271 matches
-
au survenit însă peste noapte. Ele au propria istorie, și de aceea trebuie să coborâm puțin în trecut. Familia tradițională a fost o familie extinsă, bazată pe coexistența socială a două sau chiar a mai multor generații, pe o economie autarhică de subzistență și pe o cultură comunitară închisă. Relațiile de gen erau asimetrice: bărbații dețineau pozițiile privilegiate. Cum se prezintă familia modernă a societății industriale și postindustriale? Răspunsul la această întrebare poate fi formulat astfel: dacă mai există vreo componentă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nici un fel de schimbări în epoca modernității inițiatoare și mai ales în perioada societății industriale. Este evident că schimbări s-au produs și că unele au fost chiar fundamentale. De exemplu, ieșirea din economia tradițională a gospodăriei familiale extinse și autarhice și afirmarea industrialismului bazat pe piață și pe diviziunea muncii au coincis cu constituirea familiei nucleare și cu diviziunea sexuală a muncii. Specializarea în forme ale muncii industriale a bărbaților și cea în activitățile casnice a femeilor au devenit posibile
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
includea firme, sindicate și alte asociații voluntare, organizații politice și publice (asociate statului și guvernului), de școlarizare sau reprezentare culturală etc., și-a multiplicat componentele și relațiile. Odată cu aceasta, corporațiile au preluat multe dintre activitățile tradiționale ale familiei, de la economia autarhică a gospodăriei la educația școlară a copiilor. Corporatizarea și comunalizarea multor funcții ale familiei au atins în perioada comunistă proporții într-adevăr mari. Totuși, structura corporatistă a societății industriale era dependentă de diviziunea tradițională a muncii în familie și de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ale modernității este reprezentat de corporații, adică de acele organizații ce grupează persoane individuale angajate în realizarea unor obiective comune cu o tehnologie adecvată. Multiplicarea corporațiilor, începând cu revoluția industrială, se realizează odată cu separarea activităților economice de cadrul gospodăriei familiale autarhice și cu accentuarea diviziunii muncii și a specializărilor funcționale. Un astfel de proces al corporatizării s-a extins atât de mult în prezent, încât s-a putut spune că viața noastră personală este în mare parte asociată cu organizații de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cadrul de realizare a unor multiple funcții: producție și consum economic, procreare, educație și socializare a tinerei generații, petrecere a timpului liber. Modul de realizare a unei funcții influența modul de creare a celorlalte. De exemplu, producția economică a familiei autarhice oferea cadrul de socializare primară și de ucenicie profesională a tinerei generații. Copiii ajutau mama în treburi gospodărești și, prin aceasta, dobândeau priceperi asociate managementului casnic al gospodăriei; copiii cei mai mari aveau grijă de cei mai mici, astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să fi aparținut lui Federico García Lorca traversează timpul și spațiul, reunind destinele halucinante ale mai multor personaje: o scriitoare debusolată care, odată intrată în posesia lui, își regăsește inspirația, un poet chilian asasinat în timpul regimului lui Pinochet, un anticar autarhic și excesiv de protector cu copiii săi, care-și dedică viața regăsirii unor obiecte ale supraviețuitorilor Holocaustului. Straniu și apăsător, purtând în sine povestea unor suferințe din trecut, biroul ajunge să guverneze, pe nesimțite, existența posesorilor săi. Marea casă Iazurile În
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
pe coordonatele lumii și ale textului, ale realului și artificiului. Dacă "noii poezii" îi este proprie o "întoarcere la real", ea ilustrează o la fel de caracteristică luciditate, o "conștiință textuală" ce pune în paranteză realul, din unghiul unei unice realități textuale, autarhice, devorante, componentă a textului total care este lumea: "Pe de o parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
Editura Humanitas, București, 2013, 200 pag. „De mic copil am avut un respect și o curiozitate nesățios admirativă pentru bătrânețe și feminitate. Un respect dublat, în consecință, de spaima în fața virilității animalic exprimate, plus fobia la autoritate, disciplină cazonă, control autarhic.“ Astfel debutează, cu o mică și lipsită de orice morgă captatio, suita de eseuri adunate de Dan C. Mihăilescu în ultima sa carte, Castelul, biblioteca, pușcăria. Trei vămi ale feminității exemplare (Humanitas, 2013). Sub impresia acestei „plecăciuni“ aduse subiectului, o
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
inspirat de Ernst Mach și Richard Avenarius, ideologul principal al mișcării era A. A. Bogdanov. În reviste precum „Kuznița” sau „Na postu”, Proletkult milita pentru o cultură de mase, înțeleasă ca început absolut al unei ere spirituale noi, autonomă și autarhică, internaționalist proletară, un timp al triumfului tehnic - utilajele și mașinile devin, alături de chipul monumentalizat al muncitorului, o emblemă a noii poezii -, în care legatul trecutului e abolit cu desăvârșire. Răspunsul la „nihilismul” retrospectiv și la neangajarea partinică a Proletkultului s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
