100 matches
-
a doua zi. Am stins televizorul și m-am cuibărit la loc, lăsându-mă îmbrățișată cu voluptate de căldura patului meu. Am alunecat iar în brațele ispititoare ale lui Morfeu până în dimineața următoare, când m-au trezit câteva raze fără astâmpăr strecurate în cameră printre perdelele. Se jucau, gâdilându-mi cu lumina lor aurie pleoapele adormite. M-am ridicat dintre perne fericită că reușeam să-mi mișc membrele, fără să mai simt în ele plumbul și amorțeala de cu seară. Am
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
pe dos pe pământul canadian. Peste toate acestea pluteau în mintea noastră cuvintele marelui dirijor Sergiu Celibidache: „Nimeni nu are un sunet atât de moale, de rotund, de cald ca vienezii", cuvinte care ne făceau să ne găsim cu greu astâmpărul necesar așteptării. Ca în toți anii, și în aceste zile de sfârșit și început de an aici au loc trei concerte ale Filarmonicii din Viena. Un concert pe 30 decembrie 2013, de la ora 11.00, cel de pe 31 decembrie 2013
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
brațele/cu gândul la zbor/umbra mea a devenit zbor” (“Umbra fără aripi”, pag. 327). George Gâtlan își rupe versurile de la gură și oferă dezinvolt cititorului porții consitente de umor semivoluntar: “îți mestec numele/literă cu literă/o foame îmi astâmpăr/păcălind un dor/poate așa/o să mă satur și eu/vreodată de tine/înfulecând la patul gol/răbdări prăjite” (“Micul dejun (la pat”), pag. 334). Delia Stăniloiu se îndreaptă cu...mers de felină spre poezia de la capătul poeziei, decojindu-și trăirile
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
vorbind în șoaptă, cu tandrețe, despre vise și dorințe. Era atât de vie pielea opalescentă, palpitând în culcușul răvășit, era atât de amețitoare gura care în sfârșit o căuta pe a mea, erau atât de nerăbdătoare degetele care lunecau fără astâmpăr pe spate și gât. Mă abandonasem fericită, vibrând sensibil, lăsându-mă legănată de rotunjimile trupului său până în vârful degetelor și până în adâncul sufletului meu confuz. S-a întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopții, în acel vis care începe acolo
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
vânt, și înnegrite de ploi și tristeți, singurul care ai avut ochi să vezi, și urechi să auzi. În viață am avut mereu parte de lacrimi și respingeri, de nopti nedormite când loveam perna, și de zile de plictiseală fără astâmpăr. Singurul care a reușit în ciuda tuturor acestor inconveniente, care a descoperit lumina, și-a știut să ia apă ca să le curețe de negreala depusă în timp peste ele. Cu siguranță ai simțit de multe ori cum se prabușea acoperișul deasupra
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
pentru a mai putea îngriji de lighioanele din ograda și curtea proprie, adierea pâlpâitului de fitil al lămpii se strecoară vânturând aerul curat și rece al odăii, se înfrățește cu penumbra în dunga firului încheiat ce parcă joacă îndrăcit, fără astâmpăr. Pe un ecran nevăzut, personagiile de pe carpetă sau de pe flanelul de lânică începute în după amiaza asta se înfiripă o legendă, țesută și coniventă cu miracolul mișcărilor de mână ale țărăncii c-un singur nume din Muscelul de ieri și
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
iar “Pentru dorințele noastre imposibile,/ Cineva grijuliu ne-a dat cerul,/ Să putem încolți și rodi/ Și, la nevoie, să recompunem misterul...” ( Suntem). Primăvara o face pe poetă să simtă că renaște spiritual: “Îmi umblă-n trup un zeu fără astâmpăr,/ Mă poartă-n zări suave spre tării,/ Sub pași îmi pune doar covoare roșii,/ Iar sub aripi, celeste herghelii”(Un foc ascuns). În frumoase și profunde versuri, poeta ilustrează aspirația spre desăvârșire și împlinire ca om, acea dorință nobilă de
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
A o lumina cu înțeles și înțelepciune Vrednicind-o pentru a rodi Sau rodnicind-ne, cum vreți Dincolo, pe celălat versant Sau mal sau pădure Așteaptă patriarhul deșirându-și înălțimea Pe tron de frunziș și nuiele De unde dirijează zările furtunii Astâmpărul sângelui ce năclăit-a semenii Și clamând viguros parcă Penru a sparge timpanele timpului Și oborul fărădelegilor legiuite : Noi socotim ca adevăruri prin ele însele Că toți oamenii s-au născut egali Că, Creatorul lor i-a înzestrat Cu anumite
ABE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352136_a_353465]
-
Publicat în: Ediția nr. 1590 din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cred că aveam vreo 5 ani când l-am văzut pentru prima oară pe Ion pictând. La acea vârstă, copii alunecă prin toate ambiguitățile lor datorită tumultului fără de astâmpăr al anilor de joacă dar și al altor fapte fără de însemnătate. Impresia resimțită de mine șață de Ion, și el copil pe atunci, nu mi-a putut stinge-o anii, el rămânânmd în mintea mea pentru ceea ce făcea față de ceilalți
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
întoarcere. Răsună văzduhul de „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!” pe care il rostesc până în ziua Înălțării. După-amiezile răsună satul de cântecul horelor, de bucuria hainelor noi după tradiție, de veselia oamenilor și a copiilor care nu-și mai găsesc astâmpărul. Dar inima noastră în care păstrăm comorile amintirilor a făcut loc și pentru bucuriile momentului prezent pe care il trăim așa cum se cuvine, căci viața noastră nu-i o repetiție în care să ne pregătim mai bine pentru cea adevărată
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
gândit ! Îngerii cântă și mă-nconjoară, Orice povară e mai ușoară Când Adelina, doar mă privește Și-n limba-i dulce tot ciripește ! Ce bucurie-i, ce desfătare-i Mereu s-o privești, s-o vezi în mișcare ! E fără astâmpăr, e ca o sfârlează Când îngeri-i cântă, zboară, dansează. . . Chiar nici o clipă, stare nu are, Se simte bine, doar în mișcare, Tot ciripește și te provoacă Să-i dai atenții, să vii la joacă, Te ia de mână, te
ÎNGERII CÂNTĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358295_a_359624]
-
Ochiul dracului, un ban. Copilița-l învelește..., Milă-i e să nu răcească; A scăpat, se veselește, Vrea și ea să mai trăiască. Că adesea vină-mi fac: Crâșmărița-i pui de drac, Și-i păcat a renunța Să-i astâmpăr al ei foc Cu iubirea mea nebună; Cârciumaru,-are noroc, Când se scoală, o să spună: “Dragul meu, de nu erai... Pe Marița o pierdeam; Nu știu ce e-n capul ei, Dar cu sigur o pățeam!... Am noroc cu dumneata Că ești
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
după ce a aflat că o mână de privilegiați și-ar da niște legi și ordonanțe în interes personal. Apoi am văzut pe internet și la televizor mult tapaj pe seama faptului că s-ar mai primi și bani pentru cei fără astâmpăr, iar dacă mai ai și un câine pe „persoană fizică" ai primi și mai mulți bani. Intrigat de aceste afirmații, mi-am încărcat telefonul să filmez tentativele de mituire ale lui Grivei și am purces către Piață. A durat ceva
Eu i-am văzut pe bătrânii frumoși și liberi din Piață. Plus o întrebare pentru premierul Grindeanu: vreți să fiți premierul lui Șefu’ sau al tuturor cetățenilor? () [Corola-blog/BlogPost/338260_a_339589]
-
după moartea mamei lui. Alma-și duse mâna la piept: - Oh, Doamne! Alte probleme. - Abigail e puțin infatuată dar e un caracter onest și sigur te va aprecia. James e fratele meu. Annie nu avea liniște, parcă era o pisică fără astâmpăr. - Știi, ce cred? Alma ridică întrebător din sprâncene. - Că ești o apariție surprinzătoare pentru lord M.Joseph. - Nu înțeleg! Simțea un ghimpe de teamă. Annie gesticulă din mâini, - Nu este obișnuit, să fie contrazis. E ceva nou pentru el. Nu
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
mai spun, închinatul... Iar tu strigai isterizat când să intri în clasă: „Nu merg! E bine? Nu vreau!...” Așa i-ai spulberat bucuria bietei tale măicuțe. - Ce puteam să-i fac?!... Era un copil zvăpăiat și nu avea pic de astâmpăr, spre deosebire de tine care erai mai liniștit, (așa mă vedea dânsa care nu stătea cu mine să fi văzut ce peri albi îi scoteam măicuței și bunicii mele, unchului Bocănici, care se-ngrijau de educația mea, fiindcă și tatăl meu, ca și
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
ca să facă un gard. I s-a răspuns: de cuie, de lemne, de scânduri. Dar Badea Cârțan i-a oprit pe toți cu răspunsul cel drept: „De pământ are nevoie, ca să aibă unde-și pune gardul". Era un înțelept fără astâmpăr, voia să știe, să cunoască. Îl interesa mai ales începutul neamului și al tuturor lucrurilor, obârșia lor, rădăcina istorică dătătoare de noblețe și demnitate. Istoricului Vasile A. Urechia, protectorul sau, îi scria la 24 martie 1896: „Onor Domnule Președinte, astăzi
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
tuturor acestor lucruri grosiere, dorința de purificare de „barbaria lumii” este acerbă...și, mai ales, de contopire cu cealaltă jumătate, cu sufletul pereche. Și aduc spre exemplificare: „Puritatea dragostei tale e cea a apei curgătoare, la confluența cu fluviul. Fără astâmpăr. În fierbere”. Imaginea iubitului este luminoasă, așa cum a văzut-o și Narcis reflectată în apă. „Niciodată n-ai fost mai împăcat cu tine, mai luminos, mai încrezător în perspectiva ta. Niciodată n-ai mirosit mai puternic a nuferi”. „Ce bine
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
