47 matches
-
de o manieră generală vorbind, existența unei situații de criza. - prezența halucinațiilor imperative, a intuițiilor și actelor sugerate omucidare, a provocărilor halucinatorii, a sentimentelor anxioase de insecuritate sau de persecuție care creazaă o impresie de pericol, a ideilor delirante de autoacuzare, de otrăvire, de prejudiciu, de gelozie, hipocondriace, de misticism, de legitimă apărare, de revendicare sau răzbunare la cei care se consideră persecutați; pentru aceștia din urma se va acorda o atenție particulară în cazul desemnării nominale a persecutorilor. Se va
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
medic, ba și medic într o unitate militară, se vede chem at la cei care o făceau pe înfăptuitorii dreptății, arestat imediat, anchetat într un dosar în care probele de acuzare lipseau, și, sub presiune dă drumul unor declarații de autoacuzare care av eau să constituie baza unei sentințe judecătorești de natură să-i răpească 20 de ani din viață pentru care credea că i aparțin dup ă ce scăpase de la Radna-Păuliș. El, apărătorul Țării, acuzat și condamnat pe motivul închipuit
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de sacrificiu din partea credincioșilor evrei și creștini. Cursul evenimentelor consacră modelul profetului-martir, care se cristalizează după perioada macabeeană. Insistența midrashică pe figura profetului care suferă pentru credință și este persecutat de propriul popor pare să aibă mai degrabă valoare de autoacuzare cu scop didactic. Dar în perioada tanaitică, ce cuprinde primele două secole ale erei noastre, prevalează imaginea profetului-martir suferind sub jugul unui tiran străin. Profetul pus la încercare de Dumnezeu, ca Avraam și Isaac, este de asemenea un motiv curent
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
explică, în mare măsură, diferențele individuale în reactivitatea față de agenții frustranți. Personalitățile care aparțin timpurilor „extreme” (antagonice), care prezintă fie o hipertrofie a personalității (ca în sensul megalomaniei, al supraestimării), fie o depresiune a personalității (ca în cazurile de melancolie, autoacuzare, culpabilitate, subestimare și inferioritate), trăiesc aproape în permanență un acut sentiment al frustrării. * * * În concluzie la considerațiile efectuate în legătură cu „situațiile de frustrare” și cu „conduitele respective”, subliniem următoarele aspecte: 1) În analiza psihologică a „fenomenului de frustrație” nu trebuie să
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
din jur să le adopte ideile și convingerile. Dintre toate formele cunoscute de „delir” cele care oferă terenul psihologic cel mai fecund pentru dezvoltarea unor „stări de frustrație” puternice, sunt următoarele: delirul megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură specifică, care merită să fie relevată, fie și numai sub forma unor considerații succinte. Delirul megalomanic, sau de grandoare. În mod curent, se apreciază că în dezvoltarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mistic are un caracter depresiv, atunci când caracteristicile complexe de inferioritate, de neîncredere în sine, și strategiile defensive de acțiune: asceza exagerată, refugiul în mănăstire, sentimentul de martirizare, interpretarea defetistă a dogmelor religioase, care-i conferă persoanei în cauză argumente de autoacuzare pentru greșeli exagerat considere ca iremediabile, comise pe parcursul vieții. La astfel de mistici depresivi, delirul „autoacuzator melancolic” poate evolua pînă la stadiul de „demonomaniac”, când se dezvoltă un delir de „posesiune demonomaniacă” (respectiv convingerea că-l poartă pe Diavol în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al pierderii de către Desdemona a batistei pe care a primit-o de la Othello), a unei dovezi certe de infidelitate. În faza ultimă, de convingere deplină, pot rezulta acte detestabile, deosebit de impulsive, care să ducă la omucidere și sinucidere. Delirul de autoacuzare și vinovăție. Acest tip de delir stă la gaza constituirii celor mai acute sentimente de frustrare, deoarece în divizii în cauză își formează convingerea că nu sunt capabili de nimic, că nu sunt necesari familiei și societății, sau că sunt
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pot apărea, așadar, atât impresii de supraestimare a eului propriu, ceea ce poate duce la încercări de impunere abuzivă a opiniilor și a sentimentelor proprii, cât și impresii sau sentimente de inferioritate, care pot dezvolta, cu timpul, idei cu caracter de autoacuzare, vinovăție sau inutilitate socială (fapt care determină abandonul familial sau profesional, fuga de realitate a celui în cauză, sau încercarea de a realiza suicidul). La psihopații psihastenici, deficitul structural este atât de gândire, cât și de ordin afectiv, ei realizând
