54,825 matches
-
importanți, chiar dacă nu aduce neapărat și imediat succesul sau, cum se spune acum cu voluptate, evenimentul, aduce un stil vital, contaminant de a face și a înțelege teatrul, de a-l iubi și respecta, în profunzime, cu liniștea sau neliniștea asumării, izgonind ispita gălăgioasă a superficialității și a suficienței. Tot mai seducătoare în țara noastră. Acest stil este o investiție prețioasă și pe termen lung, stă la baza performanței și a unei percepții proaspete asupra fenomenului teatral în complexitatea sa, și
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
dominatoare, pe care ființa lui tânără și-o asumă dezinvolt și cu aprigă ardoare. Exemplară rămâne corespondența lui Liviu Rebreanu pentru cât reușește să contureze ea disponibilitatea scriitorului, surprins în diferite ipostaze ale aventurii creației. Pentru că aici se îmbină fericit asumarea magnifică a unui program de lucru strict și rezervele care îi marchează nevoita scăpare din așezarea proteguitoare, împingându-l până la stadiul unei apăsătoare însingurări. Sunt fragmente de scrisori în care el își cântărește acerb scrisul: Am citit, mi-am ordonat
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
lucrări! Într-o vreme a tuturor disoluțiilor și dezamăgirilor, "tînărul Georgescu" propune, ca pe o supremă perversitate, euforia pionieratului! Lamentația sterilă ca justificare a "nefăcutului" (nu sînt bani, nu e interes, nu se poate etc. etc) e înlocuită cu o asumare inteligentă a propriilor neputințe; tot ceea ce filmul românesc încerca pînă acum să camufleze, mimînd normalitatea, e întors pe dos și transformat în argument în 3 păzește! Actorii erau, pînă acum, plătiți prost, simbolic, ca vai de lume? Ei bine, acum
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
războiului. Mai cuminți, TVR și-a ținut reporterii în Turcia și Iordania iar PRO tv în Kuweit. Cei doi de la Antena 1 au fost, așadar, singurii reprezentanți ai mass-media românești pe frontul de luptă. Curajul lor este demn de stimă. Asumarea riscurilor, de asemenea. Văzînd pe micul ecran ce se întîmplă la Bagdad, avem toate motivele să nu trecem ușor peste acest fapt. Rămîne însă o problemă și anume aceea dacă eroismul lui Adelin și Florin nu era cumva inutil. Cînd
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
la o depășire, o transcendere a mundanului, după cum descifrarea trebuie să te facă s-o privești prin cele văzute, ca într-o oglindă, lumea celor nevăzute?". Lui Pierre Emmanuel i se detectează două repere: Hölderlin și Orfeu, ambele incluzînd necesitatea asumării căderii drept o condiție a elevației, a păcatului drept o premisă a absoluțiunii: "Coborîrea în tenebre a lui Orfeu, prefigurare a întenebrării lui Hölderlin, nu e doar o imagine patetică, ci o condiție preliminară a unei arte poetice. Căderea precede
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
pierdut în gîlceve mărunte și efemere, deși poate nici acestea n-au lipsit din viața sa de om al cetății, de dascăl și de lider al breslei, pentru că lumina, care l-a sorbit pînă la deplină cuprindere, a fost arta. Asumarea vocației Ca un ceasornic elvețian, la ceasurile opt dimineața, artistul e la ușa atelierului său din Pangratti. Străbate mai anevoie drumul de cîteva sute de metri de la casa sa din strada Zambaccian pînă aici, dar îl face numai și numai
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
a slujit cu devotament toată viața este demnă de tot respectul. Este vulnerabil și influențabil, dar recunoaște când greșește, un alt motiv pentru care îl respect. Sinceritatea lui poate fi distrugătoare, dar în momentul următor poate fi la fel de sincer în asumarea erorii. Îi doresc încă mulți ani în zodia certitudinilor sale și îl asigur de dragostea mea necondiționată. Marcel Iureș: Rebengiuc e un liric fragil ascuns într-o virilitate jucăușă, plină de giumbușlucuri. Mereu aceeași și de fiecare dată alta. Ce
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
veacul în care aproape nici unul dintre artiști nu a rămas imun la "virusul naționalist". "în timpul primului război mondial aveau să fie înmormântate, alături de soldați, și multe idealuri; unul dintre ele era imaginea clasică a artiștilor ca oameni cosmopoliți, refractari la asumarea oricăror servicii externe". Sociologii, istoricii și antropologii coordonați în elaborarea acestui volum au o viziune unitară; limbajul cărții, flexibil și nuanțat e datorat poetului Ion Mircea care - dacă nu mă înșel - debutează astfel ca traducător. Ute Frevert, H.G. Haupt, coordonatori
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
