142 matches
-
de cultură, de interdicțiile morale ale societății; ea îmbrăcând atunci forme mai subtile, cum ar fi de exemplu reauavoință ascunsă, minciuna, calomnia, ironia etc. (astfel că este greu de a le lege, le prima vedere, de o reacție agresivă). e) Autoagresiunea: S. Freud o interpretează ca rezultatul întoarcerii agresiunii asupra subiectului însuși, sub frica pedepsei pe care ar provoca-o „heteroagresiunea”, sau ca urmare a trăirii intense a unui sentiment de culpabilitate. d) Orice act de agresiune constituie, într-un anumit
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al culpabilității, omul caută să e autopedepsească, fie prin mustrare, fie prin auto-lovire, automutilare. Aceste acte, prin care se condamnă pornirile libidinale, care „ne-au făcut de rușine”, sunt asemănătoare celor descrise de S. Rosenzweig sub numele de „reacții intrapunitive”. Autoagresiunea, care contrazice aparent „principiul plăcerii”, este interpretată de S. Freud ca rezultatul întoarcerii agresiunii contra subiectului însuși, sub frica pedepsei pe care ar provoca-o heteroagresiunea, sau caurmare a trăirii intense a unui sentiment de culpabilitate. Referindu-se la acest
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
găsește originea sentimentului de culpabilitate, care determină uneori dotința bizară de a fi pedepsit; disponibilitatea spre saacrificiu apare, deeci, ca negare a agresiunii reprimată anterior; astfel, un „un impuls originar antisocial” devine, prin „compasiune”, o activitate socialmente valoroasă. Comparativ cu „autoagresiunea”, „autoagresiunea” era considerată de freudiști ca „reacția primordială”, care apare ori de câte ori comportamentul ce se supune „pricioiului plăcerii” este blocat; agresiunea este dirijată, deci, contra unui fapt exterior, perceput ca agent al frustrării, și corespunde tipului de reacție „extrapunitivă”, descrisă de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
originea sentimentului de culpabilitate, care determină uneori dotința bizară de a fi pedepsit; disponibilitatea spre saacrificiu apare, deeci, ca negare a agresiunii reprimată anterior; astfel, un „un impuls originar antisocial” devine, prin „compasiune”, o activitate socialmente valoroasă. Comparativ cu „autoagresiunea”, „autoagresiunea” era considerată de freudiști ca „reacția primordială”, care apare ori de câte ori comportamentul ce se supune „pricioiului plăcerii” este blocat; agresiunea este dirijată, deci, contra unui fapt exterior, perceput ca agent al frustrării, și corespunde tipului de reacție „extrapunitivă”, descrisă de S.
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie existenței și exprimării libere a ființei umane, autoagresiunea acționează ca moment al lucidității și al recunoașterii unor zone maculate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie existenței și exprimării libere a ființei umane, autoagresiunea acționează ca moment al lucidității și al recunoașterii unor zone maculate în planul conștiinței, dar și ca rezultat al lașității, al abandonului în registre care țin de etic și de social. Primul factor este unul indubitabil traumatizant, al doilea poate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care ne propune o excelentă rezolvare scenică a însuși conceptului de teroare, Liviu Manoliu, Doru Zaharia și Constantin Avădanei formează primul grup, numit al Vecinilor, completat de aparițiiel sibilice ale Delegatului Gelu Zaharia. Al doilea grup, în interiorul căruia efectul de autoagresiune se interferează celui de agresiune externă, declanșînd comportamente diferențiate, dar în egală măsură așezate sub semnul fricii care depersonalizează, a fost încredințat actorilor Constantin Popa Mihai, Ada Gârțoman-Suhar Maria, Emil Coșeru Val, Ruxandra Bucescu Irina. Un statut deosebit, pendulînd între
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
puțin din multele semnificații ale acestei calități), trebuie să ni-i închipuim ca pe niște permanente obiecte ale agresiunii fie biologică, socială, politică sau culturală (șocuri ale unui impact cu dintr-un afară mai apropiat sau mai îndepărtat), fie ale autoagresiunii (semnale revelatorii ce vin din noi înspre noi). Dar asta nu trebuie să ne facă să credem că sîntem victime. Dimpotrivă. Sîntem profitorii acestor necesare violențe. Treziți, lucizi, intrăm în ținuturile încă virgine ale ființei noastre, în zonele insalubre ale
