202 matches
-
a neprevăzutului etc.; - curajul acțiunii este urmat, după Îndeplinirea acesteia, de recompense sau sancțiuni, după modul În care acțiunea a fost Întreprinsă și după natura rezultatelor acesteia, negative sau pozitive. 8. Principiul competiției Acest principiu este legat de nevoia de autoafirmare exterioară a unei persoane În comparație cu celelalte. Dorința de a depăși, de a se situa În față este o variantă a dominației, a demonstrativității și a histrionismului, apropiindu-se prin aceasta de principiile dominanței și al exemplarității. 9. Principiul reprimării stimulative
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-i datorează supunere și ascultare. Este lipsa măsurii morale a Eului care duce la expansiunea patologică a persoanei. Modestia este situația contrară, opusă, ca semnificație psiho-morală, orgoliului. Dacă orgoliul generează și cultivă mândria, modestia reprimă orice tendință de mândrie, de autoafirmare lipsită de fundament, preferând retragerea discretă, reținută și demnă a persoanei. Chiar dacă o persoană este conștientă de valoarea sa și de faptul că se află deasupra celorlalți, prin modestie ea se va impune mai mult decât prin afișarea orgoliului. Modestia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Tulburările psihomorale pot fi constituționale, În cazul persoanelor cu o structură primară a eului de un tip fragil. În sensul acesta, menționăm următoarele trăsături constituționale care definesc „fragilitatea” eului: imaturitatea, eul slab, dominat și submisiv; labilitatea și insecuritatea; incapacitatea de autoafirmare și insatisfacția care decurge de aici; imposibilitatea de a se impune și de a fi mulțumit de sine și de acțiunile sale; sugestibilitatea crescută etc. 4Ă Un rol esențial În geneza și dezvoltarea tulburărilor psihomorale Îl au tulburările conștiinței morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai sunt tendințe ci constituții tipologice de factură psihomorală morbidă, În care constituția psihopatologică este dublată de o pervertire morală a eului personal. În sensul acesta, deosebim următoarele tipuri psihomorale morbide: aă tipul autoritar, de factură histrionică, cu nevoi de autoafirmare, dominant, autoritar, care caută să-și construiască o supraidentitate În raporturile sale cu ceilalți; bă tipul Închis, rece, rigid, izolat, dominat de nevoile primare, indiferent față de lume, cu dificultăți de identificare În raport cu ceilalți; că tipul expansiv, de factură mitomaniacă, Înclinat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fi sănătos sau a fi bolnav sunt două situații ontologice egal posibile de „a fi” ale persoanei umane. În virtutea principiului vitalității, persoana trebuie văzută și înțeleasă ca un sistem autoechilibrat care-și găsește stabilitatea internă și adaptarea externă, în conformitate cu principiul autoafirmării și autonegației. Persoana umană este un sistem organizat dinamic. Formarea sau organizarea, precum și dezorganizarea sau destructurarea sa se vor face în virtutea principiului organizării ierarhic-stratificate a aparatului psihic. Sănătatea mintală, ca și boala psihică apar și se manifestă în strictă conformitate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
energică, cu scop, verbală sau fizică, corespunzatoare afectului de furie, mânie sau ostilitate. În dicționarul pe care Îl editează Wolmann se citează pentru termenul aggressiveness (engl.) următoarele teorii: tendință de a arăta ostilitate, de a depăși obstacolele Întâlnite, tendința de autoafirmare prin promovarea neabătută a propriilor interese, comportament Întreprinzător prin atitudini și reacții, tendința permanentă de dominare În grupul social sau comunitar. Comportamentul agresiv vizează lezarea fizică a cuiva prin loviri, acte violente; poate fi vorba de prejudicierea morală, emoțională prin
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
individul este adoptat de grupul social respectiv, cu care se identifică, și va renunța în mod inconștient și involuntar la identitatea sa. El este dependent de grup și se simte în siguranță în interiorul acestuia; mai mult chiar, are iluzia unei „autoafirmări”. De fapt, fiind dizolvat în grupul respectiv, el nu-l mai poate părăsi, pentru că s-ar pierde, devenind vulnerabil prin lipsa de sens. Omul manipulat de mijloacele de propagandă în masă este superficial, pierde capacitatea de aprofundare, de reflecție, de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru a evita închiderea Universității din Freiburg și afișarea „listei cu evrei” în marea instituție de cultură. În cursul inaugural din 24 iulie 1928 (Was ist Metaphysik) el pledase pentru „libertatea academică”; a reluat pledoaria în alocuțiunea din 1933, susținând „autoafirmarea universității germane” - idee total opusă ideologiei naziste; a interzis arderea cărților scrise de autori evrei; iar fapta abominabilă care i-a fost atribuită, cum că i-ar fi interzis lui Husserl accesul în biblioteca universității, s-a dovedit o calomnie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Poetica lui Dostoievski (1987) este unul polemic, K. încercând să le răspundă celor care îl consideră pe scriitorul rus doar un investigator al sufletului bolnav și un stilist precar. Autorul demonstrează că pentru Dostoievski frumosul este o valoare fundamentală, ca autoafirmare a omului în lupta cu realitățile contrare aspirației spre armonie și echilibru. Analizându-i evoluția, K. vorbește, pe urmele lui Mihail Bahtin, despre polifonia romanului dostoievskian, prilej al unui excurs dens dedicat naratologiei. Un capitol identifică arhetipuri ale „psihologiei blestemate
