321 matches
-
e virilă, fără sentimentalism, fără duioșie, fără simpatie chiar, pornită din setea cunoștinței pure și realizată prin procedee riguros științifice fără dulcegării. Ape adânci, Sfinxul și Femeia în fața oglinzii formează prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive, după aceste opere se trece ușor spre obiectivarea acțiunii, tinzând spre un realism naturalist, renuntând definitiv la romantismul-liric al incipiturilor scriitoricești. Frumusețea, caracterul oniric al acestor proze, este confesiunea apropiată poeziei, vizând descifrarea complexului existenței, mai exact autocunoașterea : Mă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite, de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura analitică a personajelor. PROZA ENIGMELOR MĂRUNTE În jurnalul său, Katherine Mansfield ipostaziază emblematic diversele dimensiuni ale universului domestic, ale acelui spațiu pe care și-l creează
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pentru redactarea scrisorilor decît pentru textul literar propriu-zis. Așa cum afirmă și John Murry, primele sale încercări constau în înregistrarea propriilor sale trăiri și experiențe, din care în literatura sa nu supraviețuiesc decît mici fragmente. Cele două autoare pornesc deopotrivă de la autoanaliză, cu schițe și mici nuvele ce conservă amănunte ale propriilor experiențe, dar traseele lor sunt diferite: Katherine Mansfield nu va avea șansa de a-și adapta formulele literare pentru specia de mai mare întindere a romanului, în vreme ce Hortensia Papadat-Bengescu va
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
personalităților supuse opresiunilor sistemului și brutalităților mărunților servitori ai acestuia. Fragmentul din Jurnalul Alicei Voinescu reveleză de un profesionalism luminos al scrisului, semn al culturii serioase și complexe. Aceasta dezvăluie un stil oarecum asexuat, profund, tăios, impresionant în momentele de autoanaliză. Ființă religioasă, Alice Voinescu își scrie Jurnalul cu o supremă credință în Dumnezeu, folosind din când în când mostre de dialog superior cu divinitatea. Un exemplu clasic de vocație a sacrului și de asimilare a marii culturi, de îmbinare între
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
poate pune pe seama șocului emoțional provocat de succesul literar și, în consecință, de schimbarea radicală a poziției lui sociale. Complexul sărăciei, cauză a resentimentului, se transformă într-o obsesie a vinei, care nu-l perturbă mai puțin. își face o autoanaliză târzie în termeni patetici, pentru o posibilitate nerealizată, ratată și permanentizată ca vină imposibil de expiat altfel decât prin autoflagelare morală. Cu exclamația: "mi-e silă de mine" atinge paroxismul imaginii despre sine, atunci cănd "privațiunile supraomenești" l-au forțat
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
cineva și să nu-i fi antipatic altcuiva. Performanța și caracterul moral al omului au fost vânate în comunism și total ignorate în ce avem de la ’89 încoace. Ca să vă dați seama cât e de gravă situația, făceți-vă o autoanaliză. Răspundeți-vă sincer la câteva întrebări. Ce aș face dacă aș fi ministrul transporturilor și vine Bechtel și îmi oferă 2 mil. de $ ca să fac tot posibilul să dau contractul lui Bechtel? Sunt funcționar public într-o primărie și vine
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Cînd m-au revoltat anumite declarații și, mai ales, tonul lor. Simțeam, însă, undeva departe de luciditate, că face totul cu multă convingere și credință. Nu ca alții, prea mulți alții. Anii au trecut și, într-un moment personal de autoanaliză, mi-am dat seama că, din punct de vedere al profesiunii mele, am greșit. Am amestecat borcanele, cum se spune. A fost prima și singura dată cînd s-a întîmplat. De fapt, îi simțeam lipsa lui Mălaimare din peisajul teatral
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]
-
Sorin Lavric Scrisă în răstimpul ultimelor trei luni ale lui 2001, așadar cu puțin timp înainte ca Bourdieu să moară, încercarea de autoportret din paginile Schiței pentru o autoanaliză seamănă cu un tablou neterminat: un fel de promițător peisaj căruia autorul, nemaiapucînd să-i tragă tușele finale, nu a mai reușit nici să-i pună rama. Din această cauză, impresia de șantier abandonat la jumătatea lucrului e izbitoare. E
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
unei vieți. În schimb, multe reflecții pe marginea sociologiei, a filozofiei și a personalităților care au dominat scena culturii în deceniul al cincilea - deceniul cînd Bourdieu începe să se afirme. Așa se face că, în ciuda intenției de a-și face autoanaliza, Bourdieu izbutește de fapt să facă analiza epocii în care s-a format. Un cititor care nu-i cunoaște biografia nu va putea să-și facă o imagine despre cine a fost de fapt acest rebel al sociologiei franceze. Căci
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
intersecția unor cîmpuri de forțe. Implicit, valoarea unui gînditor depinde de locul pe care îl ocupă în aceste cîmpuri, și nu de pretinsele lui calități. Așa gîndește Bourdieu în Regulile artei, și așa gîndește și acum, în Schiță pentru o autoanaliză. Nu încape îndoială, Bourdieu e consecvent cu sine însuși. Mai mult, are politețea de a-și avertiza cititorul că, dată fiind aversiunea pe care o nutrește față de genul autobiografic, pe care îl consideră mascarada vanitoasă a celor care, sub cuvînt
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
contribuții constînd în reacțiile pe care le are față de influența cîmpurilor în care a avut ghinionul să nimerească. Paradoxul lui Bourdieu este că, vrînd să fie impersonal în ceea ce spune despre sine însuși, ajunge să-și piardă identitatea. De aceea, autoanaliza din carte seamănă cu stihia evanescentă a unui portret robot: tiparul convențional pe care un sociolog, săpîndu-și efigia teoretică în piatra posterității, o așază în locul unei ființe vii, din carne și oase.
