58 matches
-
disociind între valoare și conjunctural, între prestatorii de comenzi sociale și artiștii de rasă. Astfel, cărții sale "Anatomia unei negații", prima carte despre Ionesco scrisă în anii '70, îi recunoaște după 19 ani scăderile datorate informației precare, dar și spiritului autocenzurii în care a fost scrisă. Ea are acum doar valoare documentară, depășită fiind prin apariția celor două volume de publicistică ionesciană, dar mai ales prin cartea Martei Petreu, "Ionesco în țara tatălui" (2002), pe care gentilul critic nu uită s-
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
el ar aparține doar celor care l-au trăit direct, în vreme ce privirile mai proaspete ale tinerilor cititori de azi ar putea remotiva perfect coerența sau incoerența tonului narativ ori a psihologiilor personajelor, fără a invoca neapărat efectele cenzurii și ale autocenzurii. Și totuși, am bănuiala (produsă de lecturi de texte din epoci mai îndepărtate, în care semnele vremii, chiar neexperimentate direct, se recunoșteau cu ușurință) că interpretarea prin ipoteza cea mai rea nu piere, și că ea va altera întotdeauna dispoziția
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]
-
faptelor. Regretă totodată că în aceleași situații nu a mers "până la capăt". Contradicție? Precum într-un test de personalitate, primul răspuns este oferit reporterului după un moment de reflecție, iar cel de-al doilea apare spontan, desi supus inițial unei autocenzuri. Că mai întotdeauna în astfel de situații, fiecare dintre ele conține câte o doză de adevăr și nu trebuie în nici un caz opuse exclusivist. Impulsul este motorul, reflecția - instrumentul și corectivul. Un acord între aceste laturi ar fi, desigur, ideal
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
e posibil în România. Există însă limite, și ele cad strivite, spre stupoarea veghetoare a conștiinței. De acolo și de aici". N-am putea contesta postura criticii oneste "de aici", dar întrucît ea se izbea de zăbrelele cenzurii și ale autocenzurii, nu era capabilă a se situa, obiectiv, în climatul de temeritate și statornicie al celei "de acolo", pe care, împreună cu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca ne-o livra pe amplele aripi sonore ale Europei Libere. Sper ca această departajare nu-i
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
puțin pentru mine - greșelile de tipar pe care, binevoitorul cititor va reuși sau a reușit să le îndrepte... Întrebat, nu o dată, de ce nu republic, fără greșeli, cartea, repet răspunsul pe care l-am dat întotdeauna: pentru că, scrisă sub imperiul unei autocenzuri ce poate ar fi făcut, în 1973, mai ușor publicabilă o carte "cu multe probleme" - cum se spunea atunci - astăzi, în libertate, ar fi trebuit să o rescriu în cea mai mare parte, ceea ce, cel puțin deocamdată - un deocamdată care
Precizare by Gelu Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11948_a_13273]
-
epocal pe care o deslușește cu obstinație, alături de o sumă de conștiințe înalte ale veacului pe care le comentează, este indenegabilă... Jenează însă, în volumul de care ne ocupăm, compus din texte scrise și publicate înainte de 1989, unele semne ale autocenzurii. Oprit a-și exprima întrutotul concepția de homo religiosus, Nicolae Balotă își oprește, din cînd în cînd, în chip voluntar, demonstrația pentru a introduce cîte o notă de apropiere în raport cu ideologia oficială. Fără a se trăda prea mult, recurge la
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
Gheorghe Grigurcu Scăpată din frîiele cenzurii și autocenzurii, critica noastră înfățișează azi două aspecte contrastante, care denotă însă deopotrivă un dezechilibru. Mai întîi o decomprimare ce se manifestă prin duritatea unor negații de-a valma, fie în perspectiva radicală a demontării unor „iluzii” ale literaturii române, fie în
Observații de bun-simț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3831_a_5156]
-
inițiată și pusă în practică de P.C.R. Pentru mine răsfoirea acestei cărți negre (Cartea cărților interzise) este un prilej de îndurerată rememorare a unor vremi sub care am trăit mereu cu spaima cenzurii și mai ales cu frâna trasă a autocenzurii, nu o dată mutilante. Victor Frunză a făcut un admirabil gest pedagogic, prin puterea exemplului negativ, și a oferit un bogat material viitorilor istorici literari, gest care trebuie încă o dată apreciat. comunismul a operat sângeros nu numai în lagăre și închisori
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
m-am referit, ea și-a pierdut cu totul înțelesul benign de acel self-control de care trebuie să dea dovadă omul civilizat. Delirul cotidian al discursului public oferit de televiziuni, indiferent de culoarea lor politică, este dovada perfectă a absenței autocenzurii din viața noastră politică și culturală. Un discurs plin de zgomot și de furie, incapabil de reținere și de decență, ne sparge timpanele fără a ne comunica un mesaj clar și convingător. În numele dreptului la opinie, marele mit al contemporaneității
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]
-
opinie implică dreptul la critica opiniei și chiar la refuzul ei, considerându-și sacrosanctă opinia proprie. Autocenzura nu garantează neapărat corectitudinea opiniei, dar sporește acuratețea exprimării ei. Socraticul știu că nu știu e rodul cel mai concis și pur al autocenzurii. Din păcate, astăzi, la noi, cei mai mulți își imaginează că știu. Totul despre toate. Și nu cenzura trebuie blamată, ci folosirea ei în scopuri opresive. Cenzura ca atare este inevitabilă și necesară într-o democrație și orice intelectual care își asumă
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]
-
constată în primul volum al Agendelor. în schimb Monda își scrie autobiografia intitulată Viață și vis, apărută în 1986, cu puțin mai devreme, oricum în preajma vârstei de 84-85 de ani, când � lăsând la o parte injoncțiunile inerente ale cenzurii și autocenzurii " memoria sa se dovedește profund deficitară, mai cu seamă în ce privește perioada regimului antonescian. De ce socot totuși că prezintă interes mărturia lui Monda? Pentru că ea ne dezvăluie " deosebit de confirmarea pe care ne-o aduce volumul I din Agende " proiectul inițial al
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
care tocmai dezvăluirile unor secrete sunt principala curiozitate, dar promisiunea este obstrucționată de misterioase inițiale: scriitorul X, prietenul T., iubitele M., L., F., A. sau Y. În loc să ofere o confesiune liberă, jurnalul lui Eugen Barbu creează mai degrabă impresia unei autocenzuri. De altfel, insatisfacția lecturii acestui document tentant se extinde asupra tuturor palierelor tematice: frământările de creație ale tânărului prozator, aventurile amoroase, simpatiile politice, culisele literare, lecturile și experiențele formative - totul e mai degrabă convențional decât autentic, ceea ce diminuează simțitor valoarea
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
în ‘93 la Editura Eminescu, iar ultimul volum în 2000, la Albatros. În condiții, cel puțin pentru prima ei parte, anterevoluționară, îndeajