45 matches
-
îngrijit. Europenii au preluat de la asiatici tehnică de tipărire, iar asiaticii au preluat armele de foc, ceasurile, uneltele și noi metode de construire a corăbiilor. Călătoriile lungi pe mare au necesitat instrumente de navigate pentru calcurarea poziției și direcției, că astrolabul arab, teodolitul și busolei. Morile de vânt au fost îmbunătățite și erau întrebuințate pentru măcinarea porumbului și pomparea apei, iar olandezii desecau și recuperau terenurile mlăștinoase cu ele. Leonardo da Vinci, care a fost artiști și inventator, a proiectat schițe
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Hiparh, în secolul al II-lea î.e.n., aduce contribuții importante în dezvoltarea cunoștințelor cartografice ale vremii prin introducerea primelor sisteme de proiecții cartografice. Lui îi sunt atribuite: utilizarea partiției sexagesimale și sistemele de longitudine-latitudine, primele proiecții conice, utilizarea științifică a astrolabului (cca. 150 î.e.n.). Primele încercări cartografice din această perioadă se regăsesc în lucrările lui Agrippa („Harta imperiului”), și în lucrările lui Strabo („Geographia”, cca. 19 e.n.). Tot atunci, Pomponius Mela (în lucrarea sa „Cosmographia”) reprezintă Tracia. Cea mai mare contribuție
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de navă ai timpului său. În acest portolan, este pentru prima dată precizată natura insulară a Cubei. Portughezul Diego Ribeiro, elaborează o hartă (1527) considerată drept o lucrare cartografică de mare finețe pentru timpul său, hartă care cuprinde numeroase decorații (astrolab, cuadrant), texte privind regulile de navigație, precum și numeroase informații despre diverse țări. Aceasta este considerată prima hartă care alătură informații tehnice, științifice, precum și etnografice, religioase, etc. În aceeași perioadă, Alonso de Santa Cruz (1541) face primele încercări în redarea Americilor
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
cu privire la stele și le-a descris poziția, magnitudinea și culoarea, desenând fiecare constelație în cartea sa intitulată "Cartea" "stelelor fixe." Ibn Yunus a observat mai mult de 10.000 de intrări pentru poziția Soarelui un timp de îndelungat, folosind un astrolab mare, cu un diametru de aproape 1.4 metri. Observațiile sale asupra eclipselor au fost folosite și secole mai târziu, în cadrul investigațiilor Simon Newcomb privind mișcarea Lunii, în timp ce alte observații ale sale au inspirat "Oblicitatea elipticii" și "Inequalities of Jupiter
Astrometrie () [Corola-website/Science/296584_a_297913]
-
orbite circulare. A fost meritul lui Johannes Kepler, care, confruntând datele de observație cu calculul matematic, a descoperit forma eliptică a orbitelor planetelor în jurul soarelui. În domeniul matematicii, Ptolemeu a contribuit la dezvoltarea trigonometriei, ceea ce i-a permis construirea unor "astrolabi" (instrumente astronomo-geodezice) și a ceasurilor solare. De o importanță istorică deosebită este lucrarea sa "Geographia", în care Ptolemeu folosește o rețea asemănătoare paralelelor și meridianelor, care a servit multe secole în orientarea pe hărți. Tot lui Ptolemeu i se datorează
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
cu pistoane, ceasul mecanic (acționat cu apă sau cu greutăți), lacătul cu cifru, bisturiul, forcepsul, ața chirurgicală (catgut), moara de vânt, inocularea, vaccinarea împotriva variolei, stiloul, metode de decodificare a mesajelor cifrate, pictura pe sticlă, sticla de cuarț, covorul persan, astrolabul sferic. Toate acestea semnlau un nivel științific și tehnologic superior Europei acelei epoci. Pe măsura creșterii gradului de urbanizare, orașele musulmane se dezvoltă tot mai mult împreună cu infrastructura aferentă de alimentare cu apă potabilă, prevăzută cu canalizare, băi publice. Speranța
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