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
îmbunătăţirea performanţelor profesionale, creşterea eficienţei activităţii parchetelor şi a încrederii publice în autoritatea judecătorească, menţinerea şi consolidarea calităţii sistemului judiciar. Procesul de evaluare a procurorilor implică parcurgerea următoarelor etape: analiza documentelor care conţin rezultate ale activităţii profesionale a procurorului evaluat, autoanaliza şi autoaprecierea şi acordarea calificativului. Procesul de evaluare a procurorilor poate cuprinde şi un interviu de evaluare, precum şi stabilirea de comun acord a unui plan individual de dezvoltare profesională. Aspectele relevate în urma autoanalizării şi autoaprecierii vor fi avute
REGULAMENT din 25 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/251384]
-
adecvat cerinţelor profesionale şi, de asemenea, pentru a identifica modurile de acţiune profesională în care procurorul are nevoie prioritară de perfecţionare şi autodezvoltare. Procesul de evaluare cuprinde următoarele activităţi: analiza documentelor care conţin rezultate ale activităţii profesionale a procurorului evaluat, autoanaliza şi autoaprecierea şi acordarea calificativului. Procesul de evaluare a procurorilor poate cuprinde şi un interviu de evaluare şi stabilirea de comun acord a unui plan individual de dezvoltare personală. Atât evaluarea, cât şi aprecierea făcută de membrii comisiei de evaluare
REGULAMENT din 25 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/251384]
-
îmi sunt atît de departe, în vis,/ toamnele sunt chiar cu mine în parc/ și mă leagăn la fiece pală de vînt./ Eu nu mai urc surprins pe clopotul lui Gauss,/ ci doar lunec cu spor/ spre o umbră veșnică” (Autoanaliză). Sub semnul unui simbolism discret, poetul comunică pe de-o parte o spaimă de imensitate (o agorafobie morală), pe de alta discreția însăși a ființei care, departe de orice ambiție emfatică, încearcă a o alina: „Cît hău e-năuntru, cît
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
de semnificații, altminteri ea se reduce la o pură mecanicitate. Conștient de capcana în care se află, scriitorul notează cu acribie fazele întregului proces, oricât de lipsite de sens ar fi acestea. Notațiile lui Tony Judt sunt o încercare de autoanaliză, conștientizarea unui proces al autocunoașterii, cu toate riscurile implicate de procese psihice de o asemenea complexitate. El devine conștient de existența unui regim nocturn al memoriei, care nu se conectează întotdeauna la necesitățile regimului diurn. În realitate, cuplul pe care
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
cărți - este o disciplină reală și justă atît timp cît i se aplică lui Freud și numai lui. Conceptele enormei saga freudiene îi servesc mai întîi pentru a-și scruta propria viață, pentru a face ordine în existența lui: criptomenzia, autoanaliza, interpretarea viselor, ancheta psihopatologică, complexul lui Oedip, romanul de familie, amintirea-ecran, hoarda primitivă, uciderea tatălui, etiologia sexuală a nevrozelor, sublimarea ș.a.m.d. constituie, printre atîtea altele, momente teoretice strict autobiografice. Psihanaliza constituie autobiografia unui om care-și inventează o
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
o pune hoțul în noaptea în care forțează prima fereastră și se spune că este întrebarea pe care o au mirii în minte cînd pășesc în fața altarului. În cele cîteva secunde în care trupul lui se propulsa către marginea acoperișului, autoanaliza la care se supusese Ozzie deveni tot mai încețoșată. Aruncînd o privire în jos, către stradă, însăși problema din spatele întrebării îi deveni neclară: care era, eu sînt cel care l-a numit pe Binder ticălos? sau eu sînt cel care
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
dorința de a elucida un trecut ce părea altora nebulos și culpabil. Asupra lui Rebreanu însuși pluteau în timpul primului război suspiciunile de spionaj și colaboraționism. De aceea, pentru un cunoscător al biografiei scriitorului, Calvarul devine proiecția în ficțiune a unei autoanalize morale, narațiunea unui proces de conștiință, valabil în ambele planuri - în ficțiunea lui Remus Lunceanu sau în realitatea biografiei lui Liviu Rebreanu. În toată discuția de până acum am lăsat deoparte un amănunt: Remus Lunceanu vine la București cu speranța