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
negative venite din partea părinților sau a educatorilor, încredere în ei înșiși, ajung, atunci când comit o greșeală sau abatere de la regula impusă, să-și supraevalueze abaterea și să trăiască puternice sentimente de inferioritate și, legat de el, o vie reacție de autoacuzare și de vinovăție. Efectele acțiunii stresante a sentimentului exagerat de vinovăție sunt atât de ordin fiziologic, cât și de ordin psihologic și comportamental. Reacțiile de ordin fiziologic nu reprezintă altceva decât moduri de exteriorizare a acelei tensiuni psihice interioare deosebite
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
printr-un mecanism de feed-back, o accentuare a „sentimentului de inferioritate”, a impresiei defavorabile cu privire la propriile posibilități și capacități psihice, fapt care va duce, implicit, la trăirea de fiecare dată când va greși din nou a unei vii reacții de autoacuzare și, legat de a aceasta, a unui puternic „sentiment de vinovăție„ în legătură cu greșeala sau abaterea comisă. Desigur, pentru a preîntâmpina instalarea la copii a sentimentului de inferioritate și, în strânsă legătură cu el, formarea tendinței de a supraevalua consecințele negative
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
târguială, caracterizat de tendința la compromis; se pot auzi fraze precum: „Dacă nu făceam acea gafă, n-aș fi pierdut“ sau: „Aș sta toată viața în genunchi, numai să se întoarcă!“ stadiul de disperare, caracterizat de renunțare la luptă, deprimare, autoacuzare. În acest stadiu pot surveni acțiuni le necugetate, disproporționate față de gravitatea des părțirii, cum ar fi suicidul; stadiul de împăcare, survenit atunci când, găsind alternative sau compensații pentru pierderea suferită, persoana în cauză poate vorbi deschis și fără resentimente despre ceea ce
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
o oarecare vină a sa nu ușoară, ce-i drept -, ce constă într-o lipsă de înțelepciune și în timiditate. Lipsa de înțelepciune (non sapiens = stultitia, care i-o recunoscuse, pare-se ca circumstanță atenuantă, Împăratul în persoană) presupune o autoacuzare a conduitei totale a poetului, inclusiv a activității sale poetice, necorespunzătoare reformelor morale, prin care legislația imperială tindea să restabilească autoritatea mos maiorum-ului printre supușii săi (chiar dacă și acest aspect al propriei culpe este apărat cu îndârjire, cum se va
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
trimitere De Jonge, au sensul propriu, concret, imediat pe care-l exprimă. Poetul, cum s-a mai spus, se consideră cu adevărat cauza morții prietenului său Paulus 424 și își dorește ca vina lui să fi fost mai mică. Dar, autoacuzarea lui Ovidiu nu este contrazisă, cum vrea să insinueze De Jonge 425, de faptul că și Marcia, soția lui Paulus Fabius Maximus, se autoacuză de moartea soțului. Mai mult, date fiind legăturile de prietenie, de rudenie și politice dintre Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Maximus, se autoacuză de moartea soțului. Mai mult, date fiind legăturile de prietenie, de rudenie și politice dintre Ovidiu și Paulus, pe de o parte, și Marcia și Fabia, pe de altă parte, se observă imediat conexiunea dintre aceste două autoacuzări: acestea în loc să infirme, confirmă pe deplin ce s-a spus până aici. Cum se știe, Plutarh (De garrul, 11) afirmă că Marcia, acuzându-se de moartea soțului, și-a provocat, la rândul ei, moartea: λαβου`σα τοV ξίφος ξαυτήυ προανει
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fainzaing ("Anthropology and Medicine: Empathy, Experience and Knowledge", în Els van Dongen, Ruth Kutalek, Facing Distress. Distance and proximity intimes of illness Wien, Wiener ethnomedizinische Reihe, 2007) distinge patru modele de punere sub acuzare ca mijloace de interpretare a bolii: autoacuzarea, acuzarea de către un apropiat, acuzarea de către un străin, acuzarea de către societate. "Logica nenorocirii" distinge aceleași cauze pentru a explica seceta, boala, pierderea unui animal, pana mașinii ... Bolile nu sunt descrise prin caracteristici biomedicale, ci prin simptome de genul: corp cu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
