81 matches
-
de profesori, inclusiv profesori cu dizabilități, calificați în limbajul mimico-gestual și/sau Braille, și pentru formarea profesioniștilor și personalului care lucrează la toate nivelurile educaționale. O astfel de formare va presupune cunoașterea problematicii dizabilității și utilizarea modalităților, mijloacelor și formatelor augmentative și alternative adecvate de comunicare, a tehnicilor și materialelor educaționale potrivite pentru susținerea persoanelor cu dizabilități. 5. Statele Părți se vor asigura că persoanele cu dizabilități pot avea acces la învățământ superior, formare vocațională, educație pentru adulți și formare continuă
Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități () [Corola-website/Science/330069_a_331398]
-
fochist. Exemplu de cuvânt de la care s-au format cuvinte cu două sufixe sinonime este "dédouaner" „a vămui”, care a dat "dédouanage și "dédouanement „vămuire”. De sufixe antonime se poate vorbi de pildă în cazul unuia diminutiv și a unuia augmentativ aplicate aceleiași baze, ex. "băiețel vs. "băiețoi.
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
Titian, Velazquez, Cézanne, au pornit la cucerirea acestor tărâmuri din lumea culorilor. În timpul vieții, maestrului din Castelfranco i se spunea Giorgio sau Zorzi (în dialect venețian). Fiind din ce in ce mai prețuit pentru picturile sale, cu timpul a fost numit "Giorgione" ("marele Giorgio"). Augmentativul apare pentru prima oară la Paolo Pino, în ale sale "Dialoghi della Pittura", publicate la Veneția în 1548.În legătură cu acest supranume, Văsari scrie: "Datorită ținutei sale superbe și a spiritului sau nobil, a fost numit Giorgione". Giorgione s-a născut
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
nebuni, isterici, imbecili etc., la care pamfletarul recurge deseori în ofensiva directă, combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realitatea obiectivă este complet suprimată la nivelul structurii de suprafață a textului, lectorului revenindu-i sarcina de a o recompune în funcție de un întreg complex de factori metadiscursivi (disponibilitate afectiv-intelectivă, nivel de instruire, cunoaștere a situației de enunțare etc.), în ficțiunea augmentativă polemistul păstrează contactul cu elementul real care a declanșat-o. Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice favorite
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
întreg complex de factori metadiscursivi (disponibilitate afectiv-intelectivă, nivel de instruire, cunoaștere a situației de enunțare etc.), în ficțiunea augmentativă polemistul păstrează contactul cu elementul real care a declanșat-o. Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice favorite. Tendințele și pretențiile ideologice ale adversarilor (formulate și ca acuze tranșante, așa cum am văzut) devin, aici, pretextul imaginării celor mai cumplite orori
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
morale, capacitățile cognitive și cultura emițătorului. *Scop: exprimă atitudinea vorbitorului față de conținutul enunțului, a stării interne a emițătorului. *Ea se se exprimă prin: verbe și pronume la persoana I, interjecții, enunțuri exclamative, prin lungirea emfatica a sunetelor, folosirea diminutivelor și augmentativelor, preferința pentru un anumit termen din seria de sinonime aflată la dispoziția vorbitorului. *O întâlnim în poezie, dar și în eseu, publicistică, memorialistică confesiuni, comentarii, interpretări critice etc. *Ex: Ah, când eram tânăr, toată lumea era a mea! Hai mai bine
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
subtip al limbilor izolante. De pildă, într-o limbă incorporanta cum este limba eschimo yupik (Siberia), se poate adaugă un număr foarte mare de afixe (uneori chiar zece) unui lexem. Secvență angyaghllangyugtug este compusă din angya - "barcă"; -ghlla- - afix (sufix) augmentativ; -ng- - "a lua, a procura, a face rost"; -yug- - "a vrea, a dori"; -țug- - sufix pentru persoana a III-a singular și se poate traduce prin El vrea să-și ia o barcă mare. De remarcat în acest exemplu este
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
În limba română, expresia "a tăcea chitic" trimite la diferite varietăți de pește mărunt. În limba franceză, s-a preferat crapul, un pește de dimensiuni mai convingătoare. (n.trad.) 2 Pornind de la cuvântul francez "mignon" ("drăguț"), s-a creat un augmentativ ironic, "magnon", prin schimbarea unei singure litere (echivalentul în limba română ar fi "drăgun"). (n.trad.) ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cultural al Greciei antice sau pentru cultura veche hindusă. • Opoziția gramaticală masculin-feminin în cazul substantivelor formate cu sufixul moțional -oi nu mai corespunde, de fapt, unei distincții de același tip în lumea obiectelor; sufixul -oi este, în primul rând, un augmentativ: cioară-cioroi, muscă-muscoi, broască-broscoi. Substantivul derivat cu sufixul -oi se înscrie în opoziția semantică masculin-feminin numai când denumește, metaforic, indivizi umani caracterizați prin anumite trăsături fizice (cioroi, broscoi) sau morale (vulpoi) manifestate într-un grad ridicat de intensitate: cioroi = foarte negru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pozitiv, neutru, al însușirilor reprezentate, întrebuințare, însă, puțin frecventă. Nici femininul șerpoaică nu are corespondent masculin în lumea umanului. Sufixul -oi schimbă și genul substantivelor inanimate, concomitent cu dezvoltarea mutațiilor semantice sau valorilor stilistice determinate de funcția sa de sufix augmentativ. Pornind de la substantive feminine, sufixul creează substantive neutre: ladă (F.) lădoi (N.) furcă (F.) furcoi (N.) bubă (F.) buboi (N.) Trecerea la neutru este facilitată de structura fonetică a substantivelor nou create; substantivele caracterizate prin trăsătura semantică+inanimat și terminate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subclase de substantive se caracterizează prin reținerea unei însușiri distinctive în planul lor semantic; aceste substantive denumesc clase de obiecte cunoscând o nouă reorganizare, din punctul de vedere al unei însușiri; prezintă această caracteristică substantivele create prin sufixe diminutivale sau augmentative: lădiță = ladă mică, lădoi = ladă mare; spre deosebire de acestea, termenul de bază, substantivul ladă, este indiferent la această opoziție mic-mare: ladă mică, ladă mare. Adjectivul actualizează în mod explicit o anumită însușire a unui obiect și concomitent gradul de realizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este a doua emisferă prin care se rotunjește destinul uman, ea este o dimensiune specială a acestui destin, și, ca atare, ea solicită toate eforturile contemplative ale antropologiei și ale metafizicii."(L. Blaga, Trilogia Valorilor). Substantivul propriu Dănilă este un augmentativ al numelui Dan, care are semnificația de „cel dăruit de Dumnezeu”, făcându-se trimitere la implicarea predestinării în evoluția personajului, asociată drumului cunoașterii. Cognomenul Prepeleac are ca fundament o reprezentare fizică, materială, văzută ca dublu al său în planul lumii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ascetice. O serie de caracterstici ale acestui stil dau la iveală faptul că alegerea lui este o opțiune deliberată care scontează pe anumite efecte. Preferințele pentru cele două stiluri diferite de scriere sînt puse În opoziție. Autorii care preferă stilul augmentativ, retorica amplificării, excesul decorativist și, consecutiv, efectele emfatice obținute astfel sînt numiți putter inners, cei care Încarcă textul cu figuri de stil pozitive. Autorii care preferă stilul reductiv, expresia eliptică, suprimarea expresivă, figurile reticenței, diminuarea și atenuarea, asceza stilistică sînt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
expresive de realizare a gradului superlativ absolut ("Beat turtă!"/ "Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale și augmentative dezvoltă o funcție hipocoristică, exprimă duioșia sau atitudinea ironică a emițătorului, asemenea derivatelor antroponomastice (Guliță, Ioniță, Angheluș). Substantivarea adjectivelor potențează forța expresivă a textului, grație detașării însușirii pe care obiectul o posedă (a se compara om sătul cu Sătulul... din
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
essere), ca în franceză, iar imperativul negativ de persoana a doua singular preia infinitivul (non andare !), ca în limba română. În domeniul lexicului, italiana se caracterizează, la fel ca toate limbile romanice sudice, printr-o mare productivitate a sufixelor diminutivale, augmentative și peiorative. Unele cuvinte latinești au fost moștenite numai de italiană, iar, la nivelul adstratului, există elemente de origine germanică, pătrunse în epoci diferite (bando, fiasco, rocca etc.), de origine arabă (ammiraglio, azzuro, dogana, limone etc.) și de origine greacă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deseori considerat ca fiind egal cu pronumele personal propriu-zis. Așadar, de la nos, pronume inclusiv, care abate discuția de la persoana singulară, s-a ajuns la vos și voster în adresare, propune cu aceeași valoare inclusivă, dar, prin forma de plural, și augmentativă în raport cu singularul. De aici, s-a ajuns la ideea că adresarea respectoasă este cea care evită pronumele personal de singular, care a rămas a fi folosit în comunicarea între parteneri egali și, de aceea, franceza, vechea italiană, vechea spaniolă și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost transmise chiar și limbilor germanice moderne. Astfel, de exemplu, italiana a împrumutat din longobardă cuvîntul balco (< long. balko), păstrat, de obicei în textele poetice, cu semnificațiile "balcon" și "cer". Pe terenul limbii italiene, s-a realizat însă prin derivare augmentativul balcone, care a făcut carieră europeană. Direct din italiană l-au preluat limbi precum franceza (balcon), spaniola (balcon), portugheza (balcăo), engleza (balcony), neogreaca (balkóni, μπαλκόνι). În alte cazuri, acest cuvînt a ajuns prin intermediul francezei: neer. balkon, germ. Balkon, iar, prin
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Moldova, situată pe cursul mijlociu al râului Slănic, la 8 km. de renumita stațiune balneoclimaterică. Și-a luat numele de la muntele învecinat. La 1832 este atestată cu forma Cireșoiul, iar mai târziu Slănicelul. Et.: ap. cireașă d. lat. ceresia + suf. augmentativ -oaie. Există un Monument al Eroilor, în amintirea luptelor din primul război mondial (aici a murit și bucovineanul Ion Grămadă, pe atunci student la Cernăuți). COASTA RUNCULUI, teren arabil și pășune din localitatea Gura Văii. Inițial, va fi fost un
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
să revendice grandoarea este compensată la nivelul unei retorici grandilocvente instaurată prin practica jurnalistică. Discursul jurnalistic constituie lentila deformatoare în măsură să dea amploare evenimentelor, să transforme non- evenimentul în eveniment, banalul în excepțional. Aparent, naratorul se disociază de discursul augmentativ, „nu voi face fraze pompoase”, de „pompa” pe care excep- ționalismul personajului pare să o recomande creditând discursul jurnalistic ca o măsură, un etalon al obiectivității : „Mă voi mărgini a reproduce câteva pasaje din Amicul Poporulu“, de pe timpul când acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sămănătoristă. Cariera revoluționară a junelui patriot cunoaște un hiatus problematic, punctat doar de susținerea tardivă a licenței în drept, teză al cărei titlu funcționează ca o sub- stanță de contrast, „Ordinea publică în Statul modern“. Și în acest caz, efectul augmentativ este prelucrat pe filiera unui retorism jucat, cel al discursului jurnalistic. Momentul apogetic al episodului academic îl plasează voit exagerat pe tânăr sub semnul excepționalului : „Licențiat în drept ! tânăr eminent ! iresistibil orator ! caracter mare ! idei generoase !...”. Însă el precede dispariția
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
accentul; intonația; semnele de punctuație; corespondența intonație transmitere/solicitare de informații, manifestare a planului emoțional semne de punctuație; * nivelul lexical-semantic: cuvântul formă, sens; vocabularul fundamental; masa vocabularului (regionalisme, termeni populari, arhaisme, neologisme, termeni de specialitate etc.); derivarea cu sufixe diminutivale, augmentative, moționale, colective etc.; compunerea prin alăturare cu sau fără cratimă, prin contopire, prin abreviere; conversiunea (adjective substantive; substantive comune substantive proprii); împrumurile din alte limbi (eventual, în corelație cu anumite conținuturi abordate la activitatea opțională o limbă străină); sinonimia; antonimia
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
și sintactic să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect Cuvântul Silaba Sunetul Sunetele limbii române să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței Sensul cuvintelor Sinonimia Antonimia Omonimia Paronimia Polisemia Derivarea cu sufixe diminutivale, augmentative, moționale, colective etc. Compunerea prin alăturare cu sau fără cratimă, prin contopire, prin abreviere Conversiunea (adjective substantive; substantive comune substantive proprii); Împrumurile din alte limbi etc. să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical Substantivul genul și
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
E mare, că-i mare, nu lac. etc.), Pare..., dar este... (omonime), structuri paronimice ri(t)mate300, Detectiv de...cuvinte asemănătoare (paro-nime), Eu spun..., tu înțelegi..., Cuvântul buclucaș (cuvinte polisemantice) etc.; mijloacele de îmbogățire a vocabularului: derivarea cu sufixe diminutivale, augmentative, colective, moționale, adjectivale etc., cu prefixe negative, compunerea, conversiunea, împrumuturile din alte limbi prin Alintă!, Micșorează!/ Mărește!, Spune mai multe...!, Perechea lui...este..., Jocul calităților/defectelor, Loto-ul opuselor/contrariilor, Ne-... (diferite tipuri de derivate), 2 în 1, 3 în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
de două ori substantivul „belșug”, și în plus, apare o dată și adjectivul „nemăsurată”. Adjectivele sunt aproape fără excepție la forma lor de superlativ absolut, iar repetiția expresiilor „foarte mare”, „foarte mari”, „foarte sănătos” și „din belșug”, amplifică valențele și așa augmentative ale seriei calitative folosite. Structura nu ne trimite nicidecum cu gândul la o sărăcie de vocabular a autorului, scriitura făcând dovada până aici a unei bogății lexicale capabilă de a acoperi toate palierele povestirii, fără a se recurge la repetiții
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]