243 matches
-
este însăși patima. 1580. Patima absurdului este înțelesul. 1581. Patima dorului este lacrima cerului izvorâtă din norii ce pot uni depărtările într-o singură inimă. 1582. Patima amintirii este teama de a nu uita.De aceea trăim într-o teamă atavică a păcatului originar, fiindcă fiecare dintre noi suntem o mare amintire a Dumnezeului din noi. 1583. Patima vieții este moartea. 1584. Patima libertății este infinitul neînțeles din noi. 1585. Patima lumii este deșertăciunea. 1586. Patima deșertăciunii este progresul. 1587. Patima
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
și Eminescu și puterea iubirii de a naște iubirii, e completată în planul real de îl sărută, trezindu-l din delir. Ea va păstra „rânduri de vieți”. Dar mai ales poate „șiretlic”. simbolic travestirea în băiat, în refugiile urmări forța atavică a timpului ce Cel mai individual izat este lor „în vreun sat”, „gură-n gură”, după contopește în meditație erotică lucidă personajul cel mai activ și mai căsătorie, apropiind acest final de cel al aspirații milenare spre unire ale unor
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
semi-spălate, ca albiturile unei lele nepricepute. Și așa atîrnă, într-o poezie de culoarea vîntului, mai mult zgomot, decît faptă. Eroul ei e un dezmoștenit și de viață, și de moarte: "mă recunosc în ape, în ierburi și minciuni." (Flux atavic) Nopțile tăgadei, în care miturile nu mai cresc, ci înaintează ghemuit, la înălțimea unui om care se chircește și suferă, vin, din toate neliniștile timpului, în versuri: "Mocirle și bălți și noroiu;/ câtă noapte 'n oase și sânge,/ tresar în
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
aparent gratuită a inocenților. Inocenții suferă pentru că în realitate nu sînt deloc inocenți, ci păcătoși de moarte, atîta doar că păcatul lor nu a fost săvîrșit de ei, ci de prima pereche omenească. Așadar, fiecare are pe conștiință un păcat atavic de care, chiar dacă nu l-a făcut el, trebuie să dea socoteală în fața scaunului divin. Pentru orice minte critică, nuanța păcatului ancestral nu numai că nu atenuează infantilismul viziunii creștine, dar parcă îl sporește mai mult. Dar dacă te încăpățînezi
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
scenariu de grup, presară vedetele echipei printre versuri. Între timp, ca și cum simplul entuziasm n-ar fi fost de-ajuns, descoperă, ce spuneam mai sus: că legătura lui cu The Fields of Athenry ar depăși granițele Angliei, fiind, destul de probabil, una atavică. Demersurile lui de a impune noul imn umplu aproape tot restul romanului. Îl fredonează unui puști lovit de o boală gravă, se prezintă cu el în fața liderilor galeriei și acceptă cu stoicism și încredere ironiile acestora. Ultima sa speranță se
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
din care au plecat nu se va ridica niciodată. Altfel spus, față de elevația de spirit a germanilor, un intelectual român nu are la îndemînă decît sporirea conștiinței ultragiate. E vorba de ultragiul resimțit de cel care intuiește că la superioritatea atavică a nemților nu poți răspunde decît printr-o înșurubare dureroasă în propriul tipar cultural. Stai printre ei, dar nu ești cu ei, lipsindu-ți afinitatea menită a te apropria de etosul lor. Și chiar dacă ești un maestru al socializării spoite
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
trebuie să mănânci mai mult cu capul decât cu gura.. hai, puțin mai multă fasole... aliment fosforat... fosfor, fosfor, mult fosfor este ceea ce trebuie... Dar apoi nu mai pot mânca cotletul... Cotletul? N-are importanță! Carne? Nu, carnea înviorează instinctele atavice de barbarie... Fosfor! Fosfor! Și Marina se forțează să se sature cu fasole. Imediat voi termina de citit biografia lui Newton... ce mare om! Nu ți se pare? Nu ți se pare că era un mare om Newton? Da. Gândește
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ați avut nici o repetiție. Știu. E o tâmpenie. Un mare rahat. Cui îi trebuie repetiții ca să joace aceeași piesă rodată de o întreagă rasă umană. Lucrurile astea nu mai trebuiesc explicate. Există un prag, după care sexul își urmează calea atavică. Iar intelectul își acoperă ochii cu mâna. Jenat. Și părăsește încăperea. Na. Uite și excepția. Nebuna deschide gura și spune sper că nu ești bolnav. Actorul stă o clipă în cumpănă. A în ghețat, stând în genunchi între picioarele nebunei
