5,062 matches
-
față un desen minunat, o mică piesă. Și foarte gustoasă după mărturiile celor care au și acum, pe cerul gurii, senzațiile savurate. Înfățișat în revistă astfel, artistul devine mai aproape de ceilalți, este umanizat fără să i se știrbească nimic din aură și autoritate. De aici a plecat, mai departe, ideea fundației Alekton (ceea ce nu se poate spune; "între small și big este Alekton", conchide Karteias). Pe o străduță îngustă, foarte aproape de centrul Atenei există un spațiu care poartă acest nume. Un
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
la 22 decembrie 1989 a recitat versuri incendiare din balconul Județenei de partid Cluj, unde s-a aflat alături de Doina Cornea. O figură insolită în Clujul adesea placid, academic, "cuminte"... Moartea subită, prematură, i-a sporit, cu o nuanță tragică, aura de idealism. "Nu sînt naiv. Și nici utopic. Ci doar extrem de idealist", se caracterizează pe sine poetul, în Preliminariile cărții pe care o prezentăm aici, intitulate, sub incidența actualității, Telejurnalul de la Cluj. Idealismul (care, să spunem în treacăt, conține totdeauna
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
cititori), autorul însuși constatând că instrumentarul critic e insuficient pentru analiza acestei literaturi. Probabil mulți vor riposta la teoria lui E. Negrici despre modernizarea prozei sub comunism ca "o consecință a spaimei de claritate", "descoperiri întâmplătoare" menite să le reducă aura de creatori excepționali: "prozatorii au ajuns să constate că până și erorile, ambiguitățile caracteriologice, lașitățile politice, neputițele scriitoricești, reticențele în fața cenzurii au consecințe de ordin expresiv și pot fi reciclate în aria literaturii"(p.343) Vii discuții va stârni și
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
sau facil în acest estetism metafizic. Dimpotrivă, cum l-a văzut Nietzsche, acesta presupunea o întreprindere foarte serioasă și periculoasă, era - cum ar veni - o chestiune de viață și de moarte, ceea ce a conferit în cele din urmă filosofării sale aura înspăimântătoare a lui vivere periculosamente: "Spre deosebire de Schopenhauer, Nietzsche a fost atras puternic de natura dionisiacă; el a căutat să pășească chiar deasupra abisului pentru că a întrevăzut acolo taine încă și mai ispititoare și pentru că s-a considerat insensibil la amețeală
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
Grete Tartler Dacă se vorbește despre o "limbă comună a Europei", aceasta e fără îndoială cultura. în ciuda alcătuirii dintr-un arhipelag de diversități. Spiritul European, ideea de Europa, cu aura sa politică, economică, religioasă, socială, cu toate "coincidențele și mișcările estetice" are un contur din ce în ce mai vizibil: prin date cheie, precum 480 î.Hr. - respingerea perșilor de către greci la Salamina (momentul delimitării definitive de asiatizare), 36 d.Hr. - convertirea lui Pavel pe
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
Barbu Cioculescu Fantasmele revin în lirica lui Theodor Vasilache, de la Primul milion și alte fantasme, volumul publicat în 2000, la Fantasme din lumea cealaltă, Editura Vinea, 2002, o aură ambiguă nimbând termenul de lumea cealaltă. Este vorba de aceea a exilului, de care poetul a avut parte mai bine de două decenii, dar vizează egal lumea de vis-à-vis, care poate fi, cu schimbul, cea lăsată în urmă sau peronul
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
atmosferă, culoare și sunet". Inutil să spun că nici una din cele două condiții nu este respectată. Chiar Eugen Uricaru recunoaște că "ne citim între noi, nu mai citim pe alții", și apoi, să-mi fie cu iertare, nu cred că Aura Christi, Simona Grazia-Dima, Marian Victor Buciu sau Henri Zalis sunt cei mai potriviți să discute despre romanul actual. în plus, cantitatea de idei confuze si desuete este de-a dreptul îngrijorătoare. De multe ori discuțiile se transformă într-un soi
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
la interpretarea ei. După proiectul acesta cu tinerii regizori, trupa Odeonului are nevoie, iarăși, de întîlnirea cu cei grei. Nu sînt mulți astfel de regizori, dar provocarea produsă de ei este majoră. Astfel energiile circulă firesc și încarcă. P.S.: Felicitări Aurei Gaidarji pentru realizarea caietului-program. Trebuie remarcat faptul că aici se încearcă o modalitate nouă - nu doar din punct de vedere grafic - de gîndire și de asamblare a textelor și imaginilor care vorbesc despre un spectacol.
