7,848 matches
-
decît de un număr limitat de subiecte de cultură contemporană. Am putea aplica acum conceptul de liminalitate introdus de Homi Bhabha relației dintre literatură și studiile culturale, în loc să ne focalizăm pe dihotomia dintre cele două domenii? N-am înțeles niciodată atracția exercitată de Homi Bhabha. Oamenii vor să audă mereu că totul este hibrid și mixt. în orice caz, după cum am văzut în cazul recent de pe 11 septembrie 2001, lucrurile nu sînt atît de hibride pe lume. Există încă animozități mari
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
precede înjunghierea este o posesiune a unui corp inert. Eleva este o păpușă manevrată și manipulată după bunul plac. Profesorul nu alege. Nu frumusețea ar ațîța poftele unui criminal care își alimentează dorințele printr-un delir verbal sufocant și exterminator. Atracția nu în asta constă. Iar Victor Ioan Frunză depășește clișeul instalat deja atunci cînd în rolul Elevei este distribuită o actriță tînără și apetisantă neapărat, iar în rolul Profesorului, neapărat un actor mai trecut. Balázs Attila și tînăra absolventă Tokai
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
plac Marucăi trebuie să fie neapărat "voinici", să conducă spectaculos mașina, să fie de familie bună sau să fie exotici, pur și simplu. Trei bărbați încalcă a-ceste reguli în viața sa. Primul este chiar tatăl care o fascinează, exercită o atracție "metafizică". Filosofia lui Vasile Conta este cea care îl înstrăinează pe tatăl său de familie, îl transformă într-un membru atipic al societății Tescanilor. Al doilea este George Enescu, bărbatul cameleon, care își poate modifica radical comportamentul sau chiar expresia
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
doi cinci, adică atât cel care-i marca jumătatea de veac la vârsta, cât și cel care-i mai adaugă pe deasupra alți ani, plină de spirit gazdă a celui mai monden salon parizian, conștientă atât de autoritatea cât și de atracția pe care-o exercita asupra lumii ideilor și artelor din cel de al doilea imperiu, era la fel de conștiență și de varsta să; lucru mai rar la femeile răsfățate, oricât de inteligente ar fi ele. Înafara de foșnetul mătasurilor scumpe și
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
la hăcuirea unei tinere atrăgătoare și rămâne singur cu ea. Ar trebui să fie momentul când visul devine compatibil cu realitatea: tânăra e doar aparent moartă, revenirea ei la viață nu e însă ca în basmele cu frumoasa prințesă adormită, atracția devine viol, nu dragoste, iluzia - un fapt divers; dominat de instincte, tânărul găsește în sfârșit calea spre ceilalți, vorbește urât, râgâie, mănâncă și bea lângă cei ce au fost odată vii. Atracția răului sub forma sa cea mai comună, a
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
însă ca în basmele cu frumoasa prințesă adormită, atracția devine viol, nu dragoste, iluzia - un fapt divers; dominat de instincte, tânărul găsește în sfârșit calea spre ceilalți, vorbește urât, râgâie, mănâncă și bea lângă cei ce au fost odată vii. Atracția răului sub forma sa cea mai comună, a vulgarității agresive, nu are nimic faustic în ea: inocenții cedează, pentru că mediocrii fiind, refuzați de orice aspirație, chiar și de cea a solidarității sentimentale, se simt bine alături de cei disprețuiți odinioară. Dramaturgul
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
să construiască o scriere românească în continuitatea slavono-latinească a culturii românești (chiar în 1828, Heliade menționa, printre cele 28 de slove cirilice, două semne pentru /î/: @ și ). Pînă prin 1841, cînd apare, în concepțiile filologice-literare, ceea ce am putea numi, azi, "atracția italiană" (poate chiar mai tîrziu, prin anii 1850-56), I. Heliade Rădulescu recomanda - și utiliza - formele verbale (ale lui a fi) sînt, sîntem, sînteți (le întîlnim, în Hristianismu la începutul său - 1837, în poeziile din tinerețe, dintre 1830-36). În Paralelismu între
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
era foarte puțin înzestrat pentru viața colectivă, pentru ambițiile sociale și a avut perioade de autism încă din copilărie. Exista o singurătate mai veche, de dinaintea vieții sociale, care îl atrăgea și abia de cîțiva ani s-a putut dedica acestei atracții, desolidarizîndu-se de grup, încercînd să-și recîștige trăirea euforică proprie fătului în cele nouă luni intrauterine și pruncului din primele 18 luni atmosferice. În opoziție cu prima lume, cea uterină, obscură, lichidă, silențioasă și-a denumit ciclul Ultimul regat: "Este
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
care face experiența limitelor, ca o ființă de interval: "Linia frontului, fluidul dintre doi oameni, undele unei miresme, osmoza lichidelor, disputele politice, încleștarea ideilor - de-a lungul acestor țărmuri navighează arta. Limita exercită o ancestrală, atavică și indestructibilă forță de atracție. Ea cheamă spre risc, spre femeie, spre flăcări, spre artă." Nu aș dori să se înțeleagă, din numărul de rânduri rezervate poeziei, că povestirile lui I. Covaci ar fi inferioare din punct de vedere estetic. Nimic mai neadevărat. Aerul de
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
când Europa occidentală pierduse contactul cu elenismul. Spiritul Romei asigură printre altele continuitatea tradiției. Lungă vreme, latina a fost esperanto-ul intelectual al Europei. Să ne amintim doar că Newton și-a redactat în latină cartea în care formulează legea atracției universale, Principia mathematica philosophiae naturalis. De aceea Ernst Robert Curtius este îndreptățit să spună că "orice european este un civis Romanus". Iar civis Romanus nu este numai cel care face parte din marea familie a popoarelor romanice, ci cel care
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
de Fidias. Frumusețea sa trupească l-a făcut, însă, pe împărat să inițieze o relație complicată estetic, datorită unui joc de oglindire: răsfrângându-se în frumosul tânăr și lăsându-se răsfrânt în el, Hadrian se molipsește de construcția perfecțiunii, prin atracție magnetică. O uriașă operație cosmetică are loc asupra sa: împăratul devine el însuși frumos ( în sensul unui model de cunoaștere), desăvârșit fiind de frumusețea adoratorului său Antinous. Devine contaminat de frumusețe și are parte, după cum mărturisește, de vârsta de aur
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
palatului, care îi sugerează ciudatului don Fabrizio "soarele letal" (cum îl numește autoarea) al Siciliei. Toate aceste itinerarii străbat și lecturile lui Lampedusa, afinitățile sale elective cele mai statornice și subtile, și toate se îndreaptă, în viziunea Margaretei Dumitrescu, spre atracția invincibilă și voluptoasă a morții, spre liniștea superioară a aristocratului Salina, venită din împăcarea cu efemeritatea a tot ceea ce e viu și cu eternitatea strălucitoare a ceea ce e mort: luceafărul care sclipește la orizont, mereu la fel " ultima imagine rămasă
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
că, la ceasul actual, aproape o jumătate de milion de cetățeni americani se declară de origine română, comunitatea în cauză plasîndu-se pe al 20-lea loc ca mărime în rîndul celor 71 de grupuri etnice de origine europeană, recunoscute oficial. Atracția conaționalilor noștri către mirifica Americă e suficient de veche. La începutul veacului XX și, în speță, în anii '30, numeroși tineri din Regat ca și din Transilvania și-au încercat norocul traversînd Oceanul Atlantic pentru a strînge banii necesari întemeierii unei
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
altă liniște, cu numele și cu verbele, secrete pentru tine până atunci. Zestrea cu care pleci în necunoscut ar fi și perechile posibile: campanula cu libelulă, șoimul în cer - înalt ca preotul într-un altar, sufletul și Dumnezeu în reciprocă atracție, delfinul și spectatorul său, căprioara și nemurirea, pasagerul și fericirea lui umilă că trece iubind, nu altfel. Atunci se-ntâmplă ca o nostalgie, și ca un tremur interior, începutul unui dialog cu toate câte sunt și cu propriul suflet încântat
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
la un film, este să merg pe acea linie subțire dintre rîs și plîns, să găsesc într-o dramă situații comice și într-o comedie situații dramatice"; exercițiul de echilibristică în sine i-a reușit; filmul, mai puțin! Punctul de atracție major e interpreta principală, Audrey Tautou, inubliabila Amélie, acum într-un rol "care mi se aseamănă cel mai mult", declară actrița. Așadar, un film cu o fată fermecătoare; dar oricît de fermecătoare ar fi fata, ea nu poate transforma un
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
de adio ori a rămas bun... Am recidivat cu "Zăvorul fermecat" cu desenele Miliței Petrașcu. - Care ce semnificație avea? - Pasămite - mai zăvorâsem ceva... Și a urmat tocmai în 1998 "Desferecarea" cu o frumoasă prefață a lui Lucian Boz. - Ați avut atracție pentru scriitori ca Sadoveanu, Iorga, Arghezi, Urmuz chiar... - L-ați uitat și pe Mateiu Caragiale... Ion Barbu mi-a fost profesor de matematică la Liceul Spiru Haret - eram clasa VIII-a modernă când s-a întâmplat să se îmbolnăvească titularul
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
moralei, le stropește cu umor și inventivitate, accentuînd mai tare abaterile lui Pinocchio și răul al cărui prizonier pot cădea toți cei care fac ca el, care mint, care nu-și țin promisiunile, care își supără și își dezamăgesc părinții. Atracțiile sînt tentațiile de azi, bruiajele muzicii, ale comportamentului agresiv și vulgar. Vulpea și Motanul rămîn, de pildă, reprezentanții lui "ieri", cîrlige pentru astăzi. Zîna cea bună acoperă toate timpurile, în veci. Ați văzut cumva filmul franțuzesc de lung metraj Amélie
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
anume cu Robbe-Grillet, căruia i-a fost unul dintre primii admiratori, cum reiese dintr-o scrisoare entuziastă pe care i-a adresat-o la începuturile acestuia - dar și prin polemica privind Noua Critică ce a urmat publicării volumului Despre Racine. Atracția lui Barthes pentru teatru, și mai cu seamă descoperirea lui Brecht, este evidențiată în mod deosebit printr-o documentare scenografică pertinentă care permite să se înțeleagă influența lui asupra înscenării textuale însăși. Dintre etapele următoare, câteva fac obiectul unei încadrări
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
Barthes ca Imperiul semnelor și prezentată, nu ca o civilizație exotică, ci despuiată - prin acele trăsături care l-au sedus cel mai tare pe călător: spațiul urban, ritualul întâlnirii, teatrul Nô, haikù-ul, caligrafia unei limbi mai mult decât străine: stranii. Atracția lui Barthes pentru pictură, care l-a împins mai apoi s-o practice ca amator, este magnific prezentată în seria de experiențe pictografice căroa li s-a dedicat de la un moment dat. Ea mai este vizibilă și în reconstituirea cabinetului
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
bărbat-femeie, stăpîn-sclav, natură-cultură). Dar, atrage atenția autorul, "deconstrucția postmodernă subminează legitimitatea termenului superior, fără a reface ierarhia prin impunerea elementului subordonat în poziție hegemonică. Într-un context postmodern, ceea ce-i «leagă» pe cei doi termeni nu este nici opoziția, nici atracția dintre ei, ci simpla lor diferență (s.a.) - o relație rizomică, deschisă, care nu stabilește puncte fixe, reguli sau obligații ierarhice prestabilite" (p. 82). Este limpede de aici că poietica postmodernă presupune, la nivelul artei, o abolire a planului vertical (cu
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
Exemplele sînt de notorietate (Eliade, Cioran, Noica pentru fascism, respectiv Călinescu, Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, Cezar Petrescu pentru comunism), dar demonstrația autorului privind culpele morale ale acestor scriitori poate oferi piste noi de discuție. De maxim interes este studiul asupra atracției hipnotice pe care a exercitat-o Nae Ionescu asupra unor tineri excepționali din epoca sa, în pofida inconsecvenței sale politice și a lipsei de originalitate a ideilor sale filozofice. Autorul reconstituie climatul social, politic și intelectual al României anilor '30, iar
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
mult mai înguste decît ar fi vrut ambiția sa atotcuprinzătoare. «Luminile» secolului al XVIII-lea erau mai mult decît șovăitoare atunci cînd atingeau zonele de frontieră ale umanului. Or, acestea sînt necontenit prezente în orice explorare a condiției umane". Indiscutabil, atracția pe care "Secolul luminilor" și pivotul său teoretic, Enciclopedia, o mai exercită asupra unor minți ale timpului actual au generat structuralismul, neopozitivismul îndeobște, într-un aer de stagnare istorică (enciclopedismul fiind prin natura sa antiistorist). În locul gol lăsat de respingerea
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
mare plăcere muzeul, din păcate în timpul unui sejur prea scurt. M-au interesat în primul rînd lucrările din secolele XVII și XVIII, perioadă care îmi este mai familiară. Evident, patrimoniul muzeului este important. Sînt convins că este o forță de atracție considerabilă pentru turiștii străini în general, pentru cei francezi în special. De asemenea, o parte a acestui patrimoniu le oferă românilor ocazia de a se familiariza cu un Occident din care și ei fac parte, în care, sînt convins, se
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
Mircea Mihăieș La începutul anilor '90, când m-am aflat mai multă vreme în Statele Unite, am constatat că una din atracțiile monden-politice ale capitalei americane era ambasada Bulgariei. Chiar așa, ambasada Bulgariei. Erau timpuri în care interesul pentru țările eliberate de comunism atinsese cote înalte și tot ceea ce se petrecea la nord și la sud de Dunăre era examinat, pe Potomac
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
hibridizează din oficiu, pe cel "periferic", care devine "articulare postcolonială mimetică" (Gayatri Spivak). Sistemul comunist a adîncit clivajul în mod dramatic. Non-occidentalul are de ales între două ipostaze: cea a ignorării sau cea de mim, traducător, actor, dacă se supune atracției către centru. "Dar dacă se întîmplă, se întreabă exegeta, așa cum spunea Eliot despre scriitorul de geniu, care nu se mulțumește să imite, ci fură de-a dreptul, să transforme împrumutul în ceva mai bun? Dacă dorința de Celălalt este, în
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]