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încă virgine ale ființei noastre, în zonele insalubre ale propriei noastre moralități și luăm parte la demolarea falselor și învechitelor echilibre, la sfîșierea ambalajului comercial al comportamentelor la toate nivelele etic, moral, intelectual -, la distrugerea trucatelor imagini despre noi înșine. Autoagresiunea este momentul în care sîntem împinși spre analiză, spre șansa conștientizării imperfecțiunii, a sentimentului de culpabilitate, a concluziei că numai norocul de a fi nedesăvîrșiți ne oferă promisiunea unei posibile deveniri. Se-nțelege, vorbim despre agresiunea care clatină pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fostul echilibru își va reclama agresiunea, dezechilibrul de care are nevoie. Ingerința, intruziunea este o agresiune aplicată omului de către om. Insidioasă și disimulată, traumatizează și desființează. Dar aceasta se întîmplă numai pînă cînd cel agresat reușește să-și declanșeze resorturile autoagresiunii. Smulgîndu-se din imobilitate, dureros dezechilibrat, el intră într-o nouă mișcare, aude și vede altfel, înțelege mai mult și mai limpede și reacționează împotriva violenței negative. Ieșit de sub șantajul instinctului de conservare, riscîndu-și stabilitatea biogică, intră în dezechilibru pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că nu-l crezi în stare de asta. În acest moment, calea lui devine fără întoarcere: trebuie să demonstreze că se va ține de cuvânt. După cum spuneam mai sus, iubirea are de multe ori conotații melancolice, iar depresia predispune la autoagresiune. Numai că o persoană cu adevărat deprimată nu este în stare să-și facă rău; de-abia după ce primește tratament cu antidepresive, devine capabilă de suicid și chiar se omoară. În cazul unei iubiri neîmpărtășite, cel deprimat crede că nu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
nu a înțeles ce se întâmplă în acel cuplu. El cere timp pentru a discuta despre ceea ce simte, iar acest timp trebuie acordat; atenție însă la atingere (v. Atingerea e o promisiune). Dragoste și isterie De multe ori amenințarea cu autoagresiunea este una demons trativă; ea este un argument pentru a-l determina pe partener să facă ceva favorabil posibilei victime și nici o clipă nu se pune problema realizării acestei amenințări. Alteori e vorba despre un episod de isterie. Atenție, isteria
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
simpatice și căilor nociceptive cerebrospinale. Echilibrul serotonină-catecolamine cerebrale asigură menținerea presiunii sanguine, temperaturii corporale, ingestiei de alimente și activități psiho-afective în limite normale. Numeroase cercetări clinico-experimentale din ultimii 20 de ani indică existența unei corelații semnificative între comportamentul agresiv, autodistructiv (autoagresiune) și suicidal, pe de o parte, și concentrațiile scăzute la nivel central ale noradrenalinei, serotoninei, dopaminei și metaboliților acestora, pe de altă parte (fig. 149). . Subiecții care prezintă alterări cu localizare paleocorticală a turnover-ului metabolic al aminelor biogene se constituie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se stabilește între virulența germenilor și mecanismele de apărare ale gazdei. Odată cu eliminarea germenului survine vindecarea, frecvent asociată cu o imunitate solidă care are capacitatea de a preveni reinfecția. Dacă mecanismele de apărare ale gazdei sunt depășite sau când apare autoagresiunea printr-o reacție inflamatorie deosebit de intensă apare șocul endotoxinic, adesea letal. Cronicizarea procesului infecțios datorită unor caracteristici patogene aparte ale microorganismului sau unei slabe reactivități a gazdei este urmată de un catabolism foarte intens, anorexie și depunere de amiloid care
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
de cea prin intoxicație cu medicamente și alcool, observându-se un risc suicidar deosebit de mare În cazul celor cu o alcoolemie de peste 1 gr la mie, ceea ce denotă faptul că, sub influența alcoolului, sinucigașii aleg cea mai sigură modalitate de autoagresiune, precum și faptul că interacțiunea dintre cele 2 droguri este letală. De asemenea se certifică faptul că alcoolul funcționează ca un decenzurant al instinctului de conservare; prin numărul de cazuri ce prezintă o imbibiție alcoolică deosebit de mare, de peste 1 gr la
RISCUL AUTOAGRESIVITÃŢII ÎN RÂNDUL ALCOOLICILOR DE LA GURILE DUNĂRII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
evoluției bolii de fond după eradicarea corectă a focarului. Într-un focar de infecție, prin ruperea celor două bariere morfologică (reprezentată de țesuturile din jur) și imunologică (dată de imunizarea țesuturilor vecine)apar manifestări la distanță printrun mecanism alergic de autoagresiune. În condiții fiziologice amigdala are rol de barieră, dar în situații patologice devine poartă de intrare (s-a dovedit experimental că agenții patogeni ai mediului înconjurător pot pătrunde prin amigdală în organism). Potențialul amigdalei palatine de a se transforma într-
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
forme de anemie Biemer: - congenitală (rar întâlnită) în care există un defect genetic care constă în toleranță imună scăzută față de celulele epiteliului gastric și apariția de anticorpi sub influența unor factori supraadăugați. Rezultă deficit de factor intrinsec. Se postulează că autoagresiunea imună este favorizată de factorii etiologici ai gastritei atrofice (rezecția gastrică, deficiențe nutritive, alimente cu temperaturi crescute, administrarea de lungă durată a inhibitorilor H2, boli endocrine etc), leziunea caracteristică, definitorie pentru boală. De menționat că în anemia Biermer se decelează