față de propria persoană și ambianța și nu-le intilnim în depresie. Din punct de vedere medical, depresia semnifică prăbușirea dispoziției de viață și se caracterizează prin “tristețe vitală”, conținut perceptual cenușiu, sentimente de autodepreciere și durere morală, idei delirante de autoacuzare, de vinovăție, de ruină, de inutilitate și pierderea interesului față de lumea înconjurătoare. Persoană depresiva are o încetinire a proceselor gindirii, hipermnezie selective, are mișcări reduse și lente, expresivitatea mimica săracă. Că simptome somatice bine consolidate avem : astenia insomnia anorexia lipsa
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
de orice. Toată înalta lor tehnică de terorizare fizică și morală era importată din vasta experiență a KGB-ului care, încă de pe vremea lui Dzerjinski și a GPU-ului, crease o școală rămasă celebră prin sistemul de acuzare și de autoacuzare din vremea marilor procese moscovite. Această mașinărie a fost și mai este încă - din păcate - o unealtă a partidelor comuniste. Când privesc în urmă, îmi amintesc că, pe de o parte, am ieșit din pușcărie cu o părere destul de întunecată
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
câtă vreme altele, dimpotrivă, câștigă în dezvoltarea de sine și par a exclude orice tentativă de alienare a înțelegerii". Psihiatrul francez descrie în continuare episoade maniacale (cu agitație psihomotorie euforică) și melancolice (cu stări de inhibiție psihomotorie, cu delir de autoacuzare față de Dumnezeu), ori fenomene confuze în cursul cărora judecata pare uneori pusă între paranteze, iar cuvintele desfid orice idee de ordine; în fine, alteori judecata se manifestă cu toată forța ei, "nebunul pare liniștit, răspunde corect și precis la întrebări
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în urma experienței; minimalizarea amenințării, când persoana se convinge pe sine că „nu a fost atât de rău”, „nu s-a întâmplat nimic catastrofal””; evitarea prin fugă de situație, când persoana poate bea, fumează, doarme, face cumpărături, face totul ca să uite; autoacuzarea, când persoana se găsește vinovată de tot ceea ce s-a întâmplat; căutarea unui sprijin emoțional, a simpatiei, rezonanței emoționale a celorlalți față de situația sa; exprimarea emoțiilor în crize de plâns, accese de mânie; recurgerea la gândirea magică, când persoana speră
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și apartenenței la serviciile secrete sovietice. O dată ajunși la putere, și-au dovedit resentimentul. La începuturile regimului comunist „vinovăția” victimelor era prestabilită. Dreptul penal în vigoare în România veche a fost abandonat, adoptându-se în schimb cel sovietic, în care autoacuzarea juca un rol foarte important. Apărarea putea solicita, practic, doar clemență. Sistemul concentraționar românesc cuprindea la începutul deceniului cinci 75 de penitenciare și lagăre de muncă. Se conturase o specializare a locurilor de detenție. închisoarea de la Sighet a ajuns cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ceva. .......................................... [] Mă gîndesc că s-ar putea să fiu pedepsit. ............................. [] Aștept să fiu pedepsit. Simt că sunt pedepsit. ................................................ [] 7. Neplăcere față de sine Nu sunt dezamăgit de mine. ............................................ [] Mă simt dezamăgit de mine însumi....................................... [] Sunt desgustat de mine. ............................................... [] Mă urăsc. ............................................................. [] 8. Autoacuzarea Nu simt că sunt mai rău decît alții. .................................. [] Mă critic pentru slăbiciunile și greșelile mele. [] Mă blamez tot timpul pentru greșelile mele. ........................... [] Mă dezaprob pentru tot ce se întîmplă rău. ............................ [] 9. Autoagresiune Nu am idei de sinucidere. Am idei de
GHID din 8 noiembrie 2010 de practică medicală pentru reabilitare şi intervenţie psihologică la pacientul cu boala cronică renală - Anexa 8*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/232720_a_234049]
-
realist, deoarece o tensiune anxioasă puternică poate cauza o anumită regresiune și poate împiedica o creștere normală a forței Eului. Reprezintă cota cu care participă lipsa de securitate socială la creșterea anxietății. Culpabilitatea anxioasă depresivă reprezintă o anxietate combinată cu autoacuzare cauzată de presiunile SuperEului care generează sentimentul de anxietate și depresie. În acest caz, anxietatea apare prin presiunea pe care o exercită pulsiunile trezite și nevoile nesatisfăcute de orice fel. Excitarea apetitului sexual, nevoia de considerație, teama de o situație
Anxietate () [Corola-website/Science/298206_a_299535]