și formă, de la glisarea fără astâmpăr între ele. Astfel crește opera lui Romelo Pervolovici, amplificându-și totodată dimensiunea (neo)conceptuală.<br> Există o coerentă de adâncime care urmărește discret exploziile fragmentare de suprafață, adică traseul de explorator, plin cu surprize, al artistului. Stâlpul, golul și cupola
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
ca să facă un gard. I s-a răspuns: de cuie, de lemne, de scânduri. Dar Badea Cârțan i a oprit pe toți cu răspunsul cel drept: „De pământ are nevoie, ca să aibă unde-și pune gardul”. Era un Înțelept fără astâmpăr, voia să știe, să cunoască. Îl interesa mai ales Începutul neamului și al tuturor lucrurilor, obârșia lor, rădăcina istorică dătătoare de noblețe și demnitate. Istoricului Vasile A. Urechia, protectorul său, Îi scria la 24 martie 1896: . Am ținut mult să
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
Simona Vasilache Destule poezii din Uvedenrode sunt despre pripă, sau despre fă- cutul nechibzuit. Oul dogmatic, datat neobiș nuit (Paștele nu are, ca sărbătorile fixe, ajun), este, din contră, lauda astâmpărului. Situația la care trimite e una de-nceput de leat, cum ar traduce- o Arghezi, când lumea e doar proiectul unui duh care nu se gră- bește. După acest haos adormit, vine oul, organizat, dar nu încă hotărât pentru moarte
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
energii decât în cele ce sunt. Cu cât se diminuează această rezervă, a celor ce sunt în afara cunoașterii utile, cu atât crește vina. Nu pe altă logică se sprijină predicile cumpătării. Ai tot ce-ți trebuie este o formă de astâmpăr. Dincolo de eclectismul simbolurilor, bătând în multe zări, e felul cel mai esențial în care Oul dogmatic recuperează mesajul creștin. Folosul lucrurilor nu se confundă cu folosința, iar rostul pentru care sunt făcute nu-i același cu îndreptarea pe care le-
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
la părinții noștri acasă noaptea, proiectând filme făcute de ei pe peretele casei lor albe. Geamurile de acum douăzeci de ani suprapuse perfect cu geamurile de acum. Iarba suprapusă cu iarba. Fantoma lui Shane și-a mea, țânci alergând fără astâmpăr, fericiți unul cu celălalt. Sari la surorile Rhea strânse grămadă în jurul patului de spital. Cu plase de păr trase peste peruci. Cu măști chirurgicale trase pe față. Poartă costumele alea verde șters de infirmiere, surorile Rhea au broșele alea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
surdină Vierul s-a țicnit din rock și pop. La cramă-i bal cu stripteuse de rugină. Se bea Cotnar cu pepsy și sirop. Nu mai surâd capsulele de ceară N-auzi cântând vechimea-n zăcători N-a mai venit astâmpărul de seară Să ne călătorească până-n zori. Visez atunci, departe la Cârjoaia La Feltin Sasu, meșterul chelar, Cum le-aprindea mesenilor văpaia Din mai puțin de-al treilea pahar Și Răreștii-i parfuma odaia Cu-o singură carafă de Cotnar.. în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
bucuria proprie unui efemer fără ieșire. Simțea că nu doar cu ochii din orbite o privise arhitectul, ci cu ochiul unui vârtej mult mai adânc ce-i cutreiera făptura, stârnindu-i sângele. Cunoștea bine lovitura acestei vipere divine, duhul fără astâmpăr al marii curgeri - astăzi numite îndeobște heracliteene, după numele celui aflat încă, pe-atunci, ireperabil de departe în avalul ei. Din încolăcirea în care somnolează, zvâcnește fulgerător și drept, a trăsătură de unire, între două ființe, ca pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
însuși. Pe atunci își dorea să-l fi putut supune pe îndârjitul căpitan unei terapii și să-i rezolve problema excesului de masculinitate volitivă, așa încât el să facă frumos mea culpa în fața custodelui infernal al legămintelor și să-și afle astâmpărul, acceptând docil definiția consensuală a implacabilului. I-ar fi explicat doct, dar pe înțeles, că înțelepciunea constă în acceptarea eșecului și tragerea din el a unor învățăminte corectoare de ambiții; iar dacă strigoiul, recalcitrant, ar fi încercat să fugă nebunește
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sau motrice; 6 de regulă, temperamentele „pure” sunt rar întâlnite, oamenii având caracteristici care aparțin mai multor tipuri; pornind de la caracteristicile preponderente prezentate pentru fiecare tip de temperament, identificați temperamentul care se potrivește cel mai bine copilului dumneavoastră; Coleric Fără astâmpăr, agitat, cu mișcări rapide, violente Impulsiv, irascibil, nerăbdător Hotărât și cu inițiativă Încăpățânat Vorbește repede, cu pasiune Mimică expresivă Perseverență în realizarea scopului Își schimbă brusc dispoziția (bucurietristețe) Capabil să gândească și să găsească soluții rapide Înclinat spre risc Aspru
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
