97 matches
-
povestește foarte puțin; abia în cea de-a doua parte a romanului el dă detalii despre soarta sa tragică: țara, soția și copiii i-au fost luate de „puteri pământești”, lucru care l-a determinat să lupte pentru răzbunarea celor asupriți, cutreierând mările. Deoarece nimeni nu are voie să afle secretul căpitanului Nemo, eliberarea celor trei naufragiați este imposibilă, aceștia fiind forțați să participe la o călătorie în jurul lumii în submarin. În această călătorie ei trec prin tot felul de aventuri
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
să adopte decretul Incendiului de la Reichtag. Această lege de urgență a îndepărtat multe dintre libertățile civile și a permis arestarea liderilor KPD la scurt timp după alegeri, înnăbușind votul comunist și consolidând poziția naziștilor. La acea vreme, nu atât de asupriți precum comuniștii, social democrații au fost limitați în acțiunile lor, cât timp liderul partidului plecase deja spre Praga, iar mulți membri acționau numai clandestin. Din acest moment, se consideră că incendiul ar fi avut un efect major asupra rezultatului alegerilor
Alegeri legislative în Germania, martie 1933 () [Corola-website/Science/319591_a_320920]
-
epocii de atunci și-au exprimat ostilitatea contra lui Octav Băncilă, acesta fiind detestat atât de bogătașii evrei cât și de cei creștini. Artistul a avut popularitate în rândul celor umili deoarece omenia lui s-a revărsat deopotrivă asupra celor asupriți indiferent de cultură, naționalitate sau religie. Un loc important în opera lui Octav Băncilă îl reprezintă picturile care au ca izvor de inspirație viața țiganilor, cu predilecție a țiganilor nomazi. Pictorul a realizat peste o sută de lucrări în care
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
epocii de atunci și-au exprimat ostilitatea contra lui Octav Băncilă, acesta fiind detestat atât de bogătașii evrei cât și de cei creștini. Artistul a avut popularitate în rândul celor umili deoarece omenia lui s-a revărsat deopotrivă asupra celor asupriți indiferent de cultură, naționalitate sau religie. Un loc important în opera lui Octav Băncilă îl reprezintă picturile care au ca izvor de inspirație viața țiganilor, cu predilecție a țiganilor nomazi. Pictorul a realizat peste o sută de lucrări în care
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu ești un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolerează."" ""...pentru că, urmând tradiția bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriților."" (Academia Suedeză) Fiul lui Felice și a Pinei Rota, copilări înconjurat de basmele bunicului și de poveștile călătorilor și meșteșugarilor. Studiază la Academia de Belle Arti Brera la Milano iar în 1950 începe să lucreze pentru radio și televiziune ca
Dario Fo () [Corola-website/Science/304654_a_305983]
-
renunțe la avere, să se apropie de viața celor mulți, să caute sensul existenței în iubirea de oameni și - în ciuda măsurilor represive luate de autoritățile țariste - să protesteze prin scris împotriva abuzurilor și să ceară reforme pentru îmbunătățirea sorții celor asupriți. În această perioadă scrie romanul "„Învierea”" și dramele "„Puterea întunericului”" și "„Cadavrul viu”". Tolstoi începe să critice Biserica Ortodoxă începând cu 1880, în 4 scrieri: “Critica Teologiei Dogmatice” (1880), “Armonia Și Traducerea Celor Patru Evanghelii” (1881), “În Ce Constă Credința
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
de “răsuflate”. rotunjire a propriei ființe, care privirile ochilor de îndrăgostit roșii străpunse de săgeți și În ultimii ani, la oraș, stă la baza vieții, refugiul care spun povești de iubire pe răvașe parfumate. Virilitatea tinerii dornici de înnoire, celor asupriți, acoperământul care cuvintele nu le pot Dragobetelui este o creație în încurajați și de comerț, îi fac celor dezgoliți, speranța celor îngâna sau așterne pe hârtie. spiritul locului, tipic unei tot mai mult loc zilei de 14 deznădăjduiți, hrana celor
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/87_a_50]
-
Uitate, fumegând sub brațul Tău. 7. Dar Domnul veac de veac Împărătește Pe tronul purității. Judecând 8. Și indivizi și neamuri, rând pe rând, Spunându-le că nu-s decât pământ În timpul care crește și descrește. 9. Domnu-i scăparea celui asuprit E adăpost la vreme de durere. 10.Cel ce-Ți cunoaște numele nu piere, Cel ce Te strigă nu e părăsit. 11.Cântați, deci, psalmi puterii demiurge Din Muntele Sion. Și, printre nații, Mirabilele-I fapte laudati-I. 12.Căci
Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
