4,177 matches
-
s-a/ dus demult demult și numai/ cîntecul și ploaia absolvă/ mîinile copilăros de goale/ glasul cerul aurora// ceea ce ne spunem azi s-a/ tras în depărtări stinghere/ între munți și între stele/ între noi și între vorbe/ glasul cerul aurora” (Romanță). Amplificîndu-se, vidul biografic se arată a fi un vid al Destinului: „Iar e luni/ și nu m-am mai născut/ iar mă voi naște din cînd în cînd/ și pînă să-mi crape ochii/ văd stele vezi...// Numai în
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
reverse și tirul s-a potolit. Cîmpul povîrnit de la poalele zidului era presărat cu mii de morți sau muribunzi și, la căderea întunericului, cei care se mai puteau mișca au stivuit cadavrele ca să-și facă adăposturi. În toată acea noapte aurora a scînteiat irizînd culori fantomatice pe cerul nordic. Acest fenomen atît de rar a fost considerat un semn divin de către oamenii și de o parte și de cealaltă a frontului, care se întreceau să găsească pe cineva în stare să
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
povestit Inman orbului a fost faptul că, oricît s-ar fi străduit, imaginea frontului din acea noapte nu-l părăsea, ba, dimpotrivă, i se instalase într-un vis recurent, care-l vizitase mereu în timpul zilelor petrecute în spital. În vis, aurora scînteia și peste tot zăceau risipite ciozvîrte însîngerate - brațe, capete, picioare, trunchiuri - care se împreunau și se reînchegau în cele mai monstruoase trupuri, alcătuite din părți desperecheate. Șchiopătau, se rostogoleau, se tîrau pe picioarele lor șubrede, pe cîmpul întunecat, ca
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
-n altul să privim profund, Ca să iscodim în ce relații Noi ne-aflăm în vălmășagul crunt? Ah, și-atîta lume-abia-și cunoaște Propriul suflet, fără rost umblînd, Și nădejdi o lasă și o paște Suferința, fără veste,-oricînd, Și exultă iar, cînd aurora Bruștei bucurii mijește-abia; Ni-e refuz doar nouă-amîndurora Fericirea reciprocă de-a Ne iubi, făr' a ne înțelege, Ce n-am fost văzînd în celălalt, Fericiri de vis să ne tot lege, Șovăind și-n risc de vis, înalt. Plin
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
a insultat Bacăul cu sintagma "lume de dugheni". Cuvânt de proză, "dugheană" e prezent de la Varlaam la Vlahuță, dar - aici intervine din nou specialistul - "în poezie, înainte de Bacovia, l-a întrebuințat, din câte știu, doar Ioan Budai-Deleanu" (p. 390). Istoria aurorei în poezia română până la Bacovia nu e nici ea mai puțin interesantă (p. 403). Sunt sigur că oricui i-ar lua o groază de timp să răspundă la întrebarea " Cine a introdus cuvântul âpantofi> în literatura românească?" (p. 409), întrebare
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
pour les raffinés!)? Un euroi! (Un amic și-a procurat... viitorul disc Cohen cu numai cincizeci de mii!) Un film de categoria XXX? Cu "asistentă" cu tot, trei dolari! Dacă ești pretențios, poți trece alături, în mult mai organizata "Piața Aurora" - un fel de strămoș preistoric al mall-ului (pe care Timișoara, ce-i drept, încă nu-l are!). Aici, în "Aurora", înțelegi ce va să zică ordinea și ierarhia negoțului: zeci, sute de mii de metri de prelată delimitează micile "shop"-uri
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
categoria XXX? Cu "asistentă" cu tot, trei dolari! Dacă ești pretențios, poți trece alături, în mult mai organizata "Piața Aurora" - un fel de strămoș preistoric al mall-ului (pe care Timișoara, ce-i drept, încă nu-l are!). Aici, în "Aurora", înțelegi ce va să zică ordinea și ierarhia negoțului: zeci, sute de mii de metri de prelată delimitează micile "shop"-uri în care găsești de toate: de la CD-uri piratate la încuietori și șampoane. Cu o condiție: să nu suferi de claustrofobie
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
nici măcar nu știa ce e acela un card, maistrul i-a arătat cum funcționează, chit că nu mai avea bani pe el. Iar pînă diseară mai e mult, nici nu știe ce îl mai poate aștepta într-o asemenea zi. Aurora doar tricotează și se uită pe geam. O vede pe Milica, personajul din capitolul întîi care intrase - prima de pe stradă - în casa colonelului. A avut ce povesti după, în mai multe variante. Dar asta în capitolul întîi. Oricum, zvonul e
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