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de apărare. Existența unor oameni violenți și periculoși justifică măsurile de securitate și sistemele de pedeapsă. Ponderea lor este însă redusă, cele mai multe violențe fiind conjuncturale, generate de stresul vieții carcerale. Incapacitatea apărării și disperarea instituie o serie de ritualuri de autoagresiune. Definite ca manifestări violente îndreptate împotriva propriului corp, autoagresiunile sînt susținute de o reducere de grade diferite a instinctului de conservare. Rănirile pe care și le provoacă indivizii iau forme diverse: cele mai multe sînt tăieturile pe corp și mai ales pe
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
măsurile de securitate și sistemele de pedeapsă. Ponderea lor este însă redusă, cele mai multe violențe fiind conjuncturale, generate de stresul vieții carcerale. Incapacitatea apărării și disperarea instituie o serie de ritualuri de autoagresiune. Definite ca manifestări violente îndreptate împotriva propriului corp, autoagresiunile sînt susținute de o reducere de grade diferite a instinctului de conservare. Rănirile pe care și le provoacă indivizii iau forme diverse: cele mai multe sînt tăieturile pe corp și mai ales pe brațe sau gît, înghițirea unor obiecte dure (cuie, sîrme
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
al anului 2001 medicii au tratat 348 de bărbați, 65 de minori și 19 femei (mai mult de 2 mutilări pe zi), estimarea lor fiind însă mult mai mare, căci numeroase tăieri ale venelor nu sînt raportate și nici acele autoagresiuni cu consecințe medicale reduse. Motivele autoagresiunilor, identificate de psihologul Cristina Pripp de la DGP, sînt: impresionarea personalului pentru a obține un beneficiu (de exemplu, mutarea în altă cameră), intimidarea altor deținuți, impunerea în ierarhia grupului de către nou veniți, evitarea unor agresiuni
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
348 de bărbați, 65 de minori și 19 femei (mai mult de 2 mutilări pe zi), estimarea lor fiind însă mult mai mare, căci numeroase tăieri ale venelor nu sînt raportate și nici acele autoagresiuni cu consecințe medicale reduse. Motivele autoagresiunilor, identificate de psihologul Cristina Pripp de la DGP, sînt: impresionarea personalului pentru a obține un beneficiu (de exemplu, mutarea în altă cameră), intimidarea altor deținuți, impunerea în ierarhia grupului de către nou veniți, evitarea unor agresiuni din partea altor deținuți mai puternici, manifestarea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
evitarea unor agresiuni din partea altor deținuți mai puternici, manifestarea ostilității față de un membru al personalului, evitarea unei pedespe disciplinare, căutarea adeziunii colegilor de detenție, lipsa țigărilor și a imposibilității de a se împrumuta etc.109 Aceste motive întăresc convingerea că autoagresiunile sînt consecința infantilizării, promiscuității și privațiunilor carcerale, căci în societatea liberă ar părea bizar ca un individ să se mutileze pentru beneficii atît de mici (în general, mutilările sînt o raritate în organizațiile civile, libere). În penitenciar ele sînt expresia
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
urgență a familiei sau prietenilor care îi pot ridica moralul, examinarea medicală și stabilirea unui tratament cu antidepresive, ameliorarea hranei, schimbarea regimului de detenție și de muncă etc. Strategiile de prevenire a sinuciderii se aplică și în cazurile tentativelor și autoagresiunilor. Este evident că numărul acestora este semnificativ mai mare, mulți deținuți utilizîndu-le pentru obținerea unor beneficii imediate. Cei mai mulți criminologi sînt de acord cu ideea că violența în penitenciare, îndreptată împotriva propriei persoane sau a alteia, este o reacție "inevitabilă și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o desensibilizare psihică și fizică, vizibilă în ușurința cu care suportă înfigerea unor cuie în cap, în limbă, în membre sau diverse părți ale trupului, îngurgitarea unor obiecte dure sîrmă, cioburi, cuie, ace etc., în tăierea venelor, mutilarea membrelor. Cele mai multe autoagresiuni se produc în toiul verii, pe fondul pierderii bruște a vitalității mentale și corporale, din cauza absenței sistemelor de ventilare, a frigiderelor și a altor minime elemente de civilizație, interzise cu fermitate de autorități. Pentru sporirea spațiilor de depozitare a deținuților
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o frecvență din ce în ce mai mare, căci spitalizarea este un fel de concediu carceral, pe care mulți deținuți fac tot posibilul să-l obțină. Frecvența sinuciderilor (de peste 10 ori mai numeroase decît în lumea liberă) și multitudinea tentativelor de sinucidere și a autoagresiunilor pun personalul în imposibilitatea efectuării unui tratament eficace, fapt reproșat de cele mai multe organisme internaționale și neguvernamentale, care consideră aceste acțiuni dovada iresponsabilității corpului medical. Absența asistenței dentare periodice, constatată în toate închisorile, contribuie la agravarea stării de sănătate generală, intervențiile
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]