323 matches
-
postănac, popândău, cameleon, zdreanță, tonomat sau cocalar; e ca cu cățelandrii vieții ca o pradă, nu oricine deținând competențe de cum se sfâșie hoitul armăsarului care a fost, dar oricine agent poate interpreta oricând în circulație orice, ca derapaj, ca substantiv atributiv constatator; 2) micile greșeli ale megaintelectualilor, chiar și tăcerile lor exact când nu te aștepți, au niște consecințe semnal-efect gigantice, descrise de teoria catastrofelor, anume că fluturele dupe buturuga mică răstoarnă carul mare, așa că acești proțapi vizibili ai societății tractate
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
viață unei povești, în lumina propriilor trăiri karmice. Stări surprinzătoare, călătorii evanescente, idile paroxistice, diversitatea cromaticilor spectrale ale eului - îmbogățite cu raze de lună, pajiști albastre, ape celeste, telur și divin - toate acestea devin, în lirica Mariei Ileana Tănase, bazele atributive ale unei construcții speciale. Deși anotimpurile se succedă cu viteza unui gând stelar, deși timpul suferă prefaceri, de la motiv de încarcerare, la aripă spre libertate, zborul (pe)trecerii este lin, fără zbateri compulsive, fără regrete. În versurile cărții, fiecare clipă
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 7 DECEMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342604_a_343933]
-
fraze; enunțuri asertive, interogative, imperative, exclamative ... – Propoziții afirmative și negative ... – Relații sintactice la nivelul enunțului: coordonarea și subordonarea - modalități/mijloace de realizare ... ● Funcții sintactice – Elemente de sintaxă a cazurilor: Nominativul (subiect, nume predicativ), Vocativul, Acuzativul (complement direct, indirect, circumstanțial), Genitivul (valori atributive și de complement) ... Elemente de sintaxă a frazei – Propoziția independentă. Propozițiile secundare. ... – Vorbire directă. Vorbire indirectă. ... ● Elemente de stilistică – Straturile lexicului neogrec. ... – Derivarea cu prefixe și sufixe. ... – Limba vorbită. Limba scrisă ... LITERATURA NEOGREACĂ MATERNĂ ● Genul epic - specii literare: basmul popular
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
fraze; enunțuri asertive, interogative, imperative, exclamative ... – Propoziții afirmative și negative ... – Relații sintactice la nivelul enunțului: coordonarea și subordonarea - modalități/mijloace de realizare ... ● Funcții sintactice – Elemente de sintaxă a cazurilor: Nominativul (subiect, nume predicativ), Vocativul, Acuzativul (complement direct, indirect, circumstanțial), Genitivul (valori atributive și de complement) ... Elemente de sintaxă a frazei – Propoziția independentă. Propozițiile secundare ... – Vorbire directă. Vorbire indirectă ... ● Elemente de stilistică – Straturile lexicului neogrec ... – Derivarea cu prefixe și sufixe ... – Limba vorbită. Limba scrisă ... ... B. LITERATURA NEOGREACĂ PENTRU COPII ● Genul epic - specii literare
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Compozitorul George Natsis a creat multe opere muzicale care sunt la preferințele înalte ale melomanilor, cumulând și dăruind în raportul echivalenței iubirea și nevoia de iubire prin muzică! În toate aceste compoziții, melancolia este subordonată atributivă, firul de maximă conductibilitate a sentimentelor la resorturile sensibilității sufletești. Sunt compoziții care simfonizează viața sufletească dincolo de fluxul trăirilor tipizate, omenești, într-o interioritate a omului lăuntric, numai și numai ideal; sunt compoziții care decodează pentru fiecare un mesaj, căci
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
finisaj al unei confecții; grad de cromare etc. 4) În funcție de modul de exprimare deosebim: a) caracteristici cuantificabile, în cazurile cînd valoarea efectivă a caracteristicii se poate măsura și înregistra, ca de exemplu: cote dimensionale; debite; rezistențe; grosimi etc.; b) caracteristici atributive, care dovedesc calitatea prin calificative, ca, de exemplu, prin clasificare în corespunzător și necorespunzător. Indiferent de gruparea utilizată se poate spune că aceste caracteristici conferă produsului calitatea. Cunoașterea acestor caracteristici, a dependențelor dintre ele servește atît la procesul de analiză
