1,498 matches
-
indiciu în acest sens se găsește nu în interiorul ciclului dedicat muschetarilor, ci în altă parte. Se știe că Aramis, cel mai "misterios" dintre cei patru, se află deseori aiurea, ocupat cu alte treburi. Indiciul îl găsim tot într-o prefață auctorială. Și anume, în "scrisoarea" ce precedă basmul Tinerețea lui Pierrot. Adresantul scrisorii este "Dragii mei copii", iar semnatarul ei, "Alex. Dumas". Acesta pretinde că Basmul Tinerețea lui Pierrot a fost scris nu de el, ci de Aramis, pentru copiii ducesei
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
cea mai convingătoare replică pe care dl Ciocârlie o dă preopinentului galic este însăși scrierea sa, atît de fin articulată din reflecții, observații, impresii, amintiri, precizări, nuanțări cu o mare diversitate tematică, ce are darul de a instaura o imagine auctorială dintre cele mai convingătoare. O imagine din care afirmațiile ori contestațiile izvorăsc ca dintr-un centru și a cărei analiză se impune, prin urmare, ca o premisă a înțelegerii lor. La antipodul calomniei impenitente a lui Barthes, diaristul nostru dovedește
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
pomenea de așa ceva (voi reveni mai încolo și voi arăta că, în ce privește iepurii, povestea e totuși mai complicată), dar se "actualiza" continuu, pe măsură ce realitatea începea să semene cu vorbe gratuite ale personajelor. Aducerea la zi însemna, de fapt, fărâmițarea proiectului auctorial în noi și noi ocazii punctiforme de defulare, de care nu știu ce nevoie mai era, dacă se înțelegea de fiecare dată același lucru. Ce putea să rezulte de aici, decât un fatalism gros, cu pierderea oricărui interes de a face ceva
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
partidului comunist. Dar să revin la Augustin Buzura și să spun măcar atât, că singurul monopol pe care l-a avut în bătălia cu cenzura, singurul monopol pe care îl poate avea un mare scriitor e monopolul asupra propriei formule auctoriale. Nu voi intra aici în detalii, dar subversivitatea romanelor sale înseamnă cu totul altceva decât similitudini aleatorii, înseamnă o întreagă cazuistică a "morții psihice", a reducerii omului la nucleotidă. Adică tocmai critica șopârlei, în niște structuri de roman analitic care
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
universalității catolice." Elementele care-l fac pe cercetător să atribuie piesa lui Budai-Deleanu (aflat încă din 1778 la colegiul Sf. Barbara) sunt destul de "subțiri", deși convingătoare: piesa are un aspect de farsă, evenimentele sunt relatate cu cruzime și ironie ("atitudinea auctorială este chiar ireverențioasă"), piesa prezintă două planuri și numeroase intermedii, o oarecare bogăție și invenție lingvistică (comic de limbaj, elemente de argou țigănesc etc.)... în fine, piesa este "dominată de un puternic spirit parodic; din ea străbate, nealterat, un enorm
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
îmbină adeseori cu povestea. Prozele sale, avînd în centru universul fantastic al lui Middle-earth, încep să fie legate de diverse evenimente ale cotidianului, într-o încercare disperată a publicului de a justifica precizia lumii ficționale altfel decît printr-un imaginar auctorial suspect de exact. Speculațiile critice nu întîrzie nici ele să apară, dînd naștere unei biografii semi-fictive: romanul The Hobbit ar fi fost inspirat de foaia albă de hîrtie primită, la capătul unei examinări scrise, de la unul din studenți (și pe
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
tehnică a unui meșteșugar ștrengar (să notăm că poetul nostru nu putea fi un suprarealist consecvent, deoarece resortul scrisului său nu îl reprezenta dicteul automat, ci impulsul ironic; primul plan e ocupat nu de substanța intersecțiilor imagistic-verbale, ci de jovialitatea auctorială): „puneți doamnă ochelarii de sticlă afumată,/ căci inima mea în fuziune cu un metal/ turnat dintr-un turn peste armată/ cu brio tresaltă și pretutindeni dilată/ pereții salonului sentimental.// Acolo sub candelabre primul ofițer/ numără sclavele ce vin prin vena
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
que d’enculer leurs chameaux” (p. 261). Afirmația de bodegă “Arăboaicele sînt niște curve nefutute” n-a fost inițial acceptată de editorul traducerii germane a romanului, dar a trecut pînă la urmă. Adăugăm un amănunt nu lipsit de importanță: disprețul auctorial față de musulmani, respectiv ura protagonistului din Plateforme pentru aceeași are drept una dintre surse trecerea mamei autorului la islamism. O a doua sînt chiar musulmanii înșiși: aflat în excursie în Thailanda, pentru a-și începe lucrul la carte, Houellebecq constată
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
și bombată ușor o altă ușă: tapiseria” (Poveste cu licornă). Sub presiunea inefabilă a atîtor materialități străbătute de empatie, poetul ajunge a-și suspenda eul. Generos, acordă întîietate obiectelor precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un rîu de scrum/ un ceas de mînă înfrunzind lîngă o cană cu
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
analiza celor două „povestiri” privesc dilemele curente ale unor asemenea întreprinderi, în primul rînd echilibrul între informația pusă la dispoziție de documente și de martori și textele literare ce aparent le „corespund”, pentru a da finalmente, din perspectiva unei „instanțe auctoriale”, coerență istoriei și „identității” personajului principal. De altfel, chiar Sigrid Weigel a formulat cu sagacitate problemele ce apar în legătură cu biografiile despre scriitori: „Pe de o parte se recurge la mărturia textului literar, pentru a acoperi lacunele în informația biografică, și
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
dar fără dulceață și fără mireasmă»”. Reintrarea în literatură, în condițiile „dezghețului” din jurul anului 1965, n-a constituit însă chiar un prilej de bucurie pentru scriitorii pînă atunci complet refuzați, deoarece regimul totalitar persevera a-și proiecta spectrul pe conștiințele auctoriale, a le mistifica și distorsiona, fie și prin modalități mai subtile: „Și astfel am intrat în ceea ce numeam prea frumos groapa cu lei. Mai potrivit s-ar numi, poate, groapa cu șopîrle Și astfel am ajuns părtaș al unui joc
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Oricum, titlul este provizoriu, nu m-am decis încă. Azi-dimineață, înainte de a veni tu, am transcris câteva însemnări care se leagă de viitorul roman. E vorba de tehnicile pe care le voi folosi, cea a punerii în paranteză a textului auctorial, inspirată de Memoriile unui opioman englez, a lui De Quincey și cea a adresării directe și familiare (de fapt, o familiaritate falsă) către cititor, folosită de Thomas Mann în Mario și Vrăjitorul. Ceva de genul: V-am spus eu!, Vă
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
temător/ în întunericul care se lasă dintr-o dată/ în cameră./ prin crăpătura ușii se strecoară singură/ pisica cu ochii aprinși, fosforescenți./ cineva totuși cîntă deși nu-i prezentă/ decît vocea lui liniștită.// precum s-ar aprinde lumina" (seară Întreaga psihologie auctorială poartă, în cazul de față, dulcea povară a copilăriei pe care o cifrează, cu care se joacă de-a v-ați ascunselea, dar de care nu se poate elibera. Nu e nimic sentimental (dimpotrivă, grafia sentimentală e ștearsă minuțios, cu
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie? Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a unei cruzimi pragmatice imemoriale, o reacție de eugenie instinctivă a obștii a cărei apreciere hîtrul humuleștean o lasă în suspensie... Răscoala lui Liviu Rebreanu e citită prin cheia carnavalescului propus de Mihail Bahtin. Se identifică în
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
logică, "publicarea versurilor lui Petru Boroianu azi este cu totul absurdă. Este ca și cum poetul ar lua un steag roșu și ar defila de unul singur prin Piața Aviatorilor, salutînd o tribună imaginară". Un alt nucleu al subliteratuirii îl constituie vanitatea auctorială împinsă nu o dată pînă la comicărie: Într-un stil grav și solemn, de preot al culturii, George Popa pledează - în cea mai recentă carte a sa - pentru înțelegerea metaforei ca instrument de cunoaștere a universului. Ca exemple folosește metafore din
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
umane, portrete, meditații asupra destinului omenesc și al său propriu, evocarea multor scene istorice la care fusese martor. Am în fața mea cele două volume, în colecția Pleiade. Din totalul de circa 2730 pagini, vreo 620 sunt de însoțire erudită. Textul auctorial propriu-zis este foarte adesea un poem fastuos, ce se înalță din sânul însuși ale narațiunii, iar nu din "metaforizarea" ei. Unele portrete de personaje istorice rămân pe totdeauna marcate de formula folosită de Chateaubriand, definindu-le; e cazul a doi
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
pe zid -/ așa cum, - îmi spusese demult ea, - luther/ își proiecta spaimele pe peretele boltit al chiliei,/ și pe urmă arunca o călimară pe chipul strîmbat/ al fricii lui" (winter tale). Pînă aci avem stratul similirealist, înfiorat de-o ironic-sentimentală subordonare auctorială, al poeziei lui M. Ivănescu. Însă în pofida adăstării prelungi în zona concretului, a prozaismelor frizînd antipoezia, a biografismului la care face apel ca la o ancoră în vîrtejul trăirilor interioare, poetul nu rămîne la stadiul acestei pasivități ce se autoreflectă
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
unde furtunile programate au rolul de a "terraforma" spațiul imens nepopulat și acoperit de nisipuri și, totodată, de aducere a coloniilor la un numitor comun. Privirea participativă, interioară este firul după care se compune întreaga sintaxă a eposului SF. Jocul auctorial propune ca efectele experiențelor insolite să trezească reflexe, sentimente, uimiri și atitudini profund omenești. în Noaptea pragurilor, saltul intelectiv ar produce privilegiați dezumanizați, privați de fascinația așteptării, a pragurilor dintre spații și timpuri. în linia complementarității, autorul propune personaje care
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
pe trapezul "filosofemelor", pot fi legate mai curînd de o altă zonă a poeziei noastre actuale, afirmată cu oarecare întîrziere și rămasă (sperăm că provizoriu) în umbra "vîrfurilor" selectate inițial, de la M. Ivănescu la Nora Iuga și C. Abăluță. Eul auctorial nu are la aceștia tentația excepționalului. Se află în cauză un om obinuit, care se recomandă printr-un dramatism discret, printr-o umilință a subordonării la natural, printr-o mixtură de melancolie și de ironie ce nu pregetă a se
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
acesta, circumscris lucidității, cu un echilibru al sincerităților. "în plus, adesea feminitatea, cu precădere în momentele de criză, este resimțită ca o povară, din care eul asaltat tinde să se refugieze în afară". Așadar are loc o "egalizare" a sexelor auctoriale în fața unor situații ce solicită fondul general de umanitate, îndeobște punînd în paranteză erotismul excesiv, cochetăria, tacticile seducției "oarecum suspecte de ipocrizie"... E o pertinentă introducere la seria de jurnale investigate de cercetătoare, scrieri ce acordă atenție nu doar "dezastrelor
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
înscrie astfel un moment de vitalitate al acestei scriituri cucernice, ferind-o de excesul blajinității predicatoare, făcînd-o să sune mai convingător. Dar smerenia lui Ioan Pintea nu-și dezvăluie decît ocazional fața "îndîrjită", prezentîndu-se îndeobște ca o contrapondere a orgoliului auctorial atît de răspîndit, ca o izbăvire în act scriptic. "Smerenia covîrșește păcatele noastre și ne ridică, iar mîndria ne apasă sufletele spre pămînt și ne coboară", glăsuia Sfîntul Ioan Gură de Aur. în paralel cu supunerea datorată divinului, autorul jurnalului
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
prin istoria veche și recentă, din preajma și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pare că nimic nu este eludat. Și sunt aspecte puțin sau deloc discutate, precum relația dintre Garda de Fier legionară și grupul etnic german. Vocea "auctorială" notează că "entuziasmul pentru Führer era patologic în Ardeal". Exista, însă, se mai precizează, obligația legală a germanilor transilvăneni ca să facă serviciul militar în S.S. Deportarea sașilor în URSS, în ianuarie 1945, urmează reprimirii cu ochi răi în propria comunitate
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
acțiunii într-un viitor apropiat (prin nimic însă deosebit de realitatea prezentului) și de apariția unui nou personaj, Horia Giugaru, care împrumută cîteva dintre datele biografice ale autorului. De altfel în epilogul cărții (vezi pp. 239-277) acest personaj comentează din perspectivă auctorială romanele anterioare ale lui Dan Stanca și dă o interpretare explicită întîmplărilor din cel care tocmai se scrie. Romanul A doua zi după moarte este o carte incomodă, susceptibilă să stîrnească idiosincrasii și să pună în dificultate pe multă lume
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
îneacă „surparea-n goluri”, „lacrima necruțătoare”, adică acea recuzită (melo)dramatică a lui homo patiens, rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu propria alcătuire somatică a făpturii auctoriale: „Prin anotimp străin, la ceasul/ cînd aburi ca sudoarea curg pe zidurile lumii,/ vîrtej țîșnit sub pasul meu de frunze/ asurzitor învăluindu-mă./ Cu ochii închiși, oprit în spaima tandră/ eu am rămas cu haita-n răsucire:/ limbi roșii, boturi
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Anghelache?”, după cum se știe, interogatul, „cumine, n-a vrut să răspunză”. Cuminte, cuminte, dar evident provocator și cu adresă: de dincolo de moarte, ca ultimă sfidare, parcă, el lansează fiecărui cititor invitația explicită la dezlegarea tainei. Dacă acceptăm premisa unei intenționalități auctoriale în acest sens (și cred că avem motive s-o facem: în timpul vieții, Caragiale beckettiza avant la lettre încercând ostentativ să adâncească misterul: „De ce s-o fi omorât Anghelache? Nici eu nu știu”), dacă, prin urmare, cădeam de acord că
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]