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
despre artă, filozofie, uneori cam prea profund despre sensul vieții, alteori cam prea mult despre defectele oamenilor bogați și snobi - celor două protagoniste le place la nebunie să observe și să critice apucăturile celorlalți (obținând în același timp și o autoanaliză, ce-i drept mai indulgentă); iar savoarea cărții stă, într-o foarte mare măsură, în stilul și registrul tuturor acestor observații: dur et pur, cum spun francezii, plin de asocieri privilegiate de cuvinte/imagini/realități, șăgalnic și solemn, țepos și
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
nu se petrece „în direct”. Cel interogat își primește întrebările pe „net” și răspunde pe aceeași cale în răstimpul convenit. Acest fel de a proceda scoate din joc spontaneitățile și oralitatea, reacțiile repezi, oferind prioritate reflecției, răspunsurilor elaborate, analizei și autoanalizei. Au rezultat, cum constată Ovidiu Șimonca în prefață, „12 dialoguri pline de miez și culoare”, cu tot caracterul lor elaborat, „muncit”. Răzvan Petrescu mărturisește că și-a scris de opt ori răspunsurile la interviu. Sunt texte, așadar, negrăbite, așternute în
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
jurnalul ei este cronica vieții culturale a Bucureștiului interbelic și postbelic" și, deopotrivă, în acuitatea suferințelor de femeie pe care luciditatea, frica de boală, spaima de moarte au înșelat-o în iubire, au înfuriat-o pe viață: , Paginile ei de autoanaliză nu sînt cu nimic mai prejos celor similare din romanele lui Holban sau din cărțile prozatoarelor interbelice." Da, numai că prozatoarele, în jurnal, sînt altfel de femei. Dovada e Sorana Gurian, cea dată deoparte, de critici și ,popor", de îndată ce noul
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
ca și pe celelalte din volum, vom detecta un tangaj, venit din pendularea între condiția scriitorului autentic și cea a jurnalistului improvizat. Este o apropiere forțată, accelerată și de aceea stridentă între atitudini diametral opuse: indiferență (creatoare) și participare (civică), autoanaliză dureroasă și comentariu lejer, interes real pentru lucruri și aspecte irelevante social (de la numărul de membri ai Uniunii Scriitorilor și până la pasiunea lui Mircea Cărtărescu pentru jocurile pe calculator) și interes declarat, dar mimat, pentru problemele de rezonanță publică. Lipsit
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
subiective. Anton Holban a trăit febrilitatea creației și fervoarea culturii cu un paradoxal scepticism. A mărturisit că, printre pasiuni, pune literatura abia după muzică și după călătorii. Personajele sale îl reflectă pe autor în cel puțin trei privințe: obsesia morții, autoanaliza până la viciu, referințele permanente la muzică și călătorii ca la niște probe decisive de existență, inteligență și sensibilitate. Sandu, substitut al autorului, își analizează sentimentele și relațiile amoroase cu o luciditate care îl împinge inevitabil spre îndoieli, gelozii, ezitări, nesiguranțe
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
în întreaga mea viață fără să fac nici o referință la ceea ce am scris; dar mi-ar fi imposibil, în schimb, fără să vorbesc despre ceea ce am citit”. O autobiografie, afirma Philippe Lejeune, pune în joc probleme privind memoria, construcția personalității, autoanaliza. Fiind deopotrivă o rememorare și o reflecție asupra propriei vieți, autobiografia include alături de experiențele reale ale existenței personale și pe cele dobândite din universul ficțional al operei literare. „Lectura - scria romancierul și eseistul Ricardo Piglia - este arta de a construi
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
zadarnic prietenia și realizarea socială. E un nocturn și un somnambul care o dată poate scuipa spre soare, iar altă dată îl divinizează. Inapt pentru dragoste, înalță totuși un imn iubirii. Numai schizofrenia îl poate parțial explica. Psihologismul său desfășurat în autoanaliză deviază în vis ca într-o a doua realitate: "Înclinării spre vis se alătură efortul cotidian de a fi absent din iazma promiscuității. Începe a miji a doua realitate, dincolo, mie doar consubstanțială; realitatea știută n-are acces spre aceea
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]