mânie, Mai pe scurt na! Ține punga. Du-te dracului de-aci. Apoi am dat-o pe proză dându-mi seama că aveau nevoie de un respiro. Când Sbierea revine în scenă și Răzvan cu curaj și demnitate ia apărarea asupriților, Sbierea îi spune cu furie, cu dispreț și ură: Țigan...Cioară...Faraoane Fie toate cum ai vrea Dar pe bietul om jupâne, iartă-l, nu-l mai spânzura. El nu-i faraon. Nu-i cioară. E Român și-ți este
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
(n. 16 martie 1931 - d. 2 mai 2009) a fost director al Teatrului Brazilian, scriitor și om politic. A fost fondatorul Teatrului Asupriților, o formă teatrală folosită originar în mișcările pentru educația populară radicală. Boal a avut pentru o periadă funcția de vereador (echivalentul pentru consilier local)în Rio de Janeiro din 1993 până în 1997, unde a dezvolat teatrul legislativ. O mare parte
Augusto Boal () [Corola-website/Science/318983_a_320312]
-
fără precedent aflate sub emblema uneia din cele două mari "excrescențe ale puterii" din veacul XX, spre a-l cita pe Michel Foucault, care le constata caracterul "maladiv". Interesant e că eseistul francez a plasat monstruozitatea lor de partea celor asupriți. Obediența i se înfățișa a fi marele scandal al totalitarismelor. Cu adevărat, fără acordul fie și tacit, fără resignarea și pasivitatea mulțimilor e cu neputință ca o putere oricît de tiranică să se consolideze și să se mențină multă vreme
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
tot restul existenței sale. Sub conducerea markgrafului Wiprecht de Groitzsch în anii '20 ai secolului al XII-lea, Meissen a fost definitiv supus germanizării. Wiprecht a fost succedat de către Conrad "cel Mare" (1123-1156), Otto "cel Bogat" (1156-1191) și Dietrich "cel Asuprit" (1191-1221), sub care marca s-a extins și dezvoltat. În 1264, Henric al III-lea s-a implicat în Războiul de succesiune a Thuringiei, land în care unchiul său, Henric Raspe, a murit fără a avea urmași. Între 1243 și
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
Dietrich I (sau Theodoric, supranumit "cel Asuprit") (n. 11 martie 1162 - d. 18 ianuarie 1221) a fost markgraf de Meissen de la 1198 până la moarte. Dietrich a fost cel de al doilea fiu al markgrafului Otto al II-lea de Meissen cu Hedwiga de Brandenburg. Dietrich s-a
Dietrich de Meissen () [Corola-website/Science/327768_a_329097]
-
Cu privire la cestiunea izraelită, reîmprospătată în timpul din urmă prin imigrațiunea din Rusia, pricinuită de măsurile guvernului și de răscoalele populare de acolo, " Fraternitatea" scrie cu cunoștință de cauză următoarele: Era un timp pe când România a fost Eldorado al tuturor refugiaților și asupriților din toată lumea. A domnit aci o toleranță religioasă cât se poate de largă și nemărginită, traiul a fost patriarhal, toate trebuințele vieței ieftine ca nicăieri, poporul blând și fără egoism. De aceea au venit în țară lipovenii, bulgarii, grecii, ungurii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
reprezentanții țării, se aplică după bunul plac al agenților administrativi printr-o prealabilă și cordială înțelegere cu reprezentantul justiției în fiecare district. Țipetul celor ce strigă a ajuns să nu mai impresioneze pe nimeni. Țara se împarte în asupritori și asupriți; aceștia din urmă așteptîndu-și rândul cu resignațiune și mulțumind soartei că după atâtea și atâtea mizerii mai pot încă avea pînea de toate zilelele. Noi când ne-am aliat cu guvernul am crezut că vom putea remedia măcar în parte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
clasei superpuse", de "cerșetori poleiți", guvern căruia "nu-i ajunge bugetul statului, trebuie să facă împrumuturi!". Nimic nu se schimbă cu adevărat decât faptul că oprimații devin oprimatori: "Și de aici veni tot răul, căci cei ce s-au crezut asupriți au trebuit să se facă asupritori, să răzbune ca magistrați lovirile ce au luat ca învinși". Da, sunt cuvintele lui Bolintineanu de pe la 1870! Și încă altele care, potop, parcă descriu o lume cunoscută nouă: "Morala politică, oribilă. Legile cu numele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și Iugoslavia, hotărând și soarta ei”. Parcă și mai dogmatic decât Gheorghiu-Dej, liderul polonez vorbește despre necesitatea creșterii solidarității cu Uniunea Sovietică, invocând citate din Jdanov sau Stalin. Ultimul spunea prin 1928 că există două variante: unirea tuturor proletarilor și „asupriților” din lume sau „concesii principiale capitalului internațional”. Conducătorii „clicii thermidoriene a lui Tito” ar fi pășit pe cel de-al doilea drum. Experiență ultimilor ani ar demonstra, în opinia aceluiași propagandist comunist, susținerea pe care statul sovietic a acordat-o
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
statul să fie bun și puternic, ci una În care nu vor mai exista state, și nu va fi aceea care va avea conducătorul cel mai bun, ci aceea În care conducătorii nu există, nu va fi cea În care asupriții vor avea o soartă mai bună, ci va fi aceea În care nu vor mai exista nici asupriți, nici asupritori. Ceea ce pot face pentru crearea unei astfel de lumi este să combat politicile electorale, sistemul partidelor, democrația reprezentativă - căci, folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atenția că era doar o iluzie a tinereții. Un fel de populism implicat social și corect politic, de care Aris era, fără Îndoială, afectat. Dezmoșteniții, oamenii simpli, așa-numiții asupriți, nu sunt mai buni decât așa-zișii bogați. Ideea că asupriții sunt buni, iar ceilalți sunt răi e o ipocrizie crasă - o minciună. Ea era convinsă de un lucru. Oamenii, În complexitatea lor, sunt toți al fel de respingători și de oportuniști și au În ei același potențial de răutate. Rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât desfrâul lor. [...] mai văzu că-s și zgârciți și atât de lacomi de bani, încât vindeau și cumpărau sângele asupriților, chiar și pe cel creștinesc și deopotrivă cu el și lucrurile sfinte, oricare ar fi fost ele”527. Evreul Abraham, la îndemnul prietenului său care îl dorea creștin, pentru a afla mai multe despre credința în Hristos, pleacă la Roma
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în mod necondiționat? Îmi spune asta, întotdeauna, o voce lăuntrică? Fără îndoială că noi putem avea adesea această impresie. Nu este o voce lăuntrică cea care ne spune să-l ajutăm pe cel ce suferă, să-l apărăm pe cel asuprit pe nedrept ș.a.m.d.? Există, totuși, situații în care această voce tace și va trebui să reflectăm pentru a stabili ce suntem datori să facem. De ce natură sunt acele reflecții care ne pot ajuta să ne orientăm în asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fiecare în eparhia sa; - de competența judecății bisericești atârnau chestiunile de căsătorie legiuită sau nelegiuită; - în toate asemenea chestiuni era oprit amestecul autorităților civile de orice grad: boieri mari și mici, pârcălabi, vatafi ținutuali, globnici, deșugubinari etc.; - se învoia celui asuprit de vreun cleric a prinde pe asupritor și a-l duce la Episcopul său; - judecățile episcopale să nu fie orbitoare, ci drepte, după pravilă. Care nu asculta și încălca pravila și porunca Domnitorului „se va judeca ca pe un călcătoriu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
paturi de scânduri cu picioare de lemn bătute în pământ, așternuturi de cârpe și rogojini pe jos, în cui o lampă cu gaz, două fiare în vatră sau în cel mai bun caz o plită pentru pregătit mâncarea. Îmbrăcămintea acestor asupriți ai soartei era extrem de modestă, în picioare purtând opinci. Deducem din acestea că mulți locuitori au dus o viață grea în perioada imediat următoare de după război. Reforma agrară din martie 1945 avea să aducă unele speranțe celor cu pământ puțin
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nume.” (G. Bogza, 193) • pronume relative (mai ales care, cel ce, ceea ce):„Sunt în lumea această, dragă cuconiță, și greutăți negative, care, adică, în loc să te atârne spre pământ, te ridică spre cer...” (C.Hogaș, 211), „De la revolta lui Spartacus, cei asupriți, cei ce visau și luptau pentru o lume mai dreaptă, suferiseră numai și numai înfrângeri.” (G. Bogza, 307), „Nu mai știu să am încredere în simpatia lor, ceea ce, îmi dau seama, e un lucru foarte grav.” (O. Paler, Viața, 73
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Moments durch das konstruktive erweist sich als Bedingung dieser Erfahrung.“ Experiența presupune, în această înțelegere, o cunoaștere dialectică a lumii istorice, în care lumile trecutului se reconstruiesc reciproc abia în evenimentul rememorării lor prezente. Tema responsabilității prezentului pentru „tradiția celor asupriți“ este citită acum în cheie estetică. Materialismul istoric reorientează, astfel, privirea istoricului artei și modul său de înțelegere a obiectului artistic. Privirea dialectic-istorică percepe cu preponderență produsele culturii „de masă“ (Massenkunst), acelea care conțin, în mod vizibil, mărcile timpului lor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]