52 matches
-
nu admite că artiștii îndrăznesc să creeze după propriile planuri, si nu după cele dictate de urmașul lui Gaston Marin și Ștefan Bârlea. Activistu-i activist până moare! Pentru el, arta e doar mărșăluirea victorioasa, pe ritmuri ceaușiste, spre țărmurile comunismului atotbiruitor, si nu năzbâtiile unor juni greu de convins să creeze "pe linie""15. Sau Herta Müller: literaturii îi este specifică libertatea stilistica, "atât timp cât literatura respectivă se dezvoltă în libertate și nu este supusă unor rigori extraliterare, impuse de factorul politic
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
mai luminos decât azi ? Dacă după Război putem vorbi de cele 3 generații, de câte 20 de ani (valuri de copii învățați) este și datorită condițiilor social economice cu mari particularități „cu datoriile mari către ruși, cote, sărăcie, instaurarea socialismului atotbiruitor” și dictatura lui Ceaușescu. După 1989 reinstaurarea capitalismului cu particularitățile sale. Când grupul dintâi Barbărasă Basoc Petroni Ivan Dorin Popa (fiicele învățătorului) se organiza artistic și ă model, deși satul avea școală, educația era preponderent folclorică și în familie, cu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
și în conștiința largă a publicului. Iată de ce succesul Franciscăi nu a fost numai al meu! Dar și, evident, pentru „simplul fapt” că Francisca a fost urmată de alte romane ce propuneau, în esență, același stil, același „război cu naturalismul atotbiruitor”, ale mele, dar și ale altor câțiva colegi, nu mulți, din generația mea, un Sorin Titel, Ivasiuc, George Bălăiță sau unii ceva mai în vârstă - vezi așa-zisa „Școală de la Târgoviște”, Olăreanu, Radu Petrescu, M.H. Simionescu, Țopa și, bineînțeles, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apolitică egală cu «ce-i trece prin cap fiecăruia».“ (Scînteia tineretului, 11 august 1971) MARCEA Pompiliu „Căci contemplând, în mod obiectiv, peisajul literaturii noastre actuale, rămânem cu o senzație tonică, de mare încredere, în destinul nostru spiritual. Călăuzit de steaua atotbiruitoare a Partidului Comunist Român, impulsionat de energia și înțelepciunea secretarului general, acest destin nu poate fi decât triumfător.“ (Săptămîna, 16 decembrie 1977) MARGUL SPERBER Alfred „Ei plâng Democrația din trecut... De-atâta zbieret, parcă-i doare burta; Mai mult îi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Structurile nu sunt impuse dinafară, ci se construiesc și se relevă în mod organic. De pildă miturile, par că se gîndesc și se zămislesc unele pe altele și astfel se continuă, independent de indivizi. Viul se naște și din nimic, atotbiruitor, spre deosebire de ceea ce se întîmplă în visele cărnii, încărcate de sexualitate. Cu cît urcăm, structurile viului devin tot mai purificate abstracțiuni, visele devin colective, lăsînd locul unei matematici a imaginarului colectiv, care ne indică clar faptul că suntem Unu. Invers, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Mircea Mihăieș Zăpada năprasnică sub care mă aflu de câteva zile a amuțit zgomotele și a așternut o liniște atotbiruitoare. Din coșurile caselor iese fum și, dacă aș ignora contextul general, aș spune că am nimerit într-un univers idilic. E o vreme care te îndeamnă la leneveală și meditație. Privirile îmi cad pe-un raft de bibliotecă unde se
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
nu așa cum ar fi fost normal - cu marii mamuți industriali - ci cu cultura! Tot răul spre bine: în clipa de față, publicațiile culturale și editurile par să se fi adaptat mecanismelor pieții libere mai bine decât faimoasele "ctitorii" ale socialismului atotbiruitor. Destui oameni de cultură (nu toți, firește, unii dintre ei trăind cu nostalgia nătângă a statului-biberon) au învățat legile aspre ale concurenței, au dobândit arta obținerii de finanțări, într-un cuvânt, au învățat să stea pe picioare. Am fost, cu
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
Locul nașterii: "Ťinsulať ubucovineană a Căjvănii", topos izolat, ai cărui locuitori descind din Ardeal, neutilizînd graiul local și posedînd o acută simțire a singularizării. O enclavă a trecutului păstrător de sine, îndîrjit într-o supraviețuire în răspăr cu contextul "socialismului atotbiruitor". Indicele ridicat al neșcolarizării, rezerva față de "revoluția tehnico-științifică", atașamentul față de vechile meserii și practici, receptivitatea la neoprotestantism, sărăcia constituie trăsăturile sale izbitoare. O observație a autorului, nu fără pigmentul polemic al "actualizării": "Epifania în locul atopic al Căjvănii m-a ajutat
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
au văzut cu sacii definitiv săltați în car sunt asediați de colegii lor rămași la periferia marilor averi! Nu doar bănci și mari întrerinderi particulare, dar cartiere întregi se află sub controlul discreționar al acestei pegre ajunsă la ora ciocoismului atotbiruitor. Se spune că avioanele de după-amiaza nu mai decolează și nu mai aterizează la Băneasa pentru a nu strica tihna aurită a posesorilor de vile cu piscină construite la câteva zeci de metri de pista aeroportului. Se vorbește, de asemenea
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
culpa, deoarece discuția, inteligentă și vie, dintre cei doi intelectuali a avut darul să-mi stimuleze nemunca și m-a îndemnat - horribile dictu - să gândesc și să-mi amintesc de vremurile în care avântul revoluționar al maselor asigura triumful socialismului atotbiruitor. Cele ce urmează nu au pretenția unei panorame sistematice, ci câteva amintiri, impresii atâta cât să încapă într-un metru cub, despre fapte care au influențat adânc cel puțin două generații. Generația mea s-a ciocnit încă de la început cu
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
sorții care ne împinge - pentru a câtă oară ? - în ridicol și abjecție. Că la noi, la nimenea: o lege care ar trebui să-i pună la punct pe calai, ajunge să mai victimizeze o dată victimele! Cam asta e logică parlamentarismului atotbiruitor. Mult mai grav mi se pare însă tratamentul rezervat diplomaților. Conform sugestiilor atât de prețioase emanate de Cameră Deputaților, băgătorii de seamă de pe la ambasade nu vor fi deconspirați. Am citit de mai multe ori și nu mi-a venit să
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
de izolare a țării - perfectă formulă a animalului de pradă: după ce și-a înfipt ghearele în beregata căprioarei, mîrîie agresiv pînă reușește s-o transporte în desișul pădurii, ca s-o înfulece netulburat. Stilul politicienilor apuseni diferă fundamental de gureșenia atotbiruitoare de la București. Faptul că nu intră în polemici și în certuri cu noi nu înseamnă că nu ne-au descoperit metehnele și că nu ne-au descifrat tehnicile și fentele. Numai că la mijloc e vorba de un alt stil
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
să înfrunte chiar și eventuala extindere a conflictului. Dar de regulă nu se întâmplă așa: pe terenul de luptă rămas fără combatanți manelele mai pulsează strident o vreme, după care radioul sau CD-player-ul e scos violent din priză și linișta atotbiruitoare se așterne în cvartal. Bețivănelile de întâi mai sau de Paști nu sunt decât repetițiile unor scene multiplicate, cu sutele de mii, pe tot întinsul patriei. Probabil că bărbații tineri de azi nu mai au exercițiul violenței la fel de dezvoltat precum
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
redimensionarea ei la limitele și scopurile firești. Televiziunea publică ar trebui să fie o entitate complementară a școlii: o sursă de instruire și educație a populației. Dacă nu vrem să ajungem o societate a imbecilității, a inculturii și-a pornografiei atotbiruitoare, ar trebui să urmărim cu încăpățânare un astfel de proiect. Câțiva pași în această direcție au fost făcuți pe vremea lui Tudor Giurgiu. Din păcate, el a căzut victima enormelor cercuri de interese care căpușează televiziunea de ani și ani
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
definitoriu pentru volumul Tags este prezență vs. absență. Dilemele legate de propria existență, de locul său în lume, sunt pe deplin legitime în cazul unui scriitor de certă notorietate care, în urmă cu șaptesprezece ani, trecut binișor de vârsta juvenței atotbiruitoare, a ales calea unui exil (aurit?), departe de familie, de prieteni și de viața literară în care ocupa o poziție bine definită. De la Paris, unde trăiește în prezent, Dinu Flămând știe cel mai bine că "Partir c'est mourir un
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
a presei și tipăriturilor). Credeam că am aflat terenul potrivit pentru simboluri și parabole inofensive la examenul „purității ideologice”. Astfel, descrierea unui fenomen geologic obișnuit se voia o metaforă a „transformării revoluționare” suportată de satul românesc, sufocat sub tăvălugul „socialismului atotbiruitor” ( Alunecarea). apărut cu titlu schimbat (Sufletul pământului) și cu multe amputări de text, în culegerea de nuvele și povestiri intitulată Ioana din primăvară, ed. Junimea, Iași, 1986. Ultima vânătoare (din același volum) are ca punct de plecare o dorință unică
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de teamă, de „crepusculul civil de dimineață“. Nu înțeleg de ce. Mereu îmi zic, îmi propun să fiu liniștit. Mereu mă surp ca un mușuroi părăsit de furnici, în niște galerii subțiri, întortocheate, nesfârșite, aparent haotice, dar ordonate de o frică atotbiruitoare. Degeaba diazepame. Degeaba minunatele după-amieze de toamnă. Intru în baie, vreau să mă rad și, deodată, mă înspăimântă până și plăcile de faianță albă. Nu am scris un vers de mult, de luni și luni. „Și mi-e amar în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
filmele deocheate lăsaseră și ele urme, chiar mai ceva; unele cîntece - obscene, ziceau moraliștii, ce știau ei?! -, de asemenea. Numai moși și babe, jos cu impotenții și cu frigidele! țipau cei care nu mai vroiau constrîngeri; libertatea sexului se instala atotbiruitoare, nici Biserica nu se mai opunea cu convingerea de altădată, pentru că slujitorii ei, oameni citiți, chiar știau, mai toți, vorbele lui Pascal. Ajunseseră În tribunale destui dintre ei, dar nu pățiseră nimic, nici măcar pentru pedofilie: s-ar fi putut zice
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Mergeau de câteva ceasuri bune. Mers fără spor. Stratul de zăpadă așezat pe pământul dezghețat era mic și călcau mai mult prin glod...Pe măsură ce trecea timpul, învălmășeala norilor a prins a se subția și lumina soarelui scăpătat spre chindie devenea atotbiruitoare. Când noaptea și-a întins zăbranicul, căpitanul a cercetat ceasul. ― Sergent major Dinsus, la mine! - a strigat căpitanul. ― Ordonați, domnule căpitan. ― Transmite ordinul de oprire și vino iute înapoi. ― Am înțeles. Când bateria s-a oprit din marș, Dumitru s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
blestemată spunând întruna același lucru, că vreau să mă duc printre oamenii cei mai sălbatici și să duc viața lor, să le arăt acolo, în orașul lor, în casa idolului lor, prin pilda purtării mele, că învățătura Dumnezeului meu este atotbiruitoare. Aveau să mă batjocorească, dar nu mă temeam de batjocură, prin ea va ieși la lumină adevărul, și, îndurând-o fără crâcnire, îi voi supune pe acei sălbatici, precum un soare puternic. Puternic, da, ăsta era cuvântul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o strachină cu apă sălcie și un pumn de grăunțe pe care mi le aruncau așa cum arunci la găini, iar eu mă repezeam să le adun. Toată ziua ușa rămânea închisă și totuși întunericul se făcea mai străveziu, ca și cum soarele atotbiruitor ar fi izbutit să străbată prin grămezile de sare. N-aveam lampă, dar dacă mergeam pe bâjbâite de-a lungul zidurilor atingeam mănunchiurile uscate de frunze de palmier care împodobeau pereții, și, tocmai în fund, o ușiță, cioplită grosolan, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
că după petrecere Îl așteapta camionul lui Zare. A murit și el la o lună după domnul Ster. Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi. Io În schimb eram tânăr, Îmi plăteam regulat cotizația și aveam atâtea de Înfăptuit sub flamura atotbiruitoare. Toți, tot poporul, nu numai eu... Iar domnul Ster, acolo sus... Cu ce ochi se mai uita la noi! Cam de la Înălțimea lui Dumnezeu, dacă ar exista... bun Înțeles. Că mori sus, că mori jos, până la urmă tot aia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușor să presupun vânzoleala teribilă care trebuie să fi cuprins subterana În momentul când În cartea unui filozof se formulează teza privind sfârșitul istoriei ca scenă de conflict planetar și se anunță intrarea omenirii În era ferice a democrației liberale atotbiruitoare. Pentru că, În esență, Francis Fukuyama - În descendența lui Hegel, care afirmase că, odată cu Napoleon, procesul de impunere În Europa a ideilor revoluției de la 1789 se Încheiase definitiv și iremediabil - postula, la rândul său că, odată cu prăbușirea zidului Berlinului și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
luna va muri, eu / te voi iubi, stihie a firii, de la începutul / începuturilor. Cerând iertare părinților! Vino la mine. Vino / acasă unde cântecul cuiburilor e / mai aprins ca niciodată și / vasul de lut / ars, plin cu vin... Reiterând tema iubirii atotbiruitoare ( Oare / nu pe noi se rezemau cândva capetele / curcubeului), coroborată cu aceea a destinului (Hărăzită mie), poemele valorifică filonul mitic, atributele iubitei, de pildă, aducând cu ale zeităților: cu nenumăratele ei / gâze / care mă adorm înainte de moarte. Dar mitul, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a lăudat cu îndreptățire meseriile, a pledat pentru reabilitarea meșteșugarilor, a lucrătorilor productivi în contra prejudecăților epocii care le socoteau drept josnice, lipsite de noblețe. A fost un demers care nu a prins cu adevărat rădăcini nici în vremurile globalismului capitalist atotbiruitor. Și cauza, cum cu adîncime o evidențiază eseistul, nu este că n-ar fi oameni care să prețuiască inteligent și drept munca material producătoare, ci pentru că există un vechi ciocoism, radical și universal uman, de care lumea nu se va
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]