165 matches
-
să nu mă mai gândesc la treaba asta. În plus, Lauren avea dreptate: nu puteam face nimic dacă nu eram sigură. —OK, hai că eu ies, am spus, ridicându-mă. — Te sun eu mai Încolo, zise Lauren, pe un ton atoateștiutor. Dar să nu te apuci să-i spui ceva lui Hunter pe tema asta. —Bun sfat. Mulțumesc, am spus. Când am intrat din nou În magazin, mulțimea Începea să se risipească. Pe neașteptate, cineva m-a bătut pe umăr. —Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut, Aurele, oamenii ăștia?“, el a oftat apăsat, ca un motan atoateștiutor și i-a răspuns „ai răbdare“. Și s-a dus să citească, în patul lui din bilbiotecă, nu în dormitor. În orice caz, cam două săptămâni după ședința legendară, locatarii de la scările A, B, C, și D au trăit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aproape teafăr din destul de multele capcane și întâmplări nefaste pe care i le scosese soarta în cale. Știa că despre el circulă chiar cîteva legende, unele întemeiate, altele scorniri curate. Nu le dezmințea, dar nici nu le întărea. Zîmbea ușurel, atoateștiutor, și schimba vorba cînd vreo cocoană punea întrebări romanțioase ori cînd cineva, voind să-i intre în grație, făcea trimiteri măgulitoare la un trecut de care mai că nu voia să-și amintească. Nu folosea trecutul decît în măsura în care se amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea galeșă, atoateștiutoare, aerul de câștigătoare. Se dădu înapoi din fața acestei eventualități și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de parc, pe o bancă, în timp ce consuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casă, noapte bună, tovarășu’ Silviu, și nici o grijă, aicea sîntem noi! Polițaiul era de fapt ajutor de milițian, trimis aici din centrul de comună și Încartiruit În casa unor localnici. Venise de vreo trei luni de prin Banat, se dădea atoateștiutor și nu admitea să fie contrazis În nimic. Acum Însă, gestionarul Înțelesese că omul În uniformă luase frica a ceva misterios și părăsea frontul onorabil, cît Încă putea s-o mai facă. Silviu Ruba se retrase În curte, dar nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mă rog, admisese amicul Doru ridicând din umeri, fiecare cu părerile lui! și-l lăsase singur în birou, să se ocupe de treburile redacționale presante. Aparițiile repetate în emisiunile Cameliei, unde se adunau mulți dintre veteranii mass mediei naționale, de la atoateștiutorul Nelu Coroiu, care se considera fără falsă modestie nașul presei postdecembriste, și până la marele doxolog într ale presei profesioniste, Coriolan Pantelimonescu Tudose, care toca mărunt pe oricine îi intra în colimator, ca să evidențieze cu argumente imbatabile că lumea toată nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Benone Burtescu (Ed. Danubius) constituie un accident. În realitate, toate poeziile din acest volum cuprind cugetări improvizate, irelevante, de o naivitate consternantă. Autorul își face cunoscute opiniile referitoare la ce se întâmplă în jurul său, fără să ezite, ca și cum ar fi atoateștiutor. Pe de altă parte, afirmațiile sale, chiar și când sunt adevărate, demonstrabile, suferă de banalitate. Ca să simulăm surpriza la lectura cărții lui Benone Burtescu, ar trebui să avem ipocrizia japonezelor, care scot exclamații de încântare și clipesc des, copleșite de
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
stea să aștepte să o mai zărească cineva și, de o vreme încoace, s-a pus, și altfel, pe lucru. Mie nu mi s-a părut niciodată că face treaba asta cu aroganță sau cu suficiență, de pe poziția unui regizor atoateștiutor. Mi s-a părut că dorește să învețe un nou limbaj, că a reușit să aducă în circuit o piesă ca „Biloxi Blues", de pildă, că nu obosește scormonind și citind texte necunoscute la noi, care sînt un exercițiu necesar
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
Bjarne, își face loc în viața lui. Cu tot cu copilul din pîntece. Care nu este al lui, dar care va avea șansa să aibă un tată formidabil, așa cum este Kjell Bjarne. Și, nu-i așa, un „unchi" ca Elling. Rafinat, ordonat, atoateștiutor și, deloc de neglijat, poet!... Fiecare cu iubirea lui. Iar eu, cu dragostea mea pentru acest spectacol riguros, profund, nesofisticat fără rost, emoționant, o pledoarie fină pentru prietenie. Pentru valoarea identității.