o înțelegere și o adeziune superioară din partea mea" (p. 138). Amatorii de picanterii din lumea literară vor fi satisfăcuți să afle bîrfe picante, mai mult sau mai puțin verificate, care circulau în epocă, legate de relația lui Marin Preda cu Aurora Cornu, un denunț împotriva autoarei semnat de Al. Oprea, Al. Andrițoiu și... Nichita Stănescu, un altul al lui Dan Deșliu împotriva lui Marcel Breslașu ori al lui A.E. Baconsky împotriva membrilor Cercului Literar de la Sibiu (vezi pp. 159-160), o
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
o ceapă, doi-trei morcovi, un ardei. Mașina nu-ș' ce zice-n limba ei și calculează fără greș; iar după, imprimă costul blidului de supă. Amprentă În nisiposu-ți suflet, poezia-mi e numai urma unor pași, la ora la care, jucăușă, aurora îmi prelungește,-n alburi, reveria. Înoți în lapții zărilor opace, iar nudul tău dizolvă-ntreg decorul; trecutului i-asculți, o vreme, corul ce zumzăie tot mai confuz și tace. Reproșurile-mi strică pledoaria; speranța mea e floare de otravă, n-
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
asculți, o vreme, corul ce zumzăie tot mai confuz și tace. Reproșurile-mi strică pledoaria; speranța mea e floare de otravă, n-am vrut pământul tot servit pe tavă, ci doar un pic dintr-însul... Baliverne rostite-n timp ce aurora-mi cerne,-n tăcere,-n sita-i deasă, reveria. Poza Cum să fii sincer când o mască, ce,-apoi, se-aruncă la gunoi, mai fiecărui' dintre noi îi face-o față ca de iască? Înțepenim încă de mici în mucavaua
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
sau alte calamități naturale. Iar lucrurile importante ar fi nașterea, căsătoria și moartea, precum și anii de școală, copiii și prietenii." Se cheamă Fugă spre centru și este traducerea lui Radu Paraschivescu, de curînd apărută la Albatros, după un roman al Aurorei Cornu, Romanian Fugue in C Sharp. Numele poveștii englezești, tălmăcit de cineva care-l aude, numai, fără să-l citească, ar fi cam așa: fugă românească în si diez. Variațiune, adică, pe o temă de Bach, Arta fugii sfîrșind în
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
mica feudă a clasei, între două fugi la București. După o sumă de aventuri la pragul căsniciei, ba făcînd chiftele, ba refuzînd avansuri, talentele pasămite ascunse o duc la ,Flamura Prahovei", o încîlceală de ziar și cenaclu. Episodul îi prilejuiește Aurorei Cornu pagini de descrieri care se rețin, un insectar cu chipuri de tîrgoveți, cuprinși de febrele literare ale vîrstei de mijloc. Printre ei, Ștefania face figură de poetă. Poate că asta și era, însă vremurile îi rezervă un loc de
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
toată viața din ea, făcută din multe-multe vieți. Acolo nu se rezistă, de-acolo se pleacă, fie ce-o fi, cam așa sună mesajul. Sfîrșitul îi găsește pe toți care pe la Paris, care la granița cu Cehoslovacia. Incipit vita nuova... Aurora Cornu, Fugă spre centru, traducere de Radu Paraschivescu, Editura Albatros, București, 2005, 229 pag.
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
atât e mai nedemnă, excesul e o consecință a disperării și a derutei, dar disperarea ei, devenită neputință, creează monștri și ea refuză să vadă monștrii din propriile ei fiice. Probabil că personajul cel mai interesant este cel jucat de Aurora Leonte, o maniacă a cărților, o femeie cu lecturi asimilate în spiritul vremii și nu al adevărului, căutându-se pe sine printre cuvinte de neînțeles și idei străine. Actrița pășește cu siguranță pe firul subțire dintre sentimentul real și sentimentul
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
un creștinism chiar al etnogenezei sale; într-o călătorie cu trenul paginile par o schiță caragialescă) observă obedienta lingușire a unor români față de străini, față de tot ce înseamnă occident; la un simpozion din New York - unde se prezenta Dicționarul Scriitorilor Români, Aurora Cornu, acum stabilită de mulți ani în Occident, disprețuiește în limbaj violent literatura României de după al doilea Război Mondial, uitându-și propriile-i scrieri realist-socialiste; tragedia poporului american din 11 septembrie 2001 este evocată prin reproducerea unui “psalm” trist, afișat
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
zeu? Mi-e clar deja! Văd în aceste trăsături curate În fața mea Natura-activă-n toate. Ce înțeleptu-a spus, pricep acum abia: “Închisă nu-i a spiritelor lume; Ți-e moartă inima și simțul orb! Sus! scaldă-ți tu, discipole, anume În auroră pămînteanul corp!” (Contemplă semnul.) Cum toate în întreg se țes, Stau una-n alta și-și dau ghes! Puteri cerești coboară, urcă, Găleți de aur fac să curgă. Cu aripi binecuvîntate Din ceruri vin, pămîntul spre-a-l străbate Și
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
teritorii impure. Momentul Lili Marlen, de pildă, reluînd de fapt ceea ce se spusese mai înainte într-un monolog “antifascist”, mijloacele unei retorici obosite încarcă un frumos, dar banal cîntec de dragoste. Produs al imaginației autoarei, dincolo de tirania unui personaj real, Aurora Leonte în rolul unei artiste fără glorie, acceptă cu generozitate postura de sac de antrenament al vedetei, creionînd cu amară detașare, dar și cu inteligentă ironie, o tragedie anonimă din vecinătatea reflectoarelor. Spectacolul nu spune prea mult celor care vor
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
și Înalte de 4 m, cu cinci porți de intrare și canale de apă, făcute din timpul Guvernării Spaniole. Străjuite la nord de Raul Pasig, la vest de Golful Manila, la sud de Parcul Rizal și la est de Grădina Aurora. În partea de nord a Intramuros se află Fortul Santiago, acesta fiind construit În 1714 și aici se găseau și Cazărmile Militare ,fiind rând pe rând fort de apărare pentru armatele spaniole, americane, britanice și Japoneze, dar și sediul Rajahului
MANILA - PHILIPINE. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Pompiliu Mania () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1545]
-
României din Manila. Cinste lui și mulțumirile mele! Printre vestigiile din Intramuros, ar merita prezentate: Piața Roma, În care găsim Statuia lui Carol al IV-lea, Catedrala Romano-Catolică, Palacio Del Gobernador, Bazilica Imacullata și două sute de metri, mai spre Grădina Aurora, statuia Regelui Filip al II-lea. Intrând pe Poarta de Sud, putem admira pe partea stângă University of the City Manila, iar ceva mai Încolo College of the Nurssing, iar pe partea dreaptă, un mare Centru de Creație, cu vânzare
MANILA - PHILIPINE. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Pompiliu Mania () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1545]
-
femeie care mă așteaptă pe o banchiză de iarbă, ea crește dropiile din visul trădării - ah, ce misie Înaltă primește Poetul, Înscrisă adânc pe hrisoave de fulgi nevăzuți, ca un drog hibernal Înaintea ultimului zbor! De unde Începe desfrâul iubirii? Dar aurora boreală, frigul polar? Pod de gheață spre inima ta, cu reni din secunde Învinse. Hei, Rudolf, așteaptă o clipă! Ia În sanie și inima mea! De drag de tine ard toți trandafirii... Sus se adună lumina și speranța, jos mormăie
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
adâncesc lumina tresărită haosul generează întrebări și întoarceri dintr-un cuib de aer adânc zboruri ciudate bat aripi de necitit o așteptare nesfârșită ascunde pasărea rostuitoare dezlegătoare de semne Bufnița polară alba trece patima strâmtorilor negre jinduind vibrarea și umbrele aurorei boreale pe urmele albe zăpezile aspre despart adânc ochiul și depărtările prin care zboară bufnița polară Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
probabil că aș mai fi rezistat de teama de a nu rupe vraja -, am crezut că am și ajuns la capătul lumii și al vieții, dincolo de care nici nu mai puteam aștepta altceva. Raze luminoase, verzi-bleu-violet-oranj, rotindu-se ca o auroră boreală, se iscau sub pleoapele mele și un infinit de stele ningea învolburat prin noaptea care nici nu mai era noapte ci un fel de dute-vino al culorilor și tuturor stărilor de bine, iar eu credeam că așa va ră-mâ-ne
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
așa rea soarta pe care văduva neagră o rezervă partenerului de-o clipă. Pentru partener ea-i mai curând ideal-benefică decât tragică. Am înaintat astfel cu Betina prin lumina amețitoare a razelor rotitoare ca prin miezul unui caleidoscop sau al aurorei boreale, ținându-ne de degețel și strecurându-ne în tot felul de paturi - mai ales în patul ei cu tăblii mari din lemn sculptat, un pat din alte timpuri, larg și robust, a cărui lățime totuși nu ne ajuta la
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
doar un lung șir de prezenturi și asta ni se părea de ajuns. Cel puțin mie. Da-da, probabil din cauza orbirii și muțeniei mele și, desigur, acelor sclipiri reiterate, mai cu seamă mie. Cred că eu însumi devenisem sclipitor, căci aurora boreală pe care-o adunam și-o risipeam fără preget, nu putea să nu mă înfășoare în sclipirea ei și pe mine, așa că la slujba mea - respectabilă și de invidiat în lumea noastră, cu toate că nu destul de bine remunerată - lucrurile mergeau
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]