263 matches
-
tot parcursul vieții ei. La acest transfer de proprietate, dăruită cât mai multora, se referă D. H. Lawrence când "spune că adevăratul rol al unui critic este de a scăpa romanul de artistul care l-a creat" (364-5). În relație autarhică cu opera, criticul o "scapă", o eliberează de autor, îi revelează acesteia autonomia. Faptul e posibil atunci când artistul eliberează singur creația de sine, pentru a se asigura că o va comunica și altora. Ca însoțitor al cărții, spune N. Balotă
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
ezitare trebuie căutată referința (adică adevărul) din lumea lui Caragiale; o lume a cărei legitimitate e textuală”. Și încă: „Cititorul e obligat să vadă textul, nu lumea, nu realitatea, pulverizată, disipată - spre textul care devine autonom, semn al celui care, autarhic, scrie, gândește, proiectează lumea”. Privind din această perspectivă noului exeget i se pare impropriu să vorbească despre faptul că I. L. Caragiale „înfățișează”, că „răsfrânge” lumi, când el în fond „aruncă în aer mimesisul”, „sabotează figurativul”, articulând ceea ce criticul numește „mari
Cheia textuală by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4324_a_5649]
-
răbdare și pasiune; - prepararea unor produse culinare cu ingrediente primare, fără adausuri chimice, ce duc la obținerea de produse lactate (brânzeturi, cașcaval), produse din carne și pește, băuturi alcoolice, prăjituri ș.a. 2. Meșteșugurile constituie nu doar activități indispensabile unei economii autarhice, specifice perioadelor istorice vechi, ci pot genera adevărate opere de artă, prin măiestria creatorilor. Se impun: - olăritul, activitate tradițională pe bază de materii prime locale și cu o prelucrare specifică (ardere, gravare). Centre mai cunoscute arii de practicare sunt: Marginea
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră. (Cel mai tare) Negarea de sine, necunoașterea, nevederea, nici măcar în oglindă, ("Era scris cu creta acolo, pe figură: Nimic", Hop-la!) pot fi citite ca absolutizare a absenței, ca instaurare a acesteia, autarhică. Absurdul este la el acasă. Avem o lume din care lipsește toată lumea, inclusiv cel care deplânge absențele tuturor. Dar nu e vorba numai de persoane. Ca la un concurs sinistru, pentru care nu există premiu și nici câștigător, se înscriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în exterior este vorba de o aventură a privirii. Devenirea ființei conduce poetul spre câștigarea unui tărâm muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge sensul dinăuntru în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis oglinzilor (propriu cabotinului). Însă noi am convenit deja că oglinzile asigură imaginii o mișcare retractilă, de apropiere față de subiect, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
texte ca La carte postale sau unele chiar mai stranii... LP: La dumneavoastră există însă o articulație a filosofiei prin poem. Fără precedent. Și fără echivalent. Ați spune: filosofia nu este singură 2? MD: Sigur că da. Filosofia nu este autarhică. Să luăm un exemplu care mă interesează în mod deosebit: nu numai că filosofia nu este singură, dar ea chiar a început prin a spune că nu este singură. Așa s-a întâmplat cu Socrate. El nu are decât o
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
moaște la crucifixe și de la jertfă la feștilă, în timp ce în cealaltă au sedimentat concepte barbare, cum ar fi instalație, performance, video art, land art, happening, body art și așa mai departe. Evident că de cele dintîi se leagă tendințele tradiționaliste, autarhice și animate de nostalgii spirituale, iar în jurul celor din urmă se construiesc ideile integratoare și se întrețin aspirațiile sincroniste. Dacă privirea rămîne ațintită doar în cîmpul pur al esteticului și nu cedează tentației de a coborî către ideologic și către
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
vagă legătură cu adversarii. În plus, spre deosebire de iubire, care este referențială (avînd nevoie de o persoană la care iubirea să se refere), ura este autoreferențială. Se alimentează singură fără a avea nevoie de cauze care să-i întrețină existența. Este autarhică și crescîndă, avînd drept efect dorința de a distruge doar de dragul distrugerii. Nu e vorba așadar de a învinge sau de a convinge, ci de a distruge. Miza urii este distrugerea ca scop în sine. Cînd totuși distrugerea nu are
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
rămîne demn. Să fii un hipopotam îngălat, știrb și strîmb, hm, asta nu mai e de colea, e de curtea miracolelor. Nu altfel a fost paranghelionul aceleiași Antene 1. Pe scenă se foiau diferite exemplare humanoide pline de viață brută, autarhici, autosuficienți și ingenui ca niște organisme unicelulare de după Big Bang, sau, dacă vreți, ca niște dumnezei underground inelari. Personajele astea sunt - numele nu lipsesc, dar nici nu acoperă - inconștientul, trupul nostru fără suflet, instinctul nostru, bălegarul în care avem, deh
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
se referi la ceva real. Așa se face că nu există decît un singur infinit: cel al matematicienilor. Pentru ei, cuvîntul "infinit" are un simbol și o semnificație operațională exactă, ale cărei consecințe teoretice nu au valabilitate decît în lumea autarhică a formulelor aritmetice. Dar din clipa în care părăsim domeniul mulțimilor și revenim cu picioarele pe pămînt, în lumea concretă și pipăibilă a vieții biologice, infinitul încetează să mai fie o problemă. Lucrul acesta trebuie subliniat: în viața unui om
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
2007, ascunde o realitate ceva mai prozaică despre care nu s-a vorbit suficient în școli sau în talk-show-uri de televiziune: "cedare de suveranitate, coordonare a politicii externe la nivel comunitar, legislație europeană (care limitează marja de manevră a economiei autarhice de tip postcomunist), standarde stricte în domeniul democrației și tabuizarea intoleranței (chiar dacă acest fapt generează, uneori, o cultură politică ipocrită). Nu li s-a spus că a fi european înseamnă a gândi cosmopolit, a acționa eficient, a-ți cere drepturile
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
a CAER permitea Moscovei să exercite un control eficient asupra mișcărilor țărilor-satelit. În cadrul CAER toate liniile de cooperare aveau un traseu vertical, spre Moscova, si nu orizontal, între statele din regiune.193 Cooperarea economică bilaterală era descurajata 194 în favoarea dezvoltării autarhice a economiei naționale, aceasta din urmă fiind limitată doar de politică de promovare a dependenței economice față de Uniunea Sovietică.195 Mai mult, prin faptul că URSS avea la dispoziția să o rețea mondială de partide de exemplu la întâlnirea de la
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
unde se face caz de democrație fără să fie nevoie. Vom controla îndeaproape mișcarea mărfurilor și călătoriile negustorilor în afara țării. O să le punem în vedere că înainte de toate e nevoie de un comerț național, că trebuie să devenim o țară autarhică, așa cum a ajuns Italia Ducelui, care produce tot ce are nevoie singură, iar, dacă nu reușește să producă, atunci nu mai are nevoie de acel lucru. Crima civilizației plutocratice este aceea că a inventat necesități artificiale la națiuni pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
emanciparea economică a zonei, valorificarea superioară a resurselor sale, gradul de autonomie decizională în folosirea resurselor proprii și atragerea celor străine, ridicarea nivelului de trai al locuitorilor. În același timp, însă, prezintă interes căci nu este vorba de un sistem autarhic modul în care economia locală se înscrie în concertul economic național, elementele de originalitate și specificitate cu care participă la diviziunea națională a muncii. Prin poziție geografică, tradiție, resurse, politică economică (regimul impozitelor și taxelor locale, sistemul de facilități, instituirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
schimburilor. Totuși, concretizarea liberalismului economic nu a dus niciunde la dispariția națiunilor, din contra. Acest lucru poate fi înțeles prin faptul că frontierele nu trebuie privite doar din punct de vedere economic, ca mijloace de demarcare a unui spațiu relative autarhic și de protecție față de restul lumii. Ele delimitează, de asemenea, spațiul în sînul căruia se derulează un anumit număr de transferuri, în general invizibile, cum e recursul la o monedă unică în spațiul considerat, fluxuri parțial nestingherite de existența administrațiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
reflex al siguranței mediului în cauză, bizuit pe o solidă, aproape fără discontinuități temelie a instituțiilor democratice. Scrupulul etic, fiind de la sine înțeles, e astfel trecut cu vederea ori relativizat cu nonșalanță. Problematizarea acestuia se produce în direcția unei speculații autarhice, nu în cea a unei confruntări cu stringențele apărării libertății de conștiință, așa cum s-a întîmplat în Estul continentului. Atît de semnificativ, Valéry executa grațioși pași dansanți în jurul conceptului de morală, care ar fi "un fel de artă a suprimării
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
la o purificare interioară a exegetului aflat în fața unui text care, succesiv, se revelează și se refuză percepției". Adică un joc al conștiinței analitice cu opera care se deschide și se închide, se dăruiește și "se claustrează în structura sa autarhică", aidoma unei seducătoare de mare clasă. Opera ca o analogie a eternului feminin... Nu altminteri e prizat Mircea Zaciu, al cărui demers ne oferă tabloul unui impact între liniile "de croială raționalistă și desenul esențializat al afectivității reținute, dar nu
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