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pună bine cu cei de la redac ție, mă adusese la colocviu ca pe un element exotic. Cred că am fost grosolan de la început, sau ei deveniseră scorțoși de când nu-i mai văzusem, sau poate așa fuseseră întotdeauna în ardelenismul lor atavic, oricum Max s-a dat înapoi când i-am tras una în spate și i-am răcnit, căutând să-mi dau o oarecare siguranță de sine: — Măi kamerad genosse, ce se mai scrie pe la voi? Mă băieți, la voi s-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
viață, iar scriitorii doresc să simuleze realitatea. Ereditatea biologică ca și cea spirituală este produsul unei aurorale, nu mai puțin tulburătoare complementarități între cele două sexe, ilustrînd admirabil teza coincidentia oppositorum. O poți judeca doar coborînd la fondul acela obscur, atavic formînd o întreagă floră instinctuală care iese extatic la lumină ca un ciorchin de poezie, calinerii, inefabil care dau farmec vieții-viață sau ca o epură, sublimată artistic în literatură". întrebarea pe care și-o punea Baudelaire dacă actul sexual ar
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
gură, în salivă, creionul chimic e(ra) unica unealtă de scris care lăsa, ca melcii umezi, irecuzabile amprente genetice: o lungă dîră. Copiii vîră degetul în gură, dar nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să sugem din pahar sau pipă, în pripă sau cu molcom har). Cu degetul se poate scrie, pe geam, în aer sau pe zgură, fără ca, pentru asta, să-l vîri întîi
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste zăpada din noi, de puritate ne spală ca de un atavic puroi. desprimăvărare în cele din urmă, aceeași, singură, mare oboseală, dangăt de clopot prelungit, în întinderea crepusculară. un singur gând răzvrătit, la poloboc se așează și acela-i al luminii crescute ca iarba printre lespezi de bazalt cenușiu, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
buni sunt aceia care dovedesc în activitatea lor competență profesională, dragoste și pasiune pentru ceea ce fac. Educație În educația copiilor, oferta de bani peste strictul necesar poate dăuna mai mult decât puținătatea lor. Educație Educația îl scoate pe om din atavica animalitate, îl umanizează și îl socializează. Buna creștere Buna creștere care include în conținutul ei valorile fundamentale ale educației și ale moralei creștine, trebuie să aureoleze personalitatea omului încă din primii ani ai vieții. Educație Educația face omul OM, așa cum
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
purtători de știință devin față de copii, tineri, față de tehnologia ca pragmatică putere emancipatoare, un fel de natură. „Eșecul părinților în educația copiilor apare tot mai evident pe măsura pierderii autorității”., educația fiind astfel incapabilă să-l „scoată pe om din atavica animalitate”. Subminându-și până la rădăcina ființei sale autoritatea, omul își pierde de fapt statutul de subiect: de a fi cel ce stă la bază, pe care să te poți baza. Fără de autoritatea elitei veritabile, diluând nepermis responsabilitatea sfânta datorie de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
intuiție. Trăiam interiorizat peripețiile din aceste povești și resimțeam o bucurie de nespus. Redeveneam copil. Chiar acum, când scriu aceste rânduri, resimt emoțiile de atunci. Toate astea se situează în prezent, nu în trecut. Fără îndoială, gesturile, gândurile, dorințele, obiceiurile atavice, cărora unele alegorii le servesc drept vehicule de-a lungul generațiilor, reprezintă factori atât de indispensabili ai existenței noastre. Mii de ani s-au pronunțat aceleași cuvinte, s-au practicat aceleași împerecheri, s-au încercat aceleași nenorociri puerile, viața, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
luat de călcîi și aruncat Într-un șanț; ochii mei holbați, cu sprîncene de lînă, vor privi speriați o lume răsturnată!”... Frumoasă descriere a stării de război ; nostime puseuri „autocritice” ; și o detașare rară, la un individ pe ca re, atavic, termenul război nu prea-i dădea voie să glu mească... Într-o publicație studențească, citesc un interviu cu un ins care , se pare, e jurnalist la Academia Cațavencu. Zic „se pare” fiindcă n-am auzit de el. Dar nu asta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
învins! Păi dacă a învins, noi ce mai căutăm aici?! Suntem atenționați: „Se poate trage asupra voastră de la geamuri, de la balcoane!”. Când ridic capul și mă uit în jur, văd numai geamuri și balcoane. De unde se poate trage? O frică atavică mă cuprinde, o frică de fiară încolțită, o frică instinctivă. Fiecare celulă a corpului meu îmi spune: „Fugi!”. Dar cum eu sunt în armată, am ordin să stau aici, să se tragă în mine! Rămân pe loc. Toți rămânem pe
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
și păcate mărunte, dar deopotrivă și cel al dorințelor grandioase dar inocente de Înălțare, de izbăvire prin politică, prin afaceri (adică prin bani, cît mai mulți bani), prin credință. E vorba În fond de o lume mică: cu puseurile ei atavice, cu zvîrcolirile ei caraghioase și nevinovate Într-o vreme În care toți par căzuți direct din lună, o lume a libertății și a democrației incipiente, a mimării regulilor și normelor ei civilizatorii ca inițiere neîndemînatică În practicarea ei efectivă. E
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se aplică o cataplasmă cu tătăneasă și iaurt pe inflamațiile din zona pubiană. Și asta nu pentru că i s-ar fi părut că biata fată suferă, este expusă sau umilită (deși așa era). Se întâmplase mai degrabă din cauza unui impuls atavic ce o făcuse dintr-odată să conștientizeze că este mai bine ca astfel de lucruri să fie lăsate în umbră, acolo unde le era locul. Prin urmare, Carol nu avea o ginecoloagă prietenoasă, adeptă a unei abordări holiste. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
charisma. Trăirea e autentică, emoția e peste pragul obișnuit și senzația participanților e de electrizare a aerului în numele unor valori perene, chiar dacă nici unuia nu-i trece prin minte că se află prins în urzeala mistică a unui ritual de alură atavică. Odată momentul trecut, „mesajul" festivalului se răcește pînă la indiferență, participanții amintindu-și cu nostalgie de o stare ce li se pare irepetabilă. Aceleași trăsături le întîlnim la paradele militare, la festivitățile politice sau la pelerinajele făcute la moaștele unui
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
contrariere scandaloasă. Într-un cuvînt, ar fi devenit vulgar cu premeditare și extravagant din lipsă de conținut. Nu acesta e cazul lui Ciprian Măceșaru, puține fiind notațiile din volum la care cititorul să nu încuviințeze spontan. Numai că, grație fondului atavic de bonomie temperamentală, autorul e inapt de necuviințe expresive, jurnalul fiind o mostră de consemnări decente pe seama unor resemnări adînci. Mai mult, avînd cultura și discernămîntul unui autentic intelectual, autorul alege calea virtuții cu tentă umanistă, mizînd pe șlefuirea statornică
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
Sorin Lavric Mihai Sorin Rădulescu, În căutarea unor istorii uitate. Familii românești și peripluri apusene, București, Editura Vremea, 2011, 368 pag. Cînd prezentul îți dă un gust de sațietate, fuga în trecut e pricină de consolare atavică. Ieși din condiția surescitării și intri în cea a curiozității, adică te lepezi de urgențe și cobori la precedențe: înapoi cîteva secole și simți că viața e din nou frumoasă. Așa se face că scîrba de actualitate își găsește remediul
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
iar expresia nu are cum să nu mire cînd e rostită de gura unui savant. Prin ea, Carl Sagan înțelege acea teorie despre univers care nu provine din revelație, așadar sănătoasa și sigura teorie științifică. Restul e repudiat drept foclor atavic ivit din înclinații sentimentale. Ca orice savant respectîndu-și luciditatea critică, Sagan nu dă doi bani pe revelații în genere, cum nici despre filosofi nu are o părere mai bună. În fond, orice filosofie e o religie cu adepți mai puțini
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
vibrație sufletească, nu este doar expresia unei judecăți corecte și a unei înțelegeri exacte a componentelor sale materiale, ci joncțiunea a două spații, cel obiectiv, al pînzei și al instrumentarului, și cel interior, imponderabil și imposibil de cuantificat, al memoriei atavice, al proiecțiilor vizionare și al legăturilor inefabile cu năzuințele și cu obsesiile speciei, dar și cu determinările surde ale cosmosului. Pentru a surprinde această dinamică a conștiinței artistice și a conștiinței de sine a omului, prin însuși actul de a
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
activă și identificarea eului cu gândurile este maximă, lucru care nu permite starea de detașare care se află la baza calmării minții. Altfel spus, liniștirea activității mentale (care este esența mecanismului de supraviețuire al fiecărei ființe, si care în mod atavic are la bază frică) nu poate fi amorsata decât prin respectarea preceptelor morale. Egoul nostru se dizolvă întotdeauna în blândețe, empatie sau dragostea pentru aproapele nostru, fiindcă doar atunci când împărtășești energia divină cu cel de lângă tine veți putea vedea lumină
Emoţii care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditaţie şi echilibru (6) () [Corola-journal/Journalistic/66832_a_68157]