acum ca o simplă construcție care-și exhibă simultan fragilitatea și drama. Mitul se surpă, întregul nu este decît o tehnică a acumulării, iar iluzia vieții o simplă complicitate cu privitorul. Însă dincolo de pauperitatea materialelor și de suspendarea iluziilor, de asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către întreg și de validarea construcției ca metaforă a existenței însăși, formele mai păstrează vizibil urmele unei sacralități pierdute sau, din contra, inapte încă de a se manifesta. În spatele derizoriului și al mortificării, așteaptă
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
adepții lui niște eroi ai opoziției. Mesajul subliminal anti-comunist al literaturii acelor ani este cu totul altceva, nu e nevoie ca Alexandru Mușina să facă acum dreptate și să ne dezvrăjească pentru că n-am fost vrăjiți niciodată. Gestul �bărbătesc" de asumare a vinei nu e decît o pantomimă ieftină și care nu înseamnă nimic, care nu folosește nimănui și care nu are nici un fel de consecințe pentru cel care gesticulează. După vină, urmează penitența. Care a fost penitența lui Alexandru Mușina
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
balcanice - faptul nu trebuie ignorat numai pentru simplu motiv că el e presupus ca existent de la bun început. Apoi denunțarea a tot ceea ce înseamnă loc comun, clișeu, stereotip. Și nu în ultimul rînd atitudinea, uneori explicită, alteori doar sugerată, de asumare, fie și parțială, prezentă în mai toate articolele, a unei identități balcanice, într-un mod care pare să exorcizeze tot ce înseamnă negativ în cuvîntul balcanism. Am omis din prezentarea revistei prima secțiune, mult redusă în comparație cu cea despre Balcani, cea
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
care ar putea fi numit al preapocalipsei; acolo unde sentimentul eroziunii este aproape paroxistic și unde angajarea morală este și ea definitivă. Parte a proiectului UMAN, episodul expozițional de la Orizont este consacrat decăderii, prăbușirii, regresului. Autorul chiar simte nevoia unei asumări explicite a aceastei civilizații, dacă i se poate spune așa, a surpării și, în consecință, dublează mesajul plastic cu unul narativ, un gen de meditație-exegeză asupra existenței și asupra condiției umane. Fără a fi un text teoretic propriu-zis, pentru că în
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
a dibuirii resorturilor mascate ale acesteia, nu are ca produs o "neutralitate", situarea liniștitoare într-o "țară a nimănui", imună la imperativul etic, ci, de facto, o confirmare și proliferare a Răului. Act iluzoriu, evitarea Răului nu constituie decît o asumare a lui pe căi ocolite. Nu ajungem astfel la alte și alte episoade ale eposului care a urmat izgonirii din Paradis? Neputînd reface inocența originară a ființei, suspendarea concomitentă a polilor moralei nu poate oferi decît un spectacol infernal avivat
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
ceea ce nu înseamnă că acceptă realul. Căci materia pe care o evocă e una fictivă, vizionară. Un produs al imaginarului care mustră implicit realul. Astfel, simțămîntul pe care Baudelaire îl numea „dezgustul de real” se manifestă prin aparenta, doar aparenta asumare a acestuia, printr-o modalitate vizionar descriptivă și vizionar anecdotică, ce reprezintă un mijloc al subminării al desființării realului în forul interior. Materia lui Brumaru e una artificioasă la culme, avansînd pînă la acel artificiu în raport cu sine însăși care poartă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
pot fi spectaculoase. Sigur, Mihai Ignat nu e preocupat de o astfel de reconsiderare și nici nu încearcă să depășească clișeele poemelor de dragoste, dar nici nu pare să se teamă de locul comun și își scrie poemele cu onestitatea asumării (fie și resemnate) a precedenței. Un demers care, zic eu, ar trebui încurajat. Rezerva mea se reduce doar la aspectul cantitativ al cărții. Poemele, mai ales că multe dintre ele au foarte puține versuri, sunt totuși cam puține, respirația volumului
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
generației ce a făcut Revoluția de la 1848 și, apoi, Unirea din 1859. Aceste două obiective conturează atît orientarea textului, cît și elementele sale „tehnice”: o asemenea substanță și un asemenea sens al dezvoltării narațiunii presupun apelul la criteriul verosimilității și asumarea, chiar dacă ușor ironică, a omniscienței naratorului de tip balzacian pentru care orice sacrificiu este posibil și scuzabil în orizontul scopului romanesc propus. La cincisprezece ani după încercarea de la 1848, generația lui Ion Ghica, deși scindată oarecum artificial în liberali și
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
a interesului din cadrul cosmic și esențial în acela, aparent derizoriu, al produsului industrial și al gesticii umane cotidiene nu sînt nicidecum o abandonare a preocupărilor majore și cu atît mai puțin un act degradat. Dimpotrivă, ele constituie o formă de asumare a realului în toate dimensiunile sale și o tentativă de recuperare a reziduului într-un alt cîmp de semnificații. Ierarhiile sînt abolite, materialele ignobile vindecate de suferința lor ontologică, balanța natură - artificialitate reechilibrată prin discurs și printr-o nouă infuzie