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
noi. Dar, atunci când mângâiem această zonă în sens opus, este semn că dorim să ne apropiem noi de interlocutor. Aceste gesturi sunt destul de frecvente și rareori observate. Dorința este prezentă, dar gestul este discret, aproape ascuns. Degetele Arătătorul este degetul autoafirmării, degetul care spune „Eu”. Înainte de a rosti primele cuvinte structurate, copilul „arată cu degetul” obiectele și anume cu arătătorul. De altfel, în unele împrejurări, încercarea de a prelua controlul asupra situației implică ridicarea acestui deget. Arătătorul poate atunci să capete
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
obicei, capetele a două ființe care s-au vrăjit reciproc. Dimpotrivă, mișcările ei sunt în general sagitale (din față spre spate). Aceasta este o caracteristică mai degrabă masculină. Prin simetria și rigoarea atitudinilor ei, Madonna simbolizează cel puțin la fel de mult autoafirmarea cât și feminitatea, dovedind că aceste două valori nu sunt cu adevărat contradictorii. Ea distruge mitul femeii care este dorită pentru că este supusă. Prin modul în care își deschid încheieturile mâinilor, femeile par mai deschise deoarece, în general, fac mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
observe ce se petrece în el însuși și ce se petrece în jurul lui, să fie el însuși în fața celuilalt, atent și prezent. INDEX Adolphs, afecte afecțiune agresivitate amigdală antebraț arcul lui Cupidon armonizare articulații asimetrie atitudine interioară atitudini nonverbale câștigătoare autoafirmare autoritate axa capului Axelrod, Robert barieră Bateson, Grégory bazin bărbie Birdwhistell, Ray Bourdieu, Pierre braț bust buze Cacioppo, John cameleoni sociali capacitate de adaptare carismă Casanova, Giacomo Chirac, Jacques claviculă clipit coapse coate coduri de omenie cognition complex amigdalian comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ei scriu „mecanisme de apărare sau stiluri de coping”. Celor optsprezece mecanisme din glosarul DSM IV-R li se adaugă sublimarea (numărul mecanismelor preluate din lista Annei Freud crește acum la șase) și cele treisprezece care urmează: Afirmarea de sine (numită autoafirmare în glosarul DSM-IV) Altruismul Anticiparea Autoobservarea Capacitatea de a recurge la celălalt 17 Distorsiunea psihotică Identificarea proiectivă Omnipotența Plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului Proiecția delirantă Refuzul psihotic Retragerea apatică Umorul. Aceste completări vizează mai cu seamă mecanismele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
à autrui ș„capacitatea de a recurge la celălalt”ț. 4) Afirmarea de sine - sintagmă care apare, în traducerea franceză a DSM-IV (affirmation de soi), pe lista mecanismelor de nivel adaptativ ridicat - este desemnată în glosarul aceluiași DSM-IV prin termenul „autoafirmare”. Să mai notăm că în lista lui Valenstein apare reliefarea afectelor. Vezi și definiția dată la subcapitolul dedicat afirmării de sine din a doua parte a lucrării noastre, precum și prezentarea făcută reliefării afectelor (v. infra, capitolul de față). 5) Bergeret
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceea propusă de Vaillant apare în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996), unde sunt descrise următoarele șapte niveluri ale funcționării defensive: 1) Nivelul adaptativ ridicat. Opt apărări date ca exemplu - anticiparea, capacitatea de a recurge la celălalt (afiliere), altruismul, umorul, autoafirmarea, autoobservarea, sublimarea și reprimarea - permit o adaptare optimală la factorii de stres, accentuează sentimentul de gratificare, autorizează o percepție conștientă a sentimentelor, a ideilor și a consecințelor lor și asigură cel mai bun echilibru posibil între diferitele motivații conflictuale. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de produs, ne putem da seama de evoluția unor interese, de trăsăturile de personalitate ale elevilor, de scăderile și plusurile motivaționale, de interesele profunde ale elevilor. Translate în modalitatea Web sau CD, astfel de creații vor deveni o ocazie de autoafirmare și de automotivare pentru realizarea de noi produse. Portofoliul de prezentare poate fi un document de analiză a profesorilor cu care elevii vin în legătură în anii următori. El poate urma elevul pe mai mulți ani școlari sau pe cicluri