griș, informală” importantă, care găsește mii de moduri de a furniza ceea ce economia formală nu reușește să ofere. Când această economie este reprimată dur, costul este adesea dezastrul economic și foametea (Marele Salt Înainte și Revoluția Culturală din China, economia autarhică și fără monedă a Cambogiei lui Pot Pol). Eforturile de a sili locuitorii unei țări să aibă locuințe permanente fixe tind să dea naștere unui număr mare de cetățeni ilegaliști, fără documente, aflați tocmai În zonele urbane unde li se
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
unei moșii, care nu este, totuși, un feud. Cercetările făcute, mai ales după anul 1950, au încercat să demostreze că domeniile (moșiile) boierești de la noi au fost alcătuite și organizate aidoma domeniilor feudale din apusul Europei. Având o organizare economică autarhică, ele “reprezentau și pe tărâm politic o forță aproape de sine stătătoare. Ele dădeau stăpânilor lor o putere foarte întinsă, atât în timp de pace, cât și în timp de război; nu este vorba numai de bogăția pe care o produceau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici nu poate fi vorba despre un ,,capitalism" în sensul pe care Marx, dar și alți teoreticieni l-au oferit mai târziu acestui cuvânt. Economia Romei Antice nu era o economie de piață, dimpotrivă putem spune că era o economie autarhică bazată în cea mai mare măsură pe schimburile, mai mult sau mai puțin echivalente, cu teritoriile cucerite. De regulă aceste schimburi constau în transferuri de mărfuri dinspre colonia cucerită înspre metropola cuceritoare. Aceste trensferuri erau gratuite, fiind echivalente unor biruri
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
economic"62. Caracteristicile crizelor monedei metalice și ale economiilor girate de monedele metalice (pe parcursul unei perioade istorice cuprinse între anul 5000 î.Hr. și 1500 d.Hr.) sunt următoarele 63: moneda metalică a girat, pe tot parcursul existenței sale economii agrare, autarhice, subdezvoltate; moneda metalică circula mai ales în orașe, în afara acestora la baza schimbului s-a aflat trocul; moneda metalică și aurul monetar s-a aflat mai ales la dispoziția celor bogați; în cele mai multe părți ale lumii și în cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a acestei compartimentări este tendința de a delimita granițele dintre programe și agenții și, de asemenea, distincția dintre public și privat. Tendința birocratică este de a proiecta programe care internalizează resursele și competențele necesare pentru a întări tipul de organizație autarhică. Interdependența cu alte programe sau alte organizații va fi recunoscută cu dificultate și se vor intensifica eforturile pentru a minimaliza și chiar a controla această interdependență. În structura de rețea, jurisdicțiile partajate și autoritatea difuză sunt considerate condiții de bază
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
și strategie a zborurilor frânte. Asemenea „manipulări” au fost alimentate nu doar de realități politice și sociale inducând imobilism, suspiciune, paranoia și schizofrenie la nivelul unor Întregi segmente sociale (vezi „mitul” vânzării noastre la Yalta, dar și supravegherea securistă, linia autarhică adoptată de Ceaușescu, xenofobia și antisemitismul depistabile la unii dintre români), ci și de prestigioase abordări ale elitei (faimoasa găselniță cioraniană despre „neantul valah”). Care este situația astăzi, după 1989? Mai Întâi, la nivelul societății românești În ansamblu, tendința pare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unei societăți de tranziție În care modelul liberal democrat a fost și cred că Încă este doar o referință imagologică controlată, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a unei noi clase de manageri politici și economici provenind din structurile unei societăți autarhice, nedemocratice și anti-liberale. Motive pentru o investigare a tranziției culturale românești Pornesc de la premisa că În România a avut loc o relativă tranziție socială și culturală, pregătită Încă Înainte de 1990, și că etalonarea acestei tranziții În raport cu standardele europene ori internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
al tranziției continue Deconstrucția variantelor tari ale modelelor culturale, În special cele ale unor viziuni ale istoriei, prin deconspirarea ficțiunii istoriei 1, a dus la cea mai amplă răsturnare de paradigmă În evaluarea teoriilor culturale, dizolvând esențialismul unor modele culturale autarhice și a unor indivizi reprezentativi ori generici pentru aceste modele, În genul popular În epocă al lui Hermann Keyserling 2. Studiile despre imaginar vorbesc despre „invenție” mai ales În cultura scripturală a hărții, ori cea a reprezentării trecutului În muzeu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