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
a pălmui pe imbecili”. În fine, Mircea Eliade scria: “Leg de viața Duduiei Rica fapte mari”. Și nu a greșit. Faptele mari ale Doamnei Stoicescu nu au fost vizibile sau trâmbițate, ci discrete și adevărate. Model de existență și de asumare a propriei failibilități și a destinului. Plecarea Profirei Stoicescu, deși dureroasă, nu mă lasă chiar atât de singur, pentru că eu, “cronicarul dumneaei”, așa cum obișnuia să îmi spună, moștenesc și sper să pot împărtăși, în continuare, amintirile enigmaticei R. Pentru că de la
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
care se pune, în mod legitim, în fața unei asemenea realității, este una singură: de ce această reacție atît de slabă, această apatie care frizează în mod trist dezinteresul? Răspunsul este unul singur: imaturitate culturală, iresponsabilitate profesională și o incapacitate suspectă de asumare a mecanismelor libertății! Atunci cînd vrei să ieși din condiția de anexă propagandistică și din statutul de asistat, pe care artistul și le-a dobîndit în comunism din pricina calității lui esențiale de handicapat de lux, o condiție obligatorie este aceea
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
vedere intelectual, pe atît de încîlcită în culpabilități. Dar care nu epuizează, în nici un caz, bogăția culturală a perioadei interbelice. Epoca interbelică a fost mult mai nuanțată. Ca întreaga cultură română, de altfel. D.P.: Numai așa putem fi vindecați, prin asumarea trecutului? M.P.: Eu cred că noi trebuie să ne studiem tot trecutul, să ne asumăm în întregime binele și răul din trecut. Și binele, și răul. Pentru că, în perioada interbelică, la fel ca în secolul XIX, există, în cultura română
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Siracusa lui Arhimede, de pildă, precum și, așa cum vom vedea, în periplul său european, cu simboluri ale civilizației planetare. O poezie a cercurilor concentrice, cu rază extensibilă între propria biografie și biografia lumii, dezolantă și totodată plină de făgăduința primenirii, între asumarea destinului românesc ( "cosmic crin") și reprezentarea mitopoetică a morții: "căci moartea nu-i decât o carte/ la care scriu și mă dedic,/ ca unui lan un simplu spic/ să am din viața ei o parte". Poet al "lucrării" și al
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
o dată sau de mai multe ori un spectacol. Exercițiul critic are nevoie, și el, de răgaz pentru receptare, pentru intrarea în atmosfera justă a montării, pentru depistarea momentului cel mai apropiat de valoarea reală a punerii în scenă și de asumarea ei de către actori, care nu ating întotdeauna starea relevantă la premieră. Asta, desigur, cînd nu îl practici pentru un cotidian și cronica trebuie scrisă a doua zi. Deși, uneori, se poate reveni cu unele detalii sau amendamente atunci cînd, revăzînd
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
reformare a comunismului în Cehoslovacia, revoltei studenților francezi, revoluției sexuale ( "Make love not war") și culturale de la sfîrșitul deceniului șapte. Trăirea cu intensitate maximă a acelor ani de mutații profunde în conștiința tineretului european și nord-american explică, în bună măsură, asumarea senină de către Liviu Antonesei a unei atitudini anti-regim în anii optzeci. Într-un fel, această carte este și un omagiu adus acelor ani de entuziasm și speranțe, fără de care, astăzi, lumea ar fi arătat cu totul altfel. Check Point Charlie
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
fals, că poetul "rămâne, în esență, un vorbitor de lumină și cu lumină" (p. 23). Naturalismul, expresionismul, absurdul, atâtea curente și categorii artistice contrazic categoric o asemenea, pioasă, perspectivă. Ceea ce dă substanță și dramatism operelor din sfera modernității e tocmai asumarea convingerii că "Dumnezeu a murit" și că nimeni nu ne mai aude strigătul de disperare. Lumina e puțină și neagră, în ,-ismele" secolului 20. Efortul de deschidere pe arcul de cerc al diverselor școli lirice este subminat, așadar, la Ion
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
de artificiul pueril al denumirii capitolelor în moduri care mai de care mai ciudate, precum "Porțiunea 4" sau "Scara 25". Chiar mai supărătoare sunt obsesiile filosofico-religioase ale scriitorului. O bună parte din roman constă în comentarii despre physis, anthropos, cunoaștere, asumarea părții diabolice din om, Maya, venire și de-venire, natura Sfintei Treimi, coincidentia oppositorum, diferențele dintre androgin și hermafrodit etc., etc., etc. Una dintre puținele idei coerente care rezultă din aceste interminabile paranteze este aceea că spiritualitatea ortodoxă, bazată pe
Somnul rațiunii by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10388_a_11713]