Neamului. Dar și în condițiile acestea ea este, în felul ei, prezentă și pe lîngă statui; pentru că acolo unde pune comanditarul gradul, trupețul solda, primăria spațiul și sculptorul botul, soborul pune busuiocul și livrează norișori de tămîie și imponderabile cețuri autarhice. Născut militar și creștin, după cum arată sondajele, sponsor și deținător de spații publice, după cum se poate observa la fața locului, românul se trezește acum o biată făptură (oarecum animată) în mijlocul unui popor implacabil de statui. In aceste condiții, Comisia pentru
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
național-staliniste și protocroniste. Pe Bogza, Jebeleanu, Manolescu, Doidenaș, Hăulică, Paler și alți exponenți ai direcției lovinesciene i-a privit cu antipatie și suspiciune. În conflictele spirituale și valorice din ’70 și ’80, s-a situat inflexibil de partea obscurantiștilor antioccidentali, autarhici și xenofobi. Bivolul turbat și vulpoiul dialectic Spre deosebire de un Paul Niculescu- Mizil, Popescu-Dumnezeu (porecla persiflatoare s-a născut întrucît era perceput la „Scînteia” drept un despot monoman, arogant și narcisist, un egolatru incorigibil cu pretenții de infailibilitate) recunoaște că stalinismul
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
să fi aparținut lui Federico García Lorca traversează timpul și spațiul, reunind destinele halucinante ale mai multor personaje: o scriitoare debusolată care, odată intrată în posesia lui, își regăsește inspirația, un poet chilian asasinat în timpul regimului lui Pinochet, un anticar autarhic și excesiv de protector cu copiii săi, care-și dedică viața regăsirii unor obiecte ale supraviețuitorilor Holocaustului. Straniu și apăsător, purtând în sine povestea unor suferințe din trecut, biroul ajunge să guverneze, pe nesimțite, existența posesorilor săi. Marea casă Iazurile În
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
ignorat. În această poezie de serie mare se conturează clar și din nou eroul, eroul pe care îl crezusem pierdut, efasat, uitat sau bine dosit în poezia română, care a încercat, multă vreme, să devină, măcar în aparențele ei, impersonală, autarhică, princiară” (pp. 105 - 106). Trei fraze și nici un pas înainte. Până la capătul eseului mai sunt exact pe-atât. Trei fraze. Rotunde. A căror concluzie, ieșită de neunde, e că în poezie originalitatea e prima care devine stereotipă. Poate că, dezvoltată
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
ieșean își ia de la început toate precauțiile, prin renunțarea la o narațiune totalizatoare, „continuă”, în favoarea unei lecturi fragmentare, sensibile la „contrastele între «chipurile» scriitorului”. De aceea, în loc să postuleze existența unei personalități scriitoricești „tari”, bine închegate și dominând dintr-un centru autarhic fiecare fenomen al existenței, Doris Mironescu preferă s-o descopere, mai subtil, pe spații mici și în detalii (aparent) marginale. Cea mai mare calitate a cărții lui Doris Mironescu e, de altfel, reticența sistematică față de orice totalizare artificială. Această modestie
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
specie narativă), despre ce e, totuși, vorba în Lunetistul, considerat în ansamblu? (E o întrebare trivială, dar nu putem neglija chiar orbește tema unui roman). Despre densa rețea de capilare care leagă realul de ficțiune? Despre stil, pur și simplu, autarhic și copleșitor, adică despre literatură și nesfârșitele ei latifundii? Sigur că da, într-o anume măsură, căci acesta e profilul lui Marin Mălaicu-Hondrari, exersat cu admirabilă tenacitate încă de la prima lui carte. Aș avansa însă o ipoteză destul de îndrăzneață și
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
Editura Humanitas, București, 2013, 200 pag. „De mic copil am avut un respect și o curiozitate nesățios admirativă pentru bătrânețe și feminitate. Un respect dublat, în consecință, de spaima în fața virilității animalic exprimate, plus fobia la autoritate, disciplină cazonă, control autarhic.“ Astfel debutează, cu o mică și lipsită de orice morgă captatio, suita de eseuri adunate de Dan C. Mihăilescu în ultima sa carte, Castelul, biblioteca, pușcăria. Trei vămi ale feminității exemplare (Humanitas, 2013). Sub impresia acestei „plecăciuni“ aduse subiectului, o
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
bună măsură, progresul omenirii. În societatea patriarhală românească din primul și al doilea mileniu de după Hristos, evoluția meșteșugurilor a fost lentă, și erau și au rămas, în satul românescă ca o prelungire a principalelor activități: agricultura și creșterea animalelor. Caracterul autarhică al gospodăriei țărănești menținut pânăă în mijlocul secolului al XX-lea, în sensul că își producea cele necesare traiului în interiorul gospodăriei, fără să apeleze la piață decât în cazuri de strictă necesitate, cum ar fi procurarea uneltelor de metal, sarea pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]