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Tulburările psihomorale pot fi constituționale, În cazul persoanelor cu o structură primară a eului de un tip fragil. În sensul acesta, menționăm următoarele trăsături constituționale care definesc „fragilitatea” eului: imaturitatea, eul slab, dominat și submisiv; labilitatea și insecuritatea; incapacitatea de autoafirmare și insatisfacția care decurge de aici; imposibilitatea de a se impune și de a fi mulțumit de sine și de acțiunile sale; sugestibilitatea crescută etc. 4Ă Un rol esențial În geneza și dezvoltarea tulburărilor psihomorale Îl au tulburările conștiinței morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai sunt tendințe ci constituții tipologice de factură psihomorală morbidă, În care constituția psihopatologică este dublată de o pervertire morală a eului personal. În sensul acesta, deosebim următoarele tipuri psihomorale morbide: aă tipul autoritar, de factură histrionică, cu nevoi de autoafirmare, dominant, autoritar, care caută să-și construiască o supraidentitate În raporturile sale cu ceilalți; bă tipul Închis, rece, rigid, izolat, dominat de nevoile primare, indiferent față de lume, cu dificultăți de identificare În raport cu ceilalți; că tipul expansiv, de factură mitomaniacă, Înclinat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
suntem ca ei, dar ni s-a stârpit și dorința, și forța pentru fiesta. Nu e munca scopul nostru, nu avem compulsie de winneri și de performeri, dar nici cultul fiestei, al bucuriei, nu-l avem. Această dublă castrare, de autoafirmare și de joie de vivre, dau împreună o hoardă de amărâți, adică de nevoiași triști și atât. Mihaela: Traume ascunse Zece ani e o criză de intrare în pubertatea democrației, maestre, cum zicea tovarășul Lenin, e boala copilăriei capitalismului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tot mai multe mărfuri. Problema grea, pe care tovarășul nu o poate rezolva, este încăpățânarea noastră să mai avem nevoi. Dacă societatea comunistă ar fi reușit ingineria nevoilor, era OK. Cinstit, pentru cei mai mulți oameni stârpise una din ele: nevoia de autoafirmare. Aici devine nelegitimă așteptarea noastră: cum mai pretindem ca oamenii să aibă dorință de competiție, să nu stea paralizați în fața televizorului, așteptând să se bage noroc pentru fiecare? Ce altă competiție au în reflexele lor decât cea pentru un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
persoanelor care o compun șansa să se dezvolte și să se manifeste cât mai deplin și mai liber. Cum rolurile femeilor au fost și mai sunt incomparabil mai prescrise și mai predeterminate decât ale bărbaților, drumul lor către autonomie și autoafirmare este și mai greu, și mai lung. Desigur, autonomia este un concept normativ. Nimeni nu trăiește auto nomos (în condiții de autolegiferare, autoguvernarexe "„autoguvernare") în sens total. Ca să se apropie însă de un asemenea ideal, oamenilor le trebuie o lume
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
inclusiv în tranziția postcomunistă, integrarea euro-atlantică trece adesea drept scop în sine. Un loc cu adevărat important acordat ideologiilor și politicilor care conduc la o mai mare autonomie a persoanei înseamnă alte accente, anume pe drepturile individuale, pe libertatea și autoafirmarea, pe legitimitatea faptului de a-ți căuta împlinirea și fericirea personală. Niciodată o singură ideologie și o singură politică nu exprimă interesele tuturor categoriilor de oameni. Când ești în starea de sărăcie absolută, cu handicap, având și un copil de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
la fel ca și cele bărbătești și masculinexe "„masculin". Scopurile politice ale feminismului sunt legate de egalitatea de tratament în fața normelor, instituțiilor și a practicilor publice și private, indiferent de gen, de șanse egale la exercitarea autonomieixe "„autonomie" și în autoafirmarea persoanei. Termenul misoginismxe "„misoginism" înseamnă teama, ura, disprețul sau desconsiderarea față de femei. Unele feministexe "„feminist" continuă să considere că sursa principală a sexismxe "„sexism"ului o reprezintă misoginismul bărbătesc. Teama, ura sau disprețul față de femei sunt și acum răspândite, iar
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
au apărut domenii noi de cercetare, s-au produs mișcări politice cu impact major în viața politică, în cea socială, în mass-mediaxe "„mass-media" și în viața privată. Șansele femeilor au crescut enorm în accesul la orice domenii, în independență și autoafirmare. Ideea-cadru a feminismului ultimelor decenii ale secolului XX, „Ceea ce este personal este politic”, a condus la extinderea analizei politice în zona relațiilor private, acestea fiind tratate și ca relații de puterexe "„putere". Violența domesticăxe "„violență domestică", precum și obligațiile parentale legate
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
multe experiențe și nevoi comune, atât de naturăxe "„natură" intelectuală, cât și de natură emoțională și corporală, indiferent de sexul nostru. Împărtășim nevoi și experiențe de tipul respirației, hrănirii, nevoii de autoconservare, de siguranță, de afiliere, comunicare și afecțiune, de autoafirmare. Unele însă diferă, fie în sensul exclusivității, fie în sensul predominanței. Dintre aceste experiențe, multe au fost și sunt politizate, dar mult mai puțin teoretizate. Le voi discuta în special în contextul relațiilor patriarhale. 3.1. Experiențele femeieștitc "3.1
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]