322 matches
-
inși aparținând "intelectualității" e, totuși, mult prea mult. Sigur, l-am aplaudat noi (sacadat, militărește) și pe Ceaușescu. De ce ne-am face probleme cu lingușirea lui Vanghelie? Nu obosesc să-mi spun că indivizii ce înfulecau ca apucații, dându-se, asudați, în spectacol nu sunt profesori. Mă amăgesc cu gândul că PSD-ul a procedat ca în alte ocazii: a adus cu camioanele niște nefericiți din provincie, cărora le-au promis marea cu sarea. Pur și simplu, în mintea mea imaginile
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
nemișcată și senină, care privește concentrat o foaie de hârtie sau un ecran de calculator, și uneori mai scrie niște rânduri. Ce ușor pot înșela aparențele! Ce mult ne tulbură, pe loc, vederea unui om care muncește fizic din greu, asudat, murdar, respirând anevoie, și ce lipsă de înțelegere și de căldură avem când îl vedem pe un scriitor la masa de lucru... La un pictor vezi tuburile de culori, la un muzician auzi sunetele instrumentelor, dar la un scriitor vezi
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]
-
rog, e OK, am ajuns la timp. Aoleu, mă sună! — Da. Bună ziua. Sunt aici, în fața blocului, imediat ajung, în două secunde. Are o salopetă bleumarin, murdară pe ici, pe colo. E perfect conformă cu fizionomia de electrician insta lator mereu asudat, cu perciuni prea lungi și bărbie dublă. Arată ca Elvis în perioada de declin, pe cuvânt. La urma urmei, o să rămân în casă cu el, un om străin. Gata cu paranoia; am umblat în casa lui luni de zile la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
capul și-i văzu în ușă pe toți zece sau unsprezece bulucindu-se grămadă, ca la pomană. Parcă erau înnodați de centiroane și nu se puteau desprinde unul de altul, cu puștile în spinare și capelele pe ochi, prăfuiți și asudați, dar veseli și nepăsători, sfârâindu-le gâtul după o picătură. Se buluciră, cu plutonierul înainte, țanțoș, gras și gâlcos, gâfâind ca o locomotivă, și bătrâna se rezemă de-o masă, cu cârpa de bradolină în mână, și se uită cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cristian Teodorescu Asudat, cu părul lucind de grăsime și cu hainele parcă luate cu împrumut înainte de a intra pe scenă, Pavarotti a rămas toată viața un fiu de brutar care cînta din plăcere, indiferent unde se întîmpla asta. N-avea gîndire de vedetă
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
să determine clubul să-i ofere un salar bun. În acest caz, frații Becali ar fi rămas cu buzele umflate. Ei au forțat acum transferul tocmai pentru c-a fost ultima ocazie de-a mai stoarce un sfanț din tricoul asudat al lui Chivu. Știu că AS Roma nu e unul din giganții fotbalului mondial. Știu că mă expun, periodic, ironiei unor cunoscători într-ale fotbalului (de la Nicolae Manolescu la Grigore Cartianu) prin entuziamsul de nimic temperat cu care susțin această
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
tapet o asemenea partidă: "Calul regelui tău vine din lume/ Cu trei sulițe în inima-i de paj/ Regina mea cade și ea/ Brusc în același tapaj// Eu subțire și nesărutată/ îi spun regelui tău tulburat/ Carele șchiop e și asudat/ La moartea calului său înhămat." Baladescă mai în genere, producția lirică a Ilenei Roman se distinge prin opulență, prin, adică, o reală forță ritualică alcătuitoare de pajiști imagistice, servită de mecanica generatoare de ludic, într-un inspirat menaj între folclor
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