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
asimilare a cuvîntului arghezian cu Logosul, "principiu ultim al lumii", dată fiind circumstanța că la Arghezi "cuvintele nu exprimă o realitate; ele o creează". Pe de altă parte, Marc Angenot, referindu-se la forța cuvintelor în discursul pamfletar, le recunoaște "aura sacrală", constînd în "exaltarea puterilor potențiale de revelare ale acestuia", pamfletul fiind nu doar "agresiune și risc", ci și, deopotrivă, "jurămînt" și "taină". Un asemenea discurs se împărtășește din misterul ancestral al blestemului, multe texte de acest tip tinzînd "spre
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
ispitirea, încercarea celui care citește. Și în întreprinderea sa de a deschide cuvîntul, scrisul săptămînal e la fel de important ca studiile academice: "nu va ezita să aleagă articolul, cuvîntul țîșnit spontan și capricios, gîndul devenit autonom prea devreme, cu toată zglobia aură de emancipare, care-i dă un tempo adolescent acestui Făt-Frumos al genurilor scriitoricești, ce spune într-o clipă cît altele într-un ceas". Poziția lui Ion Frunzetti e a unui moralist ce așază în centrul lumii (și al cutremurătoarei istorii
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
să reintroducă trupa în circuitul performanței, să gospodărească, consistent, la chipul sălii, pălit de prea multă nepăsare, să aducă un iz mai dinamic unui loc cu o istorie importantă. Să nu uităm că după Piatra-Neamț, Teatrul din Oradea a avut aură și a atras nume cu forță, cu statut, unii artiști nonconformiști, alții mai clasici, unii hipioți sau avangardiștii momentului, debutanți sau nu, alții conservatorii genului clasic. Nu am avut timp să stau prea mult de vorbă cu actualul director. Habar
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
implacabilă, deși nu foarte ușor de sesizat - suntem, firesc, mult mai înclinați să râdem de primar șca, de altfel, de toți ceilalți, aș adăugaț, decât să-i descoperim substanța dramatică - și tocmai acest fapt îi arogă piesei lui Gogol o aură de capodoperă. " Prin Deznodământul la "Revizorul" - dincolo de impresia de misticism pe care i-au atribuit-o contemporanii și au exagerat-o criticii realismului socialist - Gogol încerca să mute accentul dinspre comodul râs cu care râdem în viață de alții și
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
bilet de intrare" în casa familiei Miller: "Nu puteam să mi-o scot din minte, mă îmbătam cu acest subiect; puteam să vorbesc despre Europa ca și cum aș fi vizitat-o", mărturisește el. Deși cartierul copilăriei sale e învestit cu o aură mitică, atemporal, nemarcat de presiuni sociale, și deși New York-ul pare cititorului a fi patria de drept a acestui boem captivat de insolit, scriitorul se simte în largul său doar printre non-americani - dovadă fiind prietenii săi, nord-europeni, polonezi și evrei
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
partea ei. N-aveam de unde să știu pe vremea aceea că poziția asta studiată și farmecu-i improvizat erau rezultatul mai multor ore de studiu și repetiții în fața oglinzii: mi se înfățișa astfel fiindcă se hotărîse s-o desenez așa, iar aura de neliniște pe care o iradia expresia ei, disperata dorință de a plăcea, freamătul animalic ce se ghicea în colțul buzelor palide și uscate și în nările fine erau atît de intense și de directe, încît mi s-a părut
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
mâinilor, aceste mâini cu denivelări etc., asta suntem? Se poate vedea ceva dedesubt? Se poate vedea că suntem toate astea, dar și altceva? Învelișul este un cuvânt nepotrivit pentru corp, deoarece fiecare trup e inteligent și străbătut și iradiază o aură. Dar ce iradiază? Ne putem ocupa de asta? O scenă de despărțire la gară. Ea, mult mai mică decât el, aleargă alături de-a lungul peronului. El îi duce geanta. Se țin de mână, totuși pasul ei ezită, de parcă colo
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
în categoria de iluștri dispăruți. Astfel numiți, ei se află, totuși, pe catafalc, la înălțimea genunchilor celor ce-i jelesc. A da anunțuri întru aflarea lor ar fi curată blasfemie. Logic, dispăruții întorși la viață pierd orice farmec, își leapădă aura de romantism, de stranietate, reintrând în banalul cotidian, cu un nou buletin de identitate, nouă carte de alegător - în privința altora ce ți se bagă în suflet se pune întrebarea dacă au existat cu adevărat înainte. Așa cum i-a născut legenda
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
Toate aceste lucruri să le faceți de dragul și în interesul cititorilor revistei noastre. Vă mulțumim! (Angela Neceaeva Pânzaru, Siberia) * Nu suma tuturor femeilor din lume, ci suma tuturor femeilor din care vin, rudele mele adică. Țin la acest înțeles cu aură de modestie și cu știința precisă a locului pe care-l merit, date fiind limitele de toate felurile, dar și grija omenească de a nu mă distruge inutil în lupte dinainte pierdute. Cât despre îndoiala asupra a ceea ce credeți că
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
îi erau mai mari și uimiți în spatele primilor săi ochelari cu lentile bifocale, și purta un doliu sever, din cap pînă-n picioare, după moartea mamei sale, dar mai păstra frumusețea romană din portretul ei de nuntă, înnobilată acum de o aură autumnală. Înainte de orice, chiar înainte de a mă îmbrățișa, îmi spuse cu felu-i ceremonios obișnuit: - Am venit să te rog să mă însoțești să vînd casa. N-a fost nevoie să-mi spună care, nici de unde, fiindcă pentru noi nu exista
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
și Așa grăit-a Zarathustra a lui Nietzsche: "Între Dumnezeu cel mort al lui Zarathustra și Ziditorul beat al lui Lautréamont apropierea se impune". Era normal, precizează Nicolae Balotă, ca o astfel de producție să-și afle aproape instantaneu "o aură scripturară, să-și aibă sectarii săi": Într-un alt secol, n-ar fi fost rînd care să nu-și găsească exegeții în sensul unui simbolism cultic. Cît de perfect s-ar fi supus unei interpretări alegorice toate acele imagini animaliere
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
istoria teatrului românesc. O energie uriașă pe care și-a cunoscut-o, pe care și-a asumat-o în consecință și pe care a dirijat-o cu măiestrie înspre întruparea personajelor domniei sale vreme de patruzecișișapte de ani. Student la clasa Aurei Buzescu și a lui Vlad Mugur, absolvent în 1956 al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, unul dintre ilustrele nume ale PROMOȚIEI DE AUR, Victor Rebengiuc își leagă destinul artistic profund de cel al Teatrului Bulandra. Aici a fost întilnirea
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
multe texte narative, v-a tentat vreodată să scrieți proză sau altceva decât poezie? Am scris multe texte care se numesc scurtă proză. E un titlu monoton care se vrea însă și sugestiv: un fel de refuz al poetizării, al aurei canonice și adesea canonite, căznite a poeticului; un fel de relatare a unei situații care-și conține poezia dincolo sau dedesupt de tropi, de retorici, de inventarele milenare ale poetizării. Sunt un împătimit cititor de proză. Idolul meu este Cehov
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
din care îi e făcut personajul. Mariana Neagu și Ileana Iurciuc (în rolurile Mătușilor și ale Doamnelor) au apariții intens colorate, de păpuși mecanice, parcă de esență ghelderodiană. În interpretarea lui Petre Ghimbășan, Inocențiu, pretinsul logodnic al Ivonei, dobândește o aură de umanitate caldă, în contrast cu atmosfera înghețată de la Curte. Simona Nica, interpreta Izei, e temperamentală, cu preocupări pentru poză. Rămân nerezolvate personajul Sambelanul (Sebastian Lupu) și Chiril (Alexandru Rusu), poate în primul rând din pricina faptului că celor doi tineri actori li
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
care - mărturisesc - mi-a rămas întipărită în memorie. Scriitorul pomenea acolo de fascinația pe care sunetele, cuvintele, expresiile limbii franceze au exercitat-o asupră-i încă de mic copil; de faptul că vorbirea acestei limbi îi apărea învăluită într-o aură de mister, distincție și eleganță, că îi impunea printr-o anumită solemnitate ("cînd vorbești franțuzește trebuie să te îmbraci în frac", suna recomandarea unui prieten de-al tatălui său); în fine, că limba franceză îl fascina prin grația enigmatică a
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
invizibil prin care, unul cîte unul, sîntem aspirați de sistem, să ne adunăm pentru prima și - poate - pentru ultima oară într-un portret de grup. Grup în care singurătățile ireductibile ale fiecăruia se vor fi descoperind, cîndva, survolate de o aură comună". Aura comună pare a fi prietenia, nu zona. Cu un spirit aproape hip-hop, cîțiva scriitori din Iași și-au adunat prietenii, celebri sau nu, valoroși sau nu, și au purces la întocmirea unui soi de matrice literară. Cei tineri
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
care, unul cîte unul, sîntem aspirați de sistem, să ne adunăm pentru prima și - poate - pentru ultima oară într-un portret de grup. Grup în care singurătățile ireductibile ale fiecăruia se vor fi descoperind, cîndva, survolate de o aură comună". Aura comună pare a fi prietenia, nu zona. Cu un spirit aproape hip-hop, cîțiva scriitori din Iași și-au adunat prietenii, celebri sau nu, valoroși sau nu, și au purces la întocmirea unui soi de matrice literară. Cei tineri sînt promovați
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]