ai teoriei heliocentrice a lui Copernic. Astfel, Al-Tusi, în lucrarea "Tadhirah", aduce o critică modelului geocentric. Astronomii arabi au inventat si perfecționat un număr mare de instrumente, care le permiteau o bună cunoștere și observare a cerului, cum ar fi astrolabul (considerat o adevărată bijuterie a calculului matematic), instrumente de măsurare a timpului (de la cadrane solare la mecanisme sofisticate de orologerie). Astrolabul a fost inventat de Hiparh și perfecționat de către islamici. Astronomul Al-Farghani a dezbătut problema mișcării corpurilor cerești. Opera sa
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
perfecționat un număr mare de instrumente, care le permiteau o bună cunoștere și observare a cerului, cum ar fi astrolabul (considerat o adevărată bijuterie a calculului matematic), instrumente de măsurare a timpului (de la cadrane solare la mecanisme sofisticate de orologerie). Astrolabul a fost inventat de Hiparh și perfecționat de către islamici. Astronomul Al-Farghani a dezbătut problema mișcării corpurilor cerești. Opera sa a fost tradusă în latină în secolul al XII-lea. La sfârșitul secolului al X-lea, Al-Khujandi construiește un observator astronomic
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
ținute în vase. Abacul era folosit pentru calcule aritmetice încă din 2400 î.e.n. Mai multe variante de calculatoare analogice au fost construite în antichitate și în evul mediu pentrua efectuarea de calcule astronomice. Printre acestea se numără mecanismul Antikythera și astrolabul din Grecia antică (c. 150-100 î.e.n.), acestea fiind considerate primele calculatoare analogice mecanice. Alte versiuni vechi de aparate mecanice utilizate pentru calcule au fost planisfera și invențiile lui Abū Rayhăn al-Bīrūnī (c. 1000 e.n.); equatoriumul și astrolabul universal, independent de
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
mecanismul Antikythera și astrolabul din Grecia antică (c. 150-100 î.e.n.), acestea fiind considerate primele calculatoare analogice mecanice. Alte versiuni vechi de aparate mecanice utilizate pentru calcule au fost planisfera și invențiile lui Abū Rayhăn al-Bīrūnī (c. 1000 e.n.); equatoriumul și astrolabul universal, independent de latitudine al lui Abū Ishăq Ibrăhīm al-Zarqălī (c. 1015 e.n.); calculatoarele analogice astronomice ale altor astronomi și ingineri din lumea arabă medievală; și turnul cu ceasul astronomic al lui Su Song (c. 1090 e.n.) din timpul dinastiei
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
platou de cupru, iar zgomotul rezultat trezea dimineața discipolii Academiei platonice. Un alt deșteptător mai evoluat avea mecanismul acționat de curgerea apei care în final producea intrarea sub presiune a aerului într-un fluier. Tot în această perioadă, Aristotel utilizează astrolabul pentru măsurarea timpului. Ctesibius din Alexandria realizează cam prin 150 î.Hr. un ceas automat cu un sistem complicat de roți dințate. Andronicus din Cirus a construit un "turn al vânturilor" (în greacă: "horologion") în Atena în jurul anului 50 î.Hr. Acesta
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
Dispozitivele mecanice analogice de calcul au apărut din nou o mie de ani mai târziu, în lumea islamică medievală. Exemple de dispozitive din aceasta perioada includ: equatoriumul lui Arzachel (equatoriumul este un instrument astronomic de calcul a pozițiilor aștrilor) sau astrolabul lui Al-Biruni (astrolabul este un instrument astronomic istoric folosit de astronomi, navigatori, și astrologi). Inginerii musulmani au construit o serie de automate, inclusiv unele automate muzicale, care puteau fi ’’programate’’ pentru a reda diferite modele muzicale. Aceste dispozitive au fost
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
de calcul au apărut din nou o mie de ani mai târziu, în lumea islamică medievală. Exemple de dispozitive din aceasta perioada includ: equatoriumul lui Arzachel (equatoriumul este un instrument astronomic de calcul a pozițiilor aștrilor) sau astrolabul lui Al-Biruni (astrolabul este un instrument astronomic istoric folosit de astronomi, navigatori, și astrologi). Inginerii musulmani au construit o serie de automate, inclusiv unele automate muzicale, care puteau fi ’’programate’’ pentru a reda diferite modele muzicale. Aceste dispozitive au fost dezvoltate de către frații