punct treburile Aizic. Privind la grămada cărăușilor, Aizic a făcut ochii mari. Ia stai un pic, moș Dumitre. Ori mi se pare mie, ori astăzi sunteți mai mulți? Ai dreptate, jupâne. Avem un flăcău nou... Iordache! Ia vino încoace, Iordache! Asudat și gâfâind, Cocoșitu a alergat la moș Dumitru. Aista-i omul, jupâne. Uite-te la el. Doboară un taur dacă își pune mintea. A doborî el un taur, da’ pe mine nu mă interesează asta. Eu vreau să știu dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat pe nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
încă doi tipi. Studenți erau după toate aparențele. Probabil mergeau acasă la sfârșit de săptămână. Fără îndoială, dacă am fi scotocit în sarsanalele lor, am fi dat peste vase murdare, borcane, sufertașe, chiloți într-o stare deplorabilă, plus ceva maiouri asudate. Cam asta se află în traista oricărui student care merge acasă. Plus ceva cărți, dischete. Ce iei cu tine într-un exod temporar la ai tăi? Lucrurile astea. Toată situația aduce puțin cu dilemele pe care le-a avut Noe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
opintindu-și grumazurile în jug. În scurtă vreme, au urcat dealul. Apoi, cât ai fuma o țigară, au ajuns la Fântâna cu răchiți. Un popas scurt era bine venit. De această dată, au pus câte un țol pe spinarea boilor asudați, pentru a nu răci. Hliboceanu a venit între cărăușii adunați în cerc sporovăind în voie. Ninsoarea asta ne vrea binele atâta vreme cât n-o stârnește vântul. Dacă, Doamne ferește, s-o destupat borta vântului, am sfeclit-o - și-a dat cu părerea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormântului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
până sub nas, cu două degete lucind de curățenie. Sorbea fără zgomot, din vârful buzelor, înroșindu-se sub privirea ei critică. "E clar, gândi fata. E o boală de familie. Dacă voi continua să mi-l imaginez pe străbunicul, întors asudat și mort de foame de la câmp, mâncând, astfel, din strachina cu borș, voi izbucni în râs și ăștia mă vor arunca pe poartă crezând că sunt nebună". S-au ridicat de la masă fără să fi avut curajul să guste măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale și asudate, semne dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui Ștefan o făcu să sară din pat și să-și caute în neștire hainele. Ochii lui Rosti o urmăreau cu încăpățânare, fără să-i poată opri. Se ascunse în baie, pradă celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și căzu. Am așteptat în tăcere. — Îmi pare rău, spuse el într-un sfârșit, continuând să-și privească mâinile. — E-n ordine. Nu e nevoie să vorbim despre asta. Îmi cer scuze că am întrebat. Nimeni ridică pricirea. Chipul lui asudat părea și mai scobit, pământiu, tras, decât în urmă cu câteva minute. Se uită țintă la mine, apoi deschise doar gura și - ca și când, în loc să poarte o discuție, ar fi recitat ceva - se lansă din nou în povestea sa. — Unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îmi trebuiră câteva secunde ca să-mi dau seama că nu se mișca deloc. În afară de apa care șiroia, încremenise complet. Sub ochii mei, trăsăturile domnului Nimeni începură să se modifice; tensiunea i se scurse din corp împreună cu apa. Fața albă și asudată deveni senină și angelică, precum aceea a unei persoane întinse într-un sicriu, calmă și înțeleaptă. Înclină ușor din cap, mecanic. — Important acum e să cedezi, zise el, încet. Avea o altă voce, era ceva mult dincolo de cuvintele rostite. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a fost Îndeplinit În viațé. Vé felicitém cetéțeni-care-munciți! Ură! Soarele rézbétu deasupra blocurilor și În aceeași clipé razele lui s-au amestecat cu strigétele care s-au ridicat În aer și au umplut cerul. Frunzele asudate ale copacilor au Început sé se topeascé și de sub praful alb a Început sé se arate culoarea verde care strélucea și dintr-o daté, lîngé cea strélucitoare, o jumétate se Întunecé și frunzele de parcé s-au téiat În doué
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