eterul gândurile mele , Cutreierând prin lume- n lung și- n lat , Dar , când se-ntorc , la revărsat de stele , Poetule , la care poartă bat ? Se limpezesc în vis povești nocturne Și tot în vis chemări se deslușesc . Dar vin furtuni , astâmpărul să- l curme ... Poetule , de unde izvorăsc ? Și mintea se frământa ca o pâine Și se dospesc aluaturi de cuvinte ... Când lumea toată- n jurul ei privește , Poetule , cum poți vedea - nainte ? Ce ai tu mai presus de- ntreaga fire ? De ce
FĂRÂME ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343234_a_344563]
-
pe gâtul Ramonei, producându-i furnicături prin fiecare centimetru de piele sărutată. Cobora spre sânii plini și frumos dezvoltați ai soției și îi dezmierda mugureii cu vârful limbii. Ramona tresărea cuprinsă de senzații. Mâinile dibace ale lui Viorel alergau fără astâmpăr pe sânii abandonați de buzele fierbinți, trecând ca o adiere pe deasupra lor. Ramona își înfipse involuntar unghiile în spatele bărbatului care i-a stârnit atâtea dorinți neîmplinite în ultimul timp. Dorinți ascunse undeva de-a lungul anilor de când erau împreună, frustrare
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
volumul cu fantasmagoriile lui Enrique de Vicente legate de puterile oculte ale minții umane și în lipsa somnului, caut să-mi testez puterile propriei minți căutând în neliniștea nopții răspuns la propriile-mi nelniști. Viermele îndoielilor îmi frunzărește printre gânduri fără astâmpăr, căutând să zădărnicească speranțele ce au început a prinde rădăcini în sufletul meu, că dincolo moarte există viață. În ultimii ani am devenit pasionată de un anumit gen de literatură și adeptă a unei filozofii care în termeni de actualitate
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
nici nu trebuie să-i afli identitatea, ca lector, căci el este ermetizat în integralitatea acestor povestiri, venite de peste timp: “Ești, la propriu, și la figurat, intangibilă. Puritatea dragostei tale e cea a apei curgătoare, la confluența cu fluviul. Fără astâmpăr. În fierbere. Nimeni nu va îndrăzni să te întrebe cine e, de fapt, iubitul tău”. „Nici nu își închipuie careva că ar afla de la mine”... (Autodialog XII) - Am găsit în cartea Mirelei-Ioana Borchin sumedenii de bijuterii literare, unicitatea povestirilor, dar
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
trăirilor afective ale poetului ale cărui sentimente au culoarea, temperatura și consistența anotimpurilor dar și a timpurilor ce tot vin și se tot duc. Între un echinocțiu și un solstițiu iubirea este mereu aceiași fără timp, fără loc și fără astâmpăr. Primăvara timpurie, aduce mereu speranțe chiar și în tomnatecul anotimp din a doua jumătatea vieții. Mereu căutând dar și găsind iubiriea, poetul Ion Țoanță se mișcă în voie printre metafore, sensuri și subtilități, topind cu iubirea-i mereu vie zăpezile
ÎN AŞTEPTAREA CELEI CE MĂ INARIPEAZĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380567_a_381896]
-
trăirilor afective ale poetului ale cărui sentimente au culoarea, temperatura și consistența anotimpurilor dar și a timpurilor ce tot vin și se tot duc. Între un echinocțiu și un solstițiu iubirea este mereu aceiași fără timp, fără loc și fără astâmpăr. Primăvara timpurie, aduce mereu speranțe chiar și în tomnatecul anotimp din a doua jumătatea vieții. Mereu căutând dar și găsind iubiriea, poetul Ion Țoanță se mișcă în voie printre metafore, sensuri și subtilități, topind cu iubirea-i mereu vie zăpezile
„ÎN AȘTEPTAREA CELEI CE MĂ ÎNARIPEAZĂ” ION ȚOANȚĂ – “ECHINOCȚIU FRAGIL- EDITURA „SINGUR” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379354_a_380683]
-
pe gâtul Ramonei, producându-i furnicături prin fiecare centimetru de piele sărutată. Cobora spre sânii plini și frumos dezvoltați ai soției și îi dezmierda mugureii cu vârful limbii. Ramona tresărea cuprinsă de senzații. Mâinile dibace ale lui Viorel alergau fără astâmpăr pe sânii abandonați de buzele fierbinți, trecând ca o adiere pe deasupra lor. Ramona își înfipse involuntar unghiile în spatele bărbatului care i-a stârnit atâtea dorinți neîmplinite în ultimul timp. Dorinți ascunse undeva de-a lungul anilor de când erau împreună, frustrare
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
Pe un scăunel alături de căpătâiul patului său se lăfăiesc o pereche de teneși cam soioși care, după mărime, mă cam îndoiesc că-i aparțin ei și mă mir cum de au ajuns acolo. O privesc neliniștită, cum se agită fără astâmpăr de pe o parte pe alta, suspinând și scâncind și deodată scoate un țipăt înspăimântat, sare din pat aruncând în lături pătura ce o acoperă. O văd cum respiră ușurată în timp ce aprinde veioza, probabil constatând că ceea ce o speriase fusese doar
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]