Istoria informaticii () [Corola-website/Science/323134_a_324463]
-
exterior, naosul dreptunghiular este acoperit de o abundență de motive manueline, inclusiv gargui, pinacle gotice, statui și "funii", care amintesc de parâmele folosite pe nave în timpul Erei Explorărilor, precum și Crucea Ordinului lui Hristos și emblema regelui Manuel I, sfera armilară (astrolab). Așa-numita fereastra a Sălii Capitulare (Janela do Capítulo), o fereastra imensă vizibilă din claustrul Sf. Barbara, se află pe fațada de vest a naosului și poartă cele mai multe motive manueline: simbolurile din Ordinul lui Hristos și ale lui Manuel I
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
al doilea război mondial. A fost din nou reparat în anii 1994 și 2006. este decorat în partea sa superioară de patru figuri alegorice reprezentând, în ordine și de la stânga la dreapta, următoarele: Cadranul astronomic se prezintă sub forma unui astrolab. Fondul său reprezintă Pământul și cerul, ca și umbra Soarelui. Pe acest fond sunt reprezentate patru elemente principale: cercul zodiacal, un cerc rotitor extern, un model redus al Soarelui (aliniat alături de o mână aurită) și un model redus al Lunii
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
când, în urma deciziei regelui Alfonso VI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează. O dată demontate, acestea nu au mai putut fi asamblate niciodată. Fiind cel mai important observator din epocă, construiește un nou instrument, asemănător unui astrolab, numit "safiḥa". Astrolabul conținea un cerc zodiacal, un disc cu proiecția Ecuatorului, a Tropicelor și a orizontului (conceput pentru o latitudine geografică anume). Acesta soluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea (calcularea) orelor zilei. Utilizând modelul ptolemaic, a
Al-Zarqali () [Corola-website/Science/330871_a_332200]
-
regelui Alfonso VI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează. O dată demontate, acestea nu au mai putut fi asamblate niciodată. Fiind cel mai important observator din epocă, construiește un nou instrument, asemănător unui astrolab, numit "safiḥa". Astrolabul conținea un cerc zodiacal, un disc cu proiecția Ecuatorului, a Tropicelor și a orizontului (conceput pentru o latitudine geografică anume). Acesta soluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea (calcularea) orelor zilei. Utilizând modelul ptolemaic, a construit un aparat
Al-Zarqali () [Corola-website/Science/330871_a_332200]
-
au fost influențați de Al Zarqali: Ibn al-Kammad, Al-Bitruji, Abu Hasan al-Murrakushi, Ibn al-Banna. Nicolaus Copernicus îl citează în lucrarea "De Revolutionibus", iar Abraham Zacut are în vedere teoria sa asupra mișcării Soarelui și a planetelor în tratatul referitor la astrolab. Opera lui Al Zarqali a fost intens tipărită în întreaga Europă până în secolul XVII.
Al-Zarqali () [Corola-website/Science/330871_a_332200]
-
de "hadith" și "" (lege), în școala islamică juridică ce era dominantă în teritoriile estice ale Islamului. Educația lui Tirmidhi nu a inclus științe non-islamice, așa cum ar fi stiințele naturale sau filosofia, ambele de influență grecească. Deși a învățat să utilizeze astrolabul, aceasta implicând cunoștințe de astronomie și matematică, scrierile sale nu prezintă influențe ale științelor naturale. Căutarea cunoașterii și rezultatele obținute i-au adus numele ”al-hakim” (înțeleptul). În urma unui vis considerat cu semnificație în care i s-a cerut să renunțe
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
implicând cunoștințe de astronomie și matematică, scrierile sale nu prezintă influențe ale științelor naturale. Căutarea cunoașterii și rezultatele obținute i-au adus numele ”al-hakim” (înțeleptul). În urma unui vis considerat cu semnificație în care i s-a cerut să renunțe la astrolab, al Tirmidhi renunță la acesta. Cu toate acestea, cercetători contemporani îl consideră "primul sufi care a avut o anumită cunoaștere a învățăturilor metafizice și cosmologice ale grecilor”, ”teoretician minuțios și prolific”, cu ”anumite influențe elenistice”. La vârsta de 28 de
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]