intensitate crescândă pe măsură ce ochii săi se deschideau tot mai mult iar În limpezimea apelor căprui se citea, transfigurată, toată bucuria și admirația unui suflețel pur. Avea o acută dorință de a-i vedea din față, de a le atinge trupurile asudate, mușchii ce se evidențiau, inspirând forță și, mai ales, boturile umede cu nări ce fremătau ades și din care sforăiau arar, stârnind praful șoselei. Cu regretul că, deocamdată, nu se poate, Va se limita să urmărească atent ritmul picioarelor suple
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
antrenat și În putere sau să ai un ajutor de nădejde, așa cum avea copilul În cei doi cai care trăgeau din răsputeri căruța șubredă În care mai rămăseseră doar Va și uimirile sale, ceilalți, făcându-li-se milă de caii asudați, se dădură jos și mergeau sporovăind În urma căruței a cărei cai cunoșteau drumul și cu ochii Închiși. În dreptul magazinului sărăcăcios, drumurile oamenilor se despărțeau. S-au despărțit și ei, nu Înainte ca Victor Olaru să-l mai cinstească pe căruțaș
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se impacientează (sunt câteva figuri de pensionari isterici care, spărgându-ne cu cruzime mingile și fugărindu-ne inestetic prin cartier, fac deliciul modestelor mele amintiri din copilărie); începe să plouă mărunt. O dată cu lăsarea serii, se face brusc răcoare, iar noi, asudați, dar hotărâți să învingem, uităm să ne adăpostim de stropii care se precipită din norii amenințători. Nu mai țin prea bine minte dacă ne-am întors acasă "cu scut" sau "pe scut", ca să parafrazez celebra expresie elină (oricum, rezultatul final
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de puțin, gândindu-se fără doar și poate la strofa pe care o va compune dacă ieșea basma curată din primejdia aceea. Ochelarii Îi căzuseră pe piept și atârnau de șnurul lor, alături de roșia cruce de Santiago; și ataca feroce, asudat, cu toată țâfna lui teribilă pe care și-o rezerva de obicei pentru versuri, și care, În Împrejurări ca aceea, țâșnea și din vârful spadei. Șarja lui violentă și neașteptată Îi făcu să șovăie câteva clipe pe atacatori, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
A mai avut timp s-o prindă înainte de a se izbi de mobilă, dar în schimb s-a lovit ea. A încercat să-i ridice capul, ca s-o ajute să respire, și a privit-o: era încruntată, avea fruntea asudată și bodogănea întruna. A mângâiat-o până i s-a părut că s-a liniștit, cufundându-se într-un vis care i-a adus în mod inexplicabil un zâmbet pe față. Oare ce vedea bunica? Ce amintiri de la vârsta de
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
ai gardului nu se mai zărea țipenie de om. Măgarul trecuse la cele veșnice și totul s-a dus de izbeliște. Imaginea lui m-a urmărit tot timpul. Îl caut mereu, l caut peste tot: pe lungile cărări ale transhumanței, asudat, poate, sub greutatea samarului; n reprezentările celor din breasla lui messer Vasari; pe Pajiștile Raiului nchipuite de John Steinbeck... Mi s-a părut a fi și el n nelipsitul alai ce-L nsoțea pe Mântuitor n "Fuga n Egipt". Se
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
nu e unul cu destinație exclusiv personală, ci suficient de încăpător pentru a intra într-însul o colectivitate, cea a concetățenilor supuși unei terori epocale: „asediată cetatea și pălmile crăpate bătucesc / victoria, a cîta? / Cerne pre noi cenușiu și pustiu asudat” ( c a e ec). Autorul nu e decît un martor, un cronicar liric al unor grozăvii generalizate. Intervine uneori o impersonalizare ce se manifestă în tablourile care obiectivează dezechilibrul, degringolada, anomalia, așa cum e bunăoară un peisaj cu iz simbolic ( u
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]