269 matches
-
să faci, dragul meu. Adevăr îți spun: Târziu, mult prea târziu, am învățat eu însumi, acestea. Treapta a XXV-a A treia scrisoare către cel născut, al meu Ferește-te, atunci când vei veni, de tot ceea ce zgârie, de tot ceea ce asurzește, de ceea ce orbește, ferește-te, de ce-ți pune margini, de tot ce din afara ta vine. Îți spun ferește-te, când ar trebui să-ți spun: Ferească-te felul tău de ființă de tot ce este exterior. Însoțește-te cu
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
se întindă spre capătul drumului, până la orizont, ca un fuior alb de zăpadă... calul părea de fildeș, iar ochii lui fulgerau spre noi, aprinși în flăcări. Ajuns în fața noastră, s-a ridicat în două picioare și a nechezat spre cer, asurzindu-ne. Ne-am dat la o parte din drum să i facem loc să treacă, însă Portocala a rămas în fața lui și a întins mâna să-l apuce de coamă. Ho, zăpăcitule! i-a strigat ea neînfricată. Stai așa, nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
urmat imediat de o bocă neală puternică, dată de contactul cu solul, pohoc, pohoc, pohocuț, pohocuțel, care scutură serios fundația grădinii suspendate a dragostei tale și face să icnească pe ținătorul ei, baobabul-bătrân-capricios, după care un muget puternic, din rărunchi, asurzește toate vietățile tale. șase în al treilea loc: ești obișnuită să adormi cu muzica baobabului-bătrân-capricios, care în fiecare seară își pune, pentru tine, ochelarii de liane pe nasul de lemn gros, și începe să plimbe apa dinspre trunchiul lui către
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
s-au îngrămădit ciufulite, sub streșini troleibuzele, cu ușile deschise și amintiri pe scară, pleacă cu greu din stație scrâșnind albastru din cablurile electrice, ca din dinți nu te zăresc, nu te aud orașul e acoperit de fețe posace și asurzit de foșniri de haine primul semn bun este o pisică zglobie care seamănă cu un început la capătul bulevardului se poate ghici deja un parc de distracții cu lumini colorate învârtite, unde se vinde, la tarabe, vată de tine pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de multe lucruri misterioase. șase în al cincilea loc: se aud strigări exaltate, ovații, urale, nu știi de unde vin, lumina este și mai puternică acum, iei din desaga ta mușchi de baobab-bătrân-capricios și îți înfunzi bine urechile, să nu fii asurzit, iei din desaga ta frunze de brustur-brodat-de-zâne și îți acoperi ochii, să nu fii orbit, continui alergarea. șase deasupra: ziua abundenței iată a venit, lakshmi este cu tine, desaga ta s-a umplut de depozite de lumină, sufletul tău este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars de un bici de foc, cu creierii fierbând, cu timpanele incendiate, ca și cum sulițe foarte ascuțite l-ar fi pătruns adânc, până-n măduva lor, asurzindu-l... De atunci, de la Întâmplarea aceea, a suportat chinuit fiecare zgomot mai pronunțat, a stat departe de sunetele Înalte, tăioase, arătându-se de-a dreptul terorizat În prezența lor. Într-un târziu, pipăindu-și Încet abdomenul, descoperi o mică pată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o rodea faptul că aceasta ținuse la mare secret o taină care s-ar fi cuvenit, ca ea prietena Inei să o afle înaintea multora. Femeia de la salonul nouă născu un dolofan, de aproape 4 kg, care țipă de-i asurzi pe toți când doctorul Pencu îi lovise de câteva ori cu palma fundișorul roz. Moașa se ocupă de igienizarea ombilicului și i l încredință Inei pe noul venit pentru a fi dus În camera rezervată nou născuților, aflată În preajma sălii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
undeva din spate Beethoven, care, În Încercarea de-a prinde insultele, Își pusese palmele pâlnie la ureche. Marele van B. fu Însă nevoit să și le acopere imediat: urletul de mânie emis În acel moment de Împărat ar fi putut asurzi chiar și un surd. Roșu la față, cu capul În piept, Napoleon se năpusti ca un berbec spre burdihanul generos al adversarului, Înfigându-și degetele În plantațiile de pe obraji. De durere, Elvis hăuli o notă prelungă și falsă, azvârlindu-l
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ajunsese pînă În locul unde se adăpostise și Îi ardea obrajii. CÎnd, după cîteva minute (sau mai puțin? amploarea și intensitatea evenimentului dilataseră timpul), se lăsă din nou liniștea, era atît de intensă Încît Îi țiuiau urechile. Ca să verifice dacă nu asurzise, Încercă să vorbească, să spună ceva, orice. Spuse: — Dumnezeule, parcă s-ar fi prăbușit un ozeneu! Din poziția În care se afla, Pablo nu-l mai vedea pe David. Erau doi sau trei metri Între ei. Cu mîinile legate la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi știi după călcătură, cum zicea bunică-mea, bum-bum, când sunt delicați, parcă-ți tropăie cai lipițeni în salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt subtili, ar trebui să strigi ca ardeleanu’... „pușcăăă măăă!”. Dar știi ce te lasă mut ca popândăul și-ți dă brânci să faci stânga-mprejur în tine însuți, să tragi podul de la mal? Te uiți și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zic că vrea să i-o găurească. Niña Carmen scoase un țipăt de durere, dar celălalt continua să strîngă dinții, pînă cînd se auzi o Împușcătură care-i zbură capul de pe umeri, aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să extragă din apa acel obiect greu și cu un aspect ciudat, toți cei prezenți au rămas uluiți în momentul când greutatea care atârnă în interiorul sau se lovi de pereții strălucitori. Primul zgomot pe care il scoase aproape că îi asurzi pe bieții sălbatici, care nu auziseră niciodată sunetul vreunui instrument metalic, ale cărui note erau de o sută de ori mai puternice decât cele scoase de cea mai mare cochilie. Clopot! Ce cuvânt blestemat! Clopotul de pe Sân Juan Nepomuceno deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-a potolit târziu (când bunicii Îngroziți, văzându-l cum se Înroșește și se Învinețește, credeau că-l vor pierde și nu Îndrăzneau a se gândi la consecințe), asurzit de lătratul strident a lui Vizanti, adus la rândul său la paroxism din cauza țipetelor neobișnuite ale copilului, la starea critică de paranoia canină, similară cu cea atinsă acum doi ani, când doi lupi flămânzi poftiseră la șuncile uriașe ale porcului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în spațiul restrâns al concepției postmoderne despre roman. Este ca și cum ar cânta la fanfară în bucătăria unui apartament la bloc. Uneori, citindu-i frazele sentențioase, grandilocvente, pline de neologisme reverberante, îți vine să ți duci mâinile la urechi, ca să nu asurzești: „Conferind creației românești circularitatea unui act autotelic, demnitatea actului arhetipal, desprins din codul faptelor diurne, istorice, dar și din poezia existenței, Poetul intuiește nașterea poieticii din poetica romanului.“ „Universalitatea romanului vizează un întreg numit Univers (fără îndoială, total deosebit de așa-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scurte. Eu nu mai puteam să mă mișc. Am dus mâna spre locul lovit... N-am apucat să mi dau seama despre ce era vorba, fiindcă ,un trăsnet ca de dincolo de lume, pornit din două guri de vulcan, m-a asurzit. „Sunt cele două magazii” - mi-a trecut prin minte, uitând de lovitura primită. Am Încercat să mă ridic, să fac un salt, dar În zadar... Ceilalți ajunseseră deja la aliniamentul unde ne aștepta Toader... Rușii trăgeau mai rar și În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui Uran: -Îngăduie-mi, stăpâne, să mă înfățișez! -Ai îngăduința mea, spune! îi ordonă Uran. -Iscoada zice că barbarii sunt aproape de teritoriul nostru și că așa de mulți sunt încât au acoperit pământul dinspre miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei vești, Uran s-a îndreptat spre ieșirea din adăpost, urmat de Amar. Afară era o liniște adâncă stăpânită de amenințarea morții, peste care se așternea încet zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Tine de Te avântați pe culmile cele mai înalte ale gloriei de Erou! Vei fi, poate, un răscolitor al brazdei, ce trăiai înfrățit cu doina și cântecele ciocârliei; vei fi vreun neobosit muncitor din fabrici, dogorât de vâlvătaia focului și asurzit de huruiala fierului; vei fi vreun călător al patriei Tale obidite și al dragostei tinerești; vreun copil cu păr bălai, născut în palat și-nfășurat în scutece de mătase; vreun străin născut și crescut pe sfântul pământ al țării românești; vei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care nu le auzim și pe care doar elefanții,... pahidermele..., le percep cu unghiile labelor lor grele călcând pe pământ... de la mari depărtări prin junglă. Sau din supra-sunete, pe care nu le auzim, de înalte ce sunt, și care ne asurzesc. în orice caz, neantul un receptacol de fleacuri gălăgioase pe care urechea noastră nu le prinde... E dimensiunea, ori subdimensiunea, anormală, felului nostru de a fi, de a suporta... Neantul, discurs politic interminabil cu ovații neîntrerupte. Sau îngheț total după
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
Eustache e doar un alt nume al inspirației poetice, o trompă metafizică prin care cuvintele se metamorfozează în versuri, printr-un proces alchimic ce vizează necesitatea separației genurilor - legătura dintre cuvinte și alfabet dovedindu-se una mistică și primejdioasă: „ne asurzește pe toți// când își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă// sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu alfabetul ăsta/ e mai sigur
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu alfabetul ăsta/ e mai sigur așa/ țâșnesc din tufișuri/ și strâng caleașca de gât/ da da e mai sigur așa// și iar scoate vuietul acela/ și ne asurzește pe toți.” Povestea aventurilor motanului este, de fapt, aventura nașterii și maturizării poemului. Pisica reprezintă conștiința poetică, „cenzorul” intern, controlul calității muncii depuse de scriitor în liniștea vătuită, mic-burgheză, a căminului. Eugen Suciu acceptă, ca pe o convenție, toate aceste
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
cu cât schimbările sunt multe și colorate. Poate nu și destul de adânci. Asemeni plantelor care, în condiții de imponderabilitate, nu mai știu să prindă rădăcini. Le lipsește gravitatea! Temele/subiectele se sparg zgomotos, ca artificiile, îți iau ochii și te asurzesc câteva clipe, apoi nu mai rămâne nimic din ele. Își pierd cumva realitatea, par ivite anume din senin numai și numai pentru a deveni nutreț mediatic și a cădea apoi în simpla, joasa anecdotă. Nu chiar hodoronc-tronc, o lectură de
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
Nicolae Manolescu Expresivitatea replicilor din comediile lui Caragiale le asurzește mesajul, scriam înIstoria critică: le știm pe dinafară, le repetăm aproape mecanic, fără să ne mai gândim la ceea ce spun cu adevărat personajele. E de vină și faptul că aparțin de registrul comic. O prejudecată clasicistă ne împiedică să luăm
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
cu optimismul obligatoriu. Aceasta este funcția formativă reală a muzicii actuale așa cum o dorește sistemul socio-politic modern. Mi se pare revelator faptul că liniștea este o excepție și a devenit practic un lux. Societatea economiei de piață ține să ne asurzească tocmai pentru că este conștientă de rolul formativ esențial al muzicii. Cetățeanul este bombardat cu spam sonor; în acest fel nu mai are când și cum să gândească, să judece pe cont propriu. În acest context, compozitorul - ideal vorbind - devine un
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
mâța-n sac cum spune românul, constituie un îndemn nicidecum o solicitare spre îndreptare. Soluția este unică. Pur și simplă, părintele sau persoana care aude o asemenea expresie cu evidentă tendință, nu are voie să o audă. Pur și simplu asurzește până ce copilul revine la o comportare normală. Dar seara, în timpul celor 10 minute de control, o pildă, o povestire evident cu tendință, lămurește efectele întotdeauna incriminate ale atitudinii tocmai avute de copil în timpul zilei. Spre deosebire de vestul Europei, în raport cu lanțul carpatic
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
periculos. În fine, plonjând în filozofie, genialul Blaise Pascal sesiza faptul că simțurile noastre „nu zăresc nimic extrem”, cu alte cuvinte ele nu ne sunt date pentru a folosi extremele, „ele ne scapă sau, noi, lor: Prea mult zgomot ne asurzește, prea multă lumină ne orbește, o distanță prea mare sau prea mică împiedică vederea, o vorbire prea lungă sau prea scurtă este obscură...” Ca atare, omul, în mod normal caută moderația în viață și nu extremismul. Moderația îi poate aduce
EXTREMISM ȘI MODERAȚIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383305_a_384634]