ca și cum ți-ai cumpăra o păpușă, ceea ce arată cum privești tu căsătoria. Și nu cred că te-ai retras de-adevăratelea din teatru, Gilbert spune că e ca și cum ai afirma că Dumnezeu a ieșit la pensie; prea ești lipsit de astâmpăr. Tu m-ai făcut să joc, tu ne-ai făcut pe toți să jucăm, ești asemenea unui foarte bun dansator care-i face și pe ceilalți să danseze, dar numai cu el. Tu nu-i respecți pe oameni ca oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru amândoi. «Bănuielile» tale în privința mea s-ar putea să fie într-adevăr întemeiate, și tu nu ești prima ființă care-și exprimă asemenea îndoieli. Poate că, într-adevăr, am ajuns în prea mare măsură un Don Juan lipsit de astâmpăr. Așa, încât, haide să jucăm un joc diferit. Aceasta nu este, în mod necesar, o concluzie tristă, dar trebuie să fim amândoi realiști, mai cu seamă când e în joc și fericirea altei persoane. Am fost foarte mișcat și impresionat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de ani. Mi-a făgăduit, dar n-a venit la mine nici ieri, nici astăzi. Are treabă, Îmi spune mereu, pe lângă casa lui, pe la gospodăria lui. O fi bănuit, poate, În insistențele mele, mai știu eu ce i-ar turbura astâmpărul de peste cincispre zece ani al penei lui de scriitor și tihna pensiei lui de astăzi. Lasă dragostea În pace! Cele 10 porunci ale poeților. PORUNCA a X-a UNII CITITORI ÎN MANUSCRIS AI ACESTOR PAGINI AU zâmbit, alții s-au
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pline", plaiul, brazii, "răchitele bătrâne", teiul singuratic, "pomii în floare", banca veche de sub nuc, iazul, poiana, macii însângerând câmpurile grele de rod, norii, curcubeul, vântul "mesager al dragostei", luceferii, stolurile de cocori, amurgurile blânde, noaptea/ negura, lacrima, dorul cutreierând fără astâmpăr, hora, zborul. Această dumnezeiască alcătuire a lumii, în veșnica roire a anotimpurilor, este învăluită în bucurie și tristețe calmă, înfiorate de trecerea ireversibilă a timpului și apropierea de anotimpul destrămării. Și sub aspect estetic, volumul se împlinește, situându-se emblematic
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dimpotrivă, mult mai capabil de prietenie genul mai distant, mai rezervat, mai puțin doritor de a plăcea, poate chiar în aparență mai egoist, poate uneori cu un caracter mai dificil. Nu e de pus multă nădejde în prietenia altruiștilor fără astâmpăr, maniaci ai negării de sine și idealiști nerăbdători ; aș crede chiar că o oarecare nuanță de mizantropie e mai curând proprie unor prietenii adevărate. Generozitatea, fără de care nu e de conceput o mare prietenie, nu e deloc tot una cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cortul, se așeza câte un soldat și ofta greu din baierile inimii. A doua zi în zori trebuia să plecăm. Toată noaptea a durat zvonul taberei, povestirile și cântecile. Flăcăii, în bucuria veștii de întoarcere nu mai aveau somn și astâmpăr. Joi 25 Iunie, plecare din Mircovo. Popas lângă Zlatița la gura defileului, lângă satul Clisechioi. Începem marș de retragere. La 26, stăm pe loc. La 27, în zori, plecare la Etropol. La 28 stăm Etropol. Oda maiorului. La 29 mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doar mi-au trebuit să-mi dau seama că totul devenea mai confuz. O armată întreagă de tineri, dar experimentați și distinși camarazi aviatori, care se îndreptau spre mine cu o îngrijorare din ce în ce mai vădită și eu, care mă simțeam fără astâmpăr dar, din păcate, neputincios. Ce puteam să le spun? Cum să-i sfătuiesc? Când eu singur eram nedumerit. Toți acești oameni care, ca și mine, aveau un ideal și care de ani de zile mă urmau cu o încredere desăvârșită
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
unor periodice, cum și informații despre numeroșii redactori și colaboratori care au populat scena „mediatică” a vremii. Personalități cu identitate definită ori figurine de plan secund, campioni ai scrisului zilnic și poligrafi excentrici formează o lume complexă, colorată și fără astâmpăr, cercetată cu un ochi străin de ispita înfloriturilor ce denaturează, dar și de tentația spectacolului îndoielnic al deriziunii. Contribuția lui Z., într-o arie care din start se anunța ingrată, e prețioasă și prin mai multe descoperiri: pseudonime sau simple
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
două mese iarăși se desenau pe podea inele de soare, șerpuiri luminoase mai alungite ca până acum, care se târau încolo și încoace fiindcă afară bătea un vânt puternic. Anchetatorul se plimba nervos prin cameră. Umbrișul de rindea juca fără astâmpăr, atrăgându-i privirile. Plasat între prezența mea reală, dar imobilă, și umbrișul de rindea dănțuind nebunește, anchetatorul și-a pierdut stăpânirea de sine. Tot plimbându-se prin cameră, s-a apropiat zbierând de masa mea. Mă așteptam la o palmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
șomaj, nu prea eram la curent, iar textul strofelor mai noi nu-l știam defel. După ultima strofă, copiii au rupt semicercul; agitându-se și zbierând, cei ce mai adineauri stătuseră smirnă s-au transformat iarăși într-o hoardă fără astâmpăr. Directoarea a luat de pe etajeră un băț: „Fără ăsta nu merge“, m-a încredințat. Apoi mi-a șoptit la ureche și a strigat patru copii să vină la ea. M-a îndemnat să mă uit bine la ei, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]