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
modalitatea trăirii unui eveniment, așa cum el se lasă transmis în mesajul verbal: Mircea Eliade împlinește 70 de ani. Trăire paradoxală, fiindcă Mircea Eliade „este aici și nu este”, e o categorie, „inima sa” veghează din stele întâmplările noastre, blândă și atoateștiutoare. Groningen, 9 martie 1977 („Limite”, Paris, nr. 26-27, august 1978, p. 12) Statuia lui Mircea Eliade După trei sferturi de veac de existență, Mircea Eliade este o statuie. O efigie mentală pe care fiecare român, ca și mulți alți oameni
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
Însă și cititul e „oglindă purtată de-a lungul unei cărți”. Așadar, iată, deocamdată, o schiță: Conceptivii își lucrează ficțiunea în colaborare și alături de lumea reală. Lumea concepută face concurență stării civile printr-o gesticulație ațintit cathoptrică. E Creație. Reproducere. Atoateștiutor și ubicuu, prozatorul nu-și neagă prezența, dar și-o păstrează în umbră, lăsând cititorului senzația că e singur și nevăzut în mijlocul lumii descoperite prin gaura cheii practicate în text. Totul e „ca în viață”, supunerea de bună voie și
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
precis despre cum se face un film, precum Noaptea americană (1973) al lui François Truffaut. Însă, spre deosebire de filmul lui Truffaut care urmărea intricatele relații amoroase dintre protagoniști în afara platoului de filmare, lăsându-l pe regizor să plutească heruvimic, discret și atoateștiutor peste acea dezordine amoroasă, Porumboiu focalizează o singură relație, în care regizorul e direct implicat și care furnizează o serie de interogații, de reflecții și ambiguități. Regizorul din Când se lasă seara peste București sau Metabolism se referă deopotrivă la
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
Venirea cuiva. *** Laborator - Pulberea, O jivină cuminte Țese semne, noduri ciudate, Exuvii în lumina crudă (Cine o frînge Își umple palmele De curcubeu) Prețioase, eterne, Temple abandonate Pentru o altă credință, Ceva rămas neterminat: Poate solzi, Poate mînia lui Dumnezeu, Atoateștiutorul. Copila mea, Fiul meu, Răstignirea de dimineață, Cele două părți ale pîinii - Zborul de ciocîrlie și Făina răsfirată Pe o moară veche (Carii înăuntru Construind o altă Lume Pentru lemn, Mai aproape de Apocalipsă) Cumpănirea dintre Ei doi Pe șira spinării
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
cearceafuri cu perne cu ce se mai află pe el dimineața cu acele halucinații ale cărnii tinere care o noapte întreagă vipere perfide au țopăit în sângele meu l-au pârjolit fără căință mai rău decât un pact cu diavolul atoateștiutoareo ce naștere mai aștepți capătul lumii e departe și atrofiază imaginația până-și pierde măreția și rămâne un bacșiș oarecare hai dă-mi mie patul și vino să începi călătoria spre tine poate că așa se va inaugura o duminică
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
breasla din care face parte nu îi mai poate oferi prea multe iluzii. În ochii lui Wolf Lepenies, cel mai mare deserviciu pe care îl poți aduce unui intelectual este să-i supralicitezi rostul, preschimbîndu-l într-un fel de înțelept atoateștiutor a cărui putere stă în clarviziunea ideilor. Sau, cum spune Lepenies, trebuie să înțelegem că intelectualul nu este decît un simplu călător într-un vagon de tren, iar nu mecanicul de locomotivă al trenului. Cu alte cuvinte, nu intelectualii conduc
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
nu stie răspunsurile ci conduce gândirea spre întrebări din ce in ce mai adânci. În disputele filosofice partenerul de dialog nu este un inamic, ci acela care are o altă părere, crescută din dialogul însuși, într-un dialog filosofic toți învăța, nimeni nu este atoateștiutor, toți se ascultă și se respectă. Dialogurile, capodopere ale prozei clasice grecești, cuprind numeroase lucrări: Apologia lui Socrate, Criton, Gorgias, Fedon, Banchetul, Republica, Sofistul, Timaios. Din ele rezidă, în ciuda prezenței aproape continue a lui Socrate, ideea de bază a filosofiei
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
și-n dreapta. „Ce-au păzit serviciile secrete belgiene?” „De ce i-au lăsat pe migranți să vină în Europa?” „Ciocnirea civilizațiilor!” etc. etc. Foarte puțini fac o analiză lucidă. Nu e vorba de nicio ciocnire a civilizațiilor, cum bat piua atoateștiutorii. Dacă erau civilizații nu aveau cum să „ciocnească”. Din contra, căutau căi amiabile de comunicare. Vezi ce fac extratereștrii cu noi! Nu doresc un contact direct cu noi, deși primim multe semnale din partea lor (sic!). Nu, n-am luat-o
TABLETA DE WEEKEND (147): DEBALANSAREA TERREI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384655_a_385984]
-
îndemna să fugă - acesta era cuvântul - spre prietena sa, ca și cum ea ar fi fost deținătoarea vreunei formule magice care să schimbe, sau să facă situația mai suportabilă. Știa; se amăgea reacționând ca un copil speriat care aleargă spre o mamă atoateștiutoare, totuși... Și cum nimic nu-i nou sub soare, viața avea să-i demonstreze încă o dată ceea ce aflase de fapt de multă vreme; că poți înțelege durerea cuiva, dar nimeni și niciodată nu poate simți durerea altuia, oricât de mult
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
îngerului său păzitor pentru „îndrumările” date, aproximativ: „Am ajutat pe mămica la treburile casei la îndemnurile tale pentru care mulțumesc. Voi fi harnic și pe mai departe. Așa să fie (adică amin)!”. Copilul trebuie să simtă că Dumnezeul atoatevăzător și atoateștiutor îl ajută doar dacă se ajută singur și că se îndepărtează de el dacă nu-și face treburile hărăzite lui, dacă-și încalcă cuvântul dat sau dacă face fapte necugetate. Rugăciunea de dimineața este un sacrilegiu deoarece ar suna „Ajută
CREDE ŞI NU CERCETA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363400_a_364729]
-
zis: ’trebuie doar - ascultat!’ Sunt oameni buni ce iubesc generos, În problemi nu se comportă muieros, Chiar de sunt atacați ei parând frontal, Sunt bucuroși - 'atacând al lor mental! Sunt oameni buni, calzi și binevoitori, Senini, stilați chiar de nu atoateștiutori, Având o singură deviză într-a lor viață, Să n-o lase suspendată doar de-o ață.. Printre alte puține cuvinte el mi-a zis, Că pot fi pentru lume orice, proscris, Dar să fiu eu credincios lui Dumnezeu, Eu-lui
OAMENI BUNI.. ÎN UMBRĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360956_a_362285]
-
necontenită a binelui contra răului. Aceea luptă lăuntrică în care lucrurile mărunte, dar mărețe prin simplitatea lor, nu vor să se lase înăbușite de mizeria și răutatea cu care ne confruntăm zilnic. Suntem ființe create de mâna unui Dumnezeu Omnipotent, Atoateștiutor și Omniprezent, sub ai cărui ochi nimeni și nimic nu se poate ascunde. Ca ființe create de El, trebuie să avem o gândire pozitivă îndreptată spre frumusețea divină cu care suntem înconjurați. Să încercăm să găsim în persoanele din jurul nostru
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
să găsească o noimă și o logică a analogiilor, o iconomie a căilor și a variantelor de acees ale pastorației Bisericii în fața și în spatele blocurilor cenușii (construite în epoca de aur), veșnic aspirante la Dumnezeul Cel Personal, Atotputernic, Atotprezent și Atoateștiutor!... Părintele Constantin Necula, atât prin formația sa teologică și duhovnicească, cât și prin extraordinara forță a discursului - ce are darul de a capacita și de a motiva spiritele, construit dintr-o experiență pastorală excepțională, este unul din personajele (lăudată dar
PARINTELE CONSTANTIN NECULA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367333_a_368662]
-
face unul privindu-și aparatul ăla antic cu niște căști de casetofon depașit. - ceva nu e logic, aici, zice altul, scărpinându-se la ceafă. - nu există minuni, declară, imperturbabil, un adevărat urmaș al lui hipocrate. - ba da, fac eu pe atoateștiutorul. - numai dacă nu ești mata o minune, zice ăla înalt și frumușel. - eu nu, dar sigur, minuni au fost. - știi tu vreuna? au sărit toți în cor. - eu știu de cele 7 minuni ale lumii. - bravo! au sărit toți într-
AM FOST IERI LA DOCTOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366923_a_368252]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > 25 DECEMBRIE: NAȘTEREA DOMNULUI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1089 din 24 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dumnezeu care este Atoateștiutor și Atotputernic, a ținut cont și de lucrarea diavolului în iconomia mântuirii neamului omenesc. De aceea chiar în Geneză citim: „Dușmănie voi pune între tine (șarpe) și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar
NAŞTEREA DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347679_a_349008]
-
acum știu că exiști! Fie-ți milă și eliberează-mă!”. “Ai de parcurs o lungă încercare... Nu poți sări peste etape, nu poți ocoli vicisitudinile vieții...”, am auzit aceeași voce. Însă răspunsul nu mi-a plăcut deloc. Dumnezeu, care e Atoateștiutor și Atotputernic, să nu-mi poată răspunde la cerere decât în felul acesta? Patru. Virgil era cuprins de o depresie adâncă, căzuse pradă unui sentiment sfâșietor. Își aducea, vag, aminte, scene din tinerețe, când exersa noi și noi figuri pe
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]