culturale și politice) un exemplu de „hegemonism”. Aș Îndrăzni să spun că dorința unei egalități culturale este o proiecție a utopiei ideologiei drepturilor, care ignoră de fapt forța habitusului cultural și se direcționează Împotriva acestuia. Deși timpul modelelor culturale stabile, autarhice, ușor recognoscibile după chiar indivizii care le Încarnau „generic” ori „transcendent” a trecut, avem totuși nevoie dacă nu de reasertarea unor limite culturale În noile spații ale etno-peisajelor În care navigăm, cel puțin de o situare culturală, care să joace
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și colonii, se poate constata, pentru perioada interbelică, o creștere a importanței coloniilor În cadrul economiei Franței, fapt ce se datorează În mare măsură crizei economice. Acest fenomen, care a bulversat lumea Începând cu 1929, a determinat trecerea la un sistem autarhic de relații economice, sporind ponderea schimburilor dintre metropolă și colonii. Ca urmare a acestui fapt, comerțul colonial, ce reprezenta 12% din comerțul exterior al Franței În 1913, a ajuns la procentul de 27% În 1938. Având În vedere volumul schimburilor
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Adrian Viţalaru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93536]
-
lumea dinamică a constructorilor de hidrocentrale. Într-un timp mitic ce interferează cu cel cotidian, pe fundalul grupurilor constituite, evoluează un cuplu interesant nu atât psihologic, cât prin virtuți reprezentative: Femeia întruchipează stabilitatea, Bărbatul - imboldul schimbării. Tot o comunitate închisă, autarhică este prezentă și în Reciful (1979), construcție epică sofisticată, montaj de fișe existențiale, oglindind în însăși structura sa lumea ca labirint, ipostaziată în cetatea Burnei. În Sărbătorile (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), autorul revine în spațiul privilegiat al muntelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
îmbrăcămintea sunt aproape în totalitate integrate în producția sătească. Această autosubzistență este de altfel un element central, deși indirect, al sistemului colonial. În perioada de care ne ocupăm, administratorul va căuta să comprime satul în el însuși într-o economie autarhică; obligația de a se ocupa de plantațiile de culturi alimentare este unul din elementele (cel mai pozitiv) coerciției administrative. Se va urmări limitarea la maximum a oricărui comerț intern, adică a oricărui circuit monetar necontrolat, altul decât cel care merge
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
aici toate elementele economice care nu sunt în niciun fel integrate în circuitul monetar. În Congo de Nord, ea atinge, am putea spune, un grad de perfecțiune. Prin risipirea extremă a populației, satul trăiește închis în sine într-o economie autarhică (satul insular). Schimburile dintre sat și lumea exterioară sunt, în majoritatea cazurilor, inexistente; dacă există, ele sunt prea puțin importante pentru a avea o influență oarecare asupra structurii sătești. Fenomen cu aspect paradoxal, această perioadă de exploatare a culturilor de
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sunt, în majoritatea cazurilor, inexistente; dacă există, ele sunt prea puțin importante pentru a avea o influență oarecare asupra structurii sătești. Fenomen cu aspect paradoxal, această perioadă de exploatare a culturilor de palmieri naturali va marca exacerbarea acestei tendințe sătești autarhice. Cum am arătat, ea este favorizată de acțiunea administrativă. Satul este izolat, solitar în acest sistem care îi exploatează forța de muncă. Există o suprastructură europeană centralizatoare și coerentă în raport direct cu o mulțime de comunități sătești fără o
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în colectivitățile comunitare Clasele sociale Diminuarea (până la eliminare) a rolului claselor sociale și constituirea asociațiilor de interese schimbătoare Agenții (actorii) în societate Societatea bazată pe asemănarea agenților (actorilor) Societatea bazată pe diferențierea individuală Individualizarea reflexivă Economie Piața capitalistă și economia autarhică Societatea industrială Societatea postindustrială Valori culturale Critica valorilor religioase Dominarea valorilor seculare materialiste Valorile postmaterialiste Organizare Apariția organizațiilor ce corespund începuturilor de dezvoltare a unei noi diviziuni ale muncii Birocrația (raționalizare) instrumentală Organizarea flexibilă ("adhocrație") și în variante multiple (ieșirea
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
bio-psiho-ritmuri - somn-veghe, rut, hibernare, migrare -, de factori climatici și ambientali, reglaj care nu se regăsește decât parțial la om. La om reîntâlnim aproape toate aceste aspecte biologice ale psihismului în derularea cărora este esențială organizarea și funcționarea creierului, ca sistem autarhic ce culege și prelucrează informații. Operaționalitatea, preluarea informațiilor la nivelul creierului asigură o anumită capacitate de rezolvare a problemelor, pe baza cunoașterii, înțelegerii și abilităților de performanță operațională, ceea ce la om se va numi inteligență. Funcționarea corporal-cerebrală asigură, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]