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3149]
-
și discurs este similară distincției lui Weinrich între UNIVERSUL COMENTAT și UNIVERSUL NARAT și aduce aminte de distincția lui Hamburger între POVESTIREA FICȚIONALĂ și POVESTIREA FACTUALĂ. ¶Benveniste 1971 [2000a]; Chatman 1978; Genette 1976 [1978], 1980, 1983. Vezi și TIMP. discurs atributiv [attributive discourse]. Discursul care însoțește discursul (direct) al unui personaj și individualizează actul vorbitorului sau gînditorului, identificîndu-l și (uneori) indicînd diverse dimensiuni sau trăsături ale actului, personajului, sau ale împrejurării în care apar etc.: "Ce mai faci? se interesă Ion
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
individualizează actul vorbitorului sau gînditorului, identificîndu-l și (uneori) indicînd diverse dimensiuni sau trăsături ale actului, personajului, sau ale împrejurării în care apar etc.: "Ce mai faci? se interesă Ion cu voce tare, în timp ce deschidea ușa către camera din spate". Discursul atributiv dintr-o narațiune este echivalent cu setul de PROPOZIȚII INCIDENTE din acea narațiune. ¶Prince 1978; Shapiro 1984. discurs auctorial [authorial discourse]. Un discurs narativ care arată semne ale NARATORULUI sau AUTORULUI său, ca și ale autorității sale incontestabile. Ca mod
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
una din calitățile lor și identificîndu-l pe vorbitor sau gînditor. În "Maria a spus că-i obosită" și "Ce mai faci? întrebă Nancy", cuvintele în italice constituie formule inquit ("se spune"). ¶Bonheim 1982; Chatman 1978; Prince 1978. Vezi și DISCURS ATRIBUTIV, VERBUM DICENDI. frecvență [frequency]. Relația între numărul de apariții ale unui eveniment și numărul de mențiuni ale acelui eveniment în povestire. De exemplu, pot povesti o dată ceea ce s-a întîmplat o dată, sau de n ori ceea ce s-a întîmplat de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ea spuse că este epuizată"). În DIALOGUL FRAGMENTAR, ca și în DISCURSUL-DIRECT LIBER și DISCURSUL-INDIRECT LIBER (exceptînd parantezele și în opoziție cu DISCURSUL-INDIRECT INCIDENT), propozițiile incidente nu însoțesc enunțul sau gîndirea. ¶Chatman 1978; Page 1973; Prince 1978. Vezi și DISCURS ATRIBUTIV, FORMULĂ INQUIT, VERBUM DICENDI. propoziție independentă [free clause]. O propoziție al cărei SET DE DISLOCARE este egal cu întreaga narațiune; o propoziție care nu-i afectată de JUNCTURA TEMPORALĂ și deci poate fi înlocuită fără a rezulta modificări în interpretarea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
verbe ale credinței, meditației și sentimentelor ("a gîndi", "a crede", "a simți" etc.) și, mai general, verbele care sînt văzute ca specificînd actul vorbitorului sau gînditorului ("Ce mai faci? zîmbi el"). ¶Banfield 1982; Page 1973; Prince 1978. Vezi și DISCURS ATRIBUTIV, FORMULĂ INQUIT. veridicitate [verisimilitude]. Calitatea unui text care rezultă din gradul său de conformitate la un set de norme de "adevăr" care îi sînt exterioare: un text are (mai multă sau mai puțină) veridicitate (oferă o mai mare sau mică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
exprimate prin substantive, care sunt entități extraindividuale și "non-acționale" (de exemplu, recunoștința, cinstea, minciuna). Calitatea morală indică și definește un nivel al experienței morale reflexive a colectivităților. Termenul calitate este bivalent semantic, având o semnificație dominantă substantivală și una latentă atributivă. Prin semnificația atributivă, calitatea morală comunică subteran cu însușirea morală. Această corelație interioară poate fi redată astfel: calitatea morală indică imaginea spontan-reflexivă pe care oamenii o au despre însușirea morală, iar însușirea morală este calitatea morală pe care oamenii o
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care sunt entități extraindividuale și "non-acționale" (de exemplu, recunoștința, cinstea, minciuna). Calitatea morală indică și definește un nivel al experienței morale reflexive a colectivităților. Termenul calitate este bivalent semantic, având o semnificație dominantă substantivală și una latentă atributivă. Prin semnificația atributivă, calitatea morală comunică subteran cu însușirea morală. Această corelație interioară poate fi redată astfel: calitatea morală indică imaginea spontan-reflexivă pe care oamenii o au despre însușirea morală, iar însușirea morală este calitatea morală pe care oamenii o recomandă ca dezirabilă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
personalitatea se organizează În jurul unui nucleu axiologic relativ stabil, dar care polarizează, din mers, valori adiționale, aduse de mediu. Identitatea personală este oarecum contradictorie: ea presupune entități categoriale, intolerante la schimbare, bazate pe fidelitate față de propriile valori, dar și entități atributive, modificabile și deschise la incitările valorice ale mediului. În fond, dacă rămânem fixați irevocabil În nișe valorice hotărâte, nu avem nici o șansă de a adulmeca, a Întâmpina sau a genera noul! Raportarea la alteritate poate Împrumuta trăsături contradictorii, paradoxale. Confruntarea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fi surprinzător faptul că noțiunea de monolog compozițional, cuprinsă în analiza romanului Ulise, poate fi aplicată, de asemenea, operei lui Thomas Mann. Francis Bulhof a întreprins acest experiment interesant în studiul său asupra romanului Muntele vrăjit 412. Bulhof explică utilizarea atributivă a unor noțiuni, motive, formulări ciudate sau expresii conversaționale stereotipe ca pe o serie de trăsături deosebite ale mai multor personaje ficționale și, probabil, ale naratorului, fără ca o comunicare relevantă să aibă loc între persoanele în discuție. El denumește acest
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
forța lucrurilor și capacitatea de a înțelege”); panteismul (Dumnezeu e în lume, însă inactiv, prin contrast cu prezența păgânului Zamolxe); copilăria și satul natal, erosul, inserțiile folclorice sub forme originale etc. O paralelă stilistică Arghezi-Blaga relevă virtuozitatea „cuvântului adjectival și atributiv” la primul, „poezia substantivului” la al doilea, respectiv sentimentul detaliului versus sentimentul întregului. Celelalte două cărți, Pompiliu Constantinescu - „un Saint-Just al opiniei critice” (1981) și G. Călinescu - poet și teoretician al poeziei (1982), sunt acumulări de locuri comune, într-un
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
ca punctul patru dintre cele identificate de Ross, poate avea o influență negativă asupra modului în care ceilalți colegi aflați în sală percep informația, asupra climatului din colectivul școlar/universitar respectiv, ca atare. Moore numește acest tip de ascultare ascultare atributivă; persoanele care aparțin acestei categorii leagă direct importanța mesajului de modul în care-l obțin de la emițător (deși, de cele mai multe ori, mesajul în sine este mult mai important decât modul în care este el transmis). Totuși, considerăm că acest tip
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
STATISTIC AL CALITĂȚII Controlul de calitate al produselor se realizează pe baza unui plan de control. Planul de control se elaborează pentru fiecare produs sau piesă, sau pentru fiecare fază ori operație tehnologică. După natura caracteristicilor controlate distingem între control atributiv și control prin măsurare, iar după volumul produselor controlate distingem între control total și control prin eșantionare. Având în vedere specificul pieselor considerate, ne vom referi în continuare la controlul prin eșantionare pentru caracteristici măsurabile. Statistica matematică fundamentează controlul parțial
Aplicaţii ale statisticii matematice. In: Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
sus. În critica literară, de exemplu, o idee este argumentată cu un citat amplu. Alteori, putem Întâlni un text Într-o limbă străină care poate repeta ceea ce s-a spus deja În românește; - prezența structurilor enumerative; - dezvoltarea, transformarea atributelor În atributive, ajungându-se la fraze lungi, arborescente, cu multe subordonate (așa cum sunt, de pildă, textele lui Odobescu). 2.5. Nivelul lexical - cuvintele trebuie folosite fără nicio funcție expresivă, așadar cu sensul propriu, denotativ, care să nu poată genera niciun fel de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Beldescu, 1995, p. 152). Subordonarea - propozițiile subiective și predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor În cadrul acesteia: „Cine se scoală de dimineață departe ajunge”; „Cine știe câștigă”; Problema este ce va face după absolvire”; - subordonatele atributive (izolate) se despart prin virgulă de regentele lor: „Mesrur a adus pe Abu-Hasan Într-altă odaie, unde așteptau o droaie de cântărețe” (I L. Caragiale); - completivele directe și indirecte se despart de obicei prin virgulă când sunt așezate Înaintea regentei
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mai largi, și anume cu „secvențele care explicau un eveniment” - mai precis, cu secvențele în care naratorii oferau explicații privind diverse evenimente din viața lor. Aceste secvențe au fost analizate în funcție de trei scale bazate pe modelul lui Seligman privind stilurile atributive, și anume „internalitatea”, „stabilitatea” și „globalitatea”. Această metodă a dus la detectarea unor stiluri individuale de atribuire bazate pe materiale narative bogate și variate, cum ar fI: citate din discursurile politice, transcrieri ale unor ședințe de terapie, jurnale și scrisori
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
tatuaj; pe când mătușa Cevriye vorbea o engleză gramaticală, atemporală, de manual, care se preda numai și numai În licee. În același timp, mătușa Cevriye putea să facă diferența Între propozițiile simple, complexe și compuse, putea identifica tipurile de subordonate adverbiale, atributive și subiective, putea chiar recunoaște condiționalele care nu erau puse cum trebuie sau inversate În structura sintactică, Însă nu putea vorbi. De aceea, draga mea, tu o să-i fii translatorul ei. O să ne traduci nouă cuvintele ei și ei cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vechiului Testament și a dreptului român, dar autorii lor nu au trăit exclusiv în sfera teoriei teologice și juridice. Ei recunoșteau că nu toți blasfematorii puteau fi executați, schițând așadar multe distincții în definițiile blasfemiei. Teologii scolastici divizau blasfemia în atributiva, derogativă și uzurpativă. Alessandro Tartagni (m. 1477) distingea între blasfemia simplă și cea repetată, care trebuia să fie comisă de mai mult de trei ori și demonstrată de câțiva martori 95. Toschi, din nou citându-l pe Giulio Claro, a
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
1989) au lucrat cu categorii mai largi, și anume cu „secvențele care explicau un eveniment” - în care naratorii atribuiau explicații unor situații din viața lor. Aceste secvențe au fost analizate în funcție de trei scale, bazate pe modelul lui Seligman privind stilurile atributive, și anume „internalitatea”, „stabilitatea” și „globalitatea”. Această metodă a dus la detectarea unor stiluri individuale de atribuire, bazate pe materiale narative bogate și variate, cum ar fi: citate din discursurile politice, transcrieri ale unor ședințe de terapie, jurnale și scrisori
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
elemente ale unei scale nominale, cum e cazul cu stările „masculin” și „feminin” ale variabilei „sex”. În al doilea rând, o clasă poate semnifica prezența unei însușiri, iar cealaltă, absența ei. În acest caz se vorbește de caracteristici de tip atributiv, cu ajutorul cărora putem distinge indivizii ce posedă un anume atribut de cei care nu-l posedă. Dar această din urmă interpretare introduce practic o distincție ierarhică, având în vedere că cei ce nu posedă atributul au un statut „inferior” celor
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]