173 matches
-
didactic, tocmai bun de difuzat, fără nici o restricție, de orice post de televiziune. Cinematograful practicat de Eric Rohmer în Conte d'automne (1998) este, evident, de factură clasică. Un scenariu abil și subtil articulat (premiat la Veneția), personaje interesante și atașante (în buna tradiție a comediei de tip francez), o mizanscenă riguroasă, dar ingenioasă în construcția aproape geometrică, a "jocului dragostei și al întâmplării", fac din această ultimă poveste din seria "Contes des quatre saisons" un film elegant, inteligent, ironic, reconfortant
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
ghinionist, escroc de operetă, organizator de Kidnapping-uri burlești, dar, în fond, băiat bun și cu inimă mare. Să mai amintim că cei doi interpreți Marie Trintignant - absolut adorabilă - și Guillaume Depardieu - simpatic și fermecător - formează unul dintre cele mai atașante, încântătoare și originale cupluri ale ecranului (nu doar francez), că în această comedie râsul se învecinează cu lacrima, și că, dincolo de plăcerea ludică (deloc de neglijat), se ghicește gândul mai ascuns al autorului care ne spune (în termenii artei) că
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
un spirit conservator, cerebral și ultra calculat, pregătindu-se de altfel - pentru o carieră de inginer constructor. Ea impulsivă, nestatornică, sentimentală, dornică să exploreze deopotrivă tainele limbii latine și secretele vieții. Sinuoasa lor relație oscilînd între frondă-prietenie-dragoste este veridic și atașant descrisă pentru că și actorii sînt pe măsura personajelor dilematice. Freddie Prinze jr. - cu alura junilor primi de altă dată și Claire Forlani - ingenuă senzitivă și vibratilă căci e și balerină - sînt nume de reținut printre multiplele vedete catodice menite să
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
încredere în capacitatea fiecăruia de a fi tolerant față de ceilalți. Pe aripile vîntului de nord își fac apariția o fetiță cam tristă interpretată de Victoire Thivisol (laureată pentru micuța Ponette) și mama ei afișînd un optimism dezarmant, Juliette Binoche, mai atașantă ca oricînd. Actrița creează o eroină deopotrivă vulnerabilă și puternică în zbuciumata ei existență de nomadă ce are menirea să perpetueze obiceiurile mamei, o indiancă maya a cărei cenușă o poartă într-un vas de lut. Această moștenire dictează și
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
ca nimeni altul, într-un timp amețitor de scurt. ,,Regele" tot ,,rege" rămâne, chiar și când provoacă dezastre, și fiind ,,rege" parcă nu se cuvine să-i vorbești cu ,,tu". Și dl Virgil Ianțu, de la ,,Prima", altfel un tânăr agreabil, atașant, își tutuiește interlocutorii și o face fără discriminări: de la copilașii convocați pentru a spune ,,lucruri trăznite" până la persoane venerabile, cu părul alb ca neaua, doritoare să încaseze miliardul. Unele dintre acestea, după vârstă, i-ar putea fi domnului Ianțu părinți
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]
-
narațiune dar și teoretizarea ei, Lodge e scriitorul Desperado de referință. Problematica romanelor lui merge de la confruntarea religie-sex la terorismul politic, de la ridiculizare la căldură sufletească și înțelegere. Lodge e autorul complex, care construiește și tipare comice, dar și povești atașante. Spre deosebire de mulți Desperado, e foarte 'citibil', nu întinde capcane și nu vrea să fie complicat ori epatant. Lodge este adeptul romanului de bun simț și al criticii pe înțelesul tuturor. Lidia Vianu: Ați scris romane care evadează în ceea ce numiți
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
albe pe o hartă, pe care le umplu pe măsură ce înaintez, lucru care de obicei implică schimbarea schiței cu care am pornit la drum. L.V.: Ce fel de scriitor ați declara că sunteți: comic, mediativ, profund moral, inovator, poate un Desperado atașant? D.L.: Nu am căderea să-l descriu pe 'David Lodge' autorul implicit al căr ților mele - aștept s-o facă cititorii și criticii.
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
fără prejudecăți în aceste dosare de existență are nu numai revelația unei colecții de suflete tari, ci și a fidelității lui Mihai Stoian față de o anume și nedesmințită marcă stilistică: cea a scriitorului/ investigator ce intervine în destinul personajelor, discret, atașant, din altruism sau doar din curiozitate profesională, modificând benefic traiectoria sau retrăgându-se când deznodământul implacabil o cere. Un model am zice de comportament comunitar, complet opus terorismului unor paparazzi de duzină ce nu pregetă să-și hăituiască victimele, spre
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
la jocul vieții și al întâmplării." Ca și în "Lola...", Tykwer stăpânește la perfecție limbajul cinematografic, se mișcă cu nonșalanță prin hățișurile și meandrele poveștii, dând forță și suspans fiecărui cadru. Dar, dincolo de acestea, ceea ce face cu adevărat valoros și atașant acest film și-l deosebește de un exercițiu perfect, dar rece, de stil și virtualitate cinematografică - sunt personajele și, mai ales, timida și liniștita Sissi care, pentru a-și cuceri dragostea, devine "un munte" de energie, inventivitate și perseverență. Un
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
românul de față, lansat anul trecut la Târgul de carte de la București, unde autoarea a fost prezentă și a dat autografe. Eram curios de cum scrie prozatoarea pe care o cunoscusem în Elveția, acea doamna energică, volubila și prietenoasă. Scrie atrăgător, atașant, în notă unei sugestive simplități care cucerește de la primele rânduri așternute: "Picotesc, indiferență la peisajul elvețian care defilează prin fața compartimentului în care mă aflu. Visez, plec, fug spre insulele însorite unde îmi voi petrece vacanța împreună cu prietena mea Chloé. E
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
poate le rătăcisem, - m-am prins pe firul lor, într-o acută reviviscență, a evenimentului și a gratitudinii la care ne obligă pentru totdeauna sculptorul. Iată-ne, comunicînd firesc, în arrièreplan se citește o lucrare a Silviei, bronzul veridic și atașant portretizînd-o pe Giovanna Amaduzzi. Onoram invitația Secretarului General al Senatului Italian, în apartamentul său, printre cunoscuți din lumea diplomatică, - atmosferă de regăsire destinsă. În picioare, îndărătul Cristinei, mai degrabă expansiv, protector, cobor brațul către al ei, ușor ridicat spre mine
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
cei de pe generice să întâlnească publicul pentru care creează și să genereze o legătură, care presupune dorința de a ști tot ce a mai filmat cel care a putut fi întrebat și fotografiat! Totul devine mai viu, mai intens, mai atașant. Cum arată bucuria filmului românesc? O, Filantropica (a lui Nae) în Occidentul (lui Mungiu)! Trebuie un film doar să ne bucure? Un film trebuie să ne pună pe gânduri, să ne încânte, să ne călătorească și să ne facă să
Irina – Margareta Nistor [Corola-blog/BlogPost/99550_a_100842]
-
trecut la Veneția s-a plimbat prin festivaluri ca Toronto sau Karlovy Vary, Alois Nebel va fi proiectat în premieră națională în competiția Anim’est 2012. Propunerea Cehiei pentru Oscar de anul acesta, Alois Nebel este o animație alb-negru extrem de atașantă: spre sfârșitul anilor ’80, un dispecer dintr-o gară din apropierea graniței se pierde în amintiri și începe să confunde prezentul cu trecutul, prilej numai bun pentru o privire asupra istoriei zbuciumate a Europei secolului al XX-lea. Înainte de proiecția filmului
Ce aduce ziua 5 la Anim'est [Corola-blog/BlogPost/97446_a_98738]
-
și cea mai valoroasă parte a operei lui Bălcescu (la fel ca și a altor pașoptiști) o reprezintă corespondența personală, seismograf scriptic formidabil, notînd mișcările sufletului unui personaj situat în afara tiparului comun, scrisori ce compun un soi de roman indirect, atașant și cu final tragic. Nimic nu părea să indice că Nicu Bălcescu, bunul prieten al lui Ion Ghica, ar fi fost sortit unui destin excepțional. Născut la 1819, în familia unui boier de a doua categorie, urmează cursurile Colegiului Sfîntul
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
birou de avocatură; adresându-i-se cu avocado, spre a-i aminti numele său codificat de informator, reușește să-i spulbere siguranța și stima de sine. Naratorul-protagonist, recognoscibil de la un text la altul, apare în diverse medii și ipostaze, în atașante travestiuri, spre a-și depăna poveștile, făcând uz de tot ambitusul realismului, de la cel fiziologic (febră, delir, panică) la cel tipologic (portrete, de la carismatic la grotesc) totul pe un fundal de nelămurită greață și plictiseală stupidă, cum se întâmplă de
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
lume. În Cehoslovacia la 5I, Alois Basin, ministru de finanțe, e rănit mortal de către Alois Soupal, 61 ani, funcționar de bancă, fost membru al Partidului Comunist pe care l-a părăsit în urma unor divergențe de păreri. De la stilul confesiv, extrem de atașant, se trece la un ton de relatare jurnalistică seacă. La 19 III, bucureștenii se bucură de un spectacol deosebit. Aristide Demetriad în Făt frumos de Horia Furtună. Lucru sigur e că jurnalul are un adrisant. Mărci ale persoanei a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Absolut nimeni dintre apropiați sau dintre cei care populează jurnalul nu e bănuit de intenții necurate. Cuvintele păstrează un registru calin. De altfel, stilul în întregime este un amestec interesant și contradictoriu. O detașare caldă, plus un fel de răceală atașantă. Vorbești despre tine la persona a III-a, ceea ce ar indica o detașare de savant față de evenimentele pe care le ai sub microscop, dar nu te înduri să renunți la căldura blândă cu care descrii faptele. Eugenia Ionescu nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în spațiul ăsta al nostru Sadoveanu a jucat alunelul cu Ana Pauker. Că Ralea i-a pupat părțile rușinoase, ca un crai de curte nouă. I-a făcut și jurăminte, limbăminte†††† la concurență cu N.D. Cocea. (O găseau amîndoi foarte atașantă, se voiau la întrecere în patul Anei.) Că Tudor Vianu a semnat pactul cu diavolul. Pe Călinescu îl disprețuiți că și-a prefăcut, în '55, "Cronica mizantropului" în "Cronica optimistului". Pe Arghezi, că s-a convertit în '54, cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
începutul anului încă în curs. Autorul, care din 1973 trăiește în America, are nostalgia cărților din biblioteca lăsată de nevoie la București, a celor "vreo două mii de volume adunate cu grijă". Unele le procurase de la "anticarul clandestin Sterescu", "figură remarcabilă, atașantă", fost deținut politic, altele, în anii mini-liberalizării, le cumpărase "oarecum pe sub mână" de la doamna Lupescu, directoarea de atunci a Librăriei "Mihail Sadoveanu". Despre cărțile din biblioteca sa bucureșteană Matei Călinescu vorbește ca despre oameni,vechi prieteni și confrați de generație
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7862_a_9187]
-
să i se potrivească în vreun fel recomandarea stereotipă de a se căuta, încă o vreme, pe sine. Stoian G. Bogdan s-a găsit, cred eu, de multișor. O știe bine și-o mărturisește cu o sinceritate totodată polemică și atașantă, încă din prima pagină: „Nu sunt un poet care-ar putea scrie cu sânge-/ le lui./ Sunt mai degrabă un copil care-a îmbătrânit prea/ devreme./ Nu mi-am propus niciodată să cobor arta în stradă,/ dar am pavat câteva
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
în mâinile autorului." (pag. 43) Cum se-ntoarce și suflul în plămânii cititorului după o astfel de frază! (Amintind de Procesele verbale caragialești.) La finalul ei, reîncep normalitatea și interesul, căci, despre dublul jurnal al lui Nicolae Balotă, Chioaru scrie atașant. Așa cum o face și atunci când în discuție este compromisul lui Doinaș, pe care evită să-l infirme și se ferește să-l confirme. În loc de rechizitoriu și în numele artei comparației, acesta întocmește un competent aide mémoire în tematica controversatului, de-acum
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
atât cât poate fi posibil, misterul unei personalități muzicale inclasificabile. John Gritten procedează cu o obiectivitate și detașare tipic britanice, la modul cool. Însă, dincolo de acribia cercetării, simțim că autorul nu poate rămâne indiferent la șarmul unui personaj atât de atașant precum a fost Constantin Silveștri. Sunt evocate momente pregnante din cariera sa muzicală, multe explicabile prin caracterul neconvențional al protagonistului. Spre exemplu: Silveștri dirijând de la claviatură Concerto Grosso Op.6 Nr. 12 de Haendel; la un moment dat compoziția îi
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
minotaurului ideologic”. „Familia“ la aniversară Revista orădeană FAMILIA serbează în acest an 145 de ani de existență și inaugurează, în numărul din septembrie 2010, un serial de felicitări primite de la prieteni. Luările de cuvînt din acest prim grupaj sînt adesea atașante și e de sperat că și următoarele vor retrezi interesul publicului larg pentru această revistă sobră și harnică. La rîndul său, Cronicarul își face datoria de-a omagia renumele Familiei în chiar rîndurile prezente, bucuros să semnaleze prin aceasta că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5940_a_7265]
-
se reduc aici strict la ceva ce-a fost. Dacă amintirea lor e încă persistentă și presantă, ea e totuși doar o amintire. Pusă în balanță cu cea a Cenaclului de Luni, ea structurează în chip de refren cel mai atașant poem din carte: „Când mă aflu pe mine în vremuri de necaz/mai-că-mea Maria vine la mine/spunând vorbe de înțelepciune: lasă să fie [subl. mea]/.../ mă credeam Lennon, dar acum știu:/ n-am fost Lennon, ci Ringo/ Ringo, trăgând
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
cărții, o întreagă paradă de instituționalism fără instituții. Asta pe de-o parte. Pe de alta, același Răzvan se apropie suspect de mult de un grup de gay care, s-ar zice, trăiesc într-un adevărat falanster artistic. Cel mai atașant e un anume Martin, poet până-n măduva oaselor, măcinat de crize existențiale pe care le normează după sisteme proprii. Cod verde înseamnă pentru el „rațiuni de incongruență cu lumea largă”, cod albastru, „idiosincrasii emoționale”, cod alb, „blocaj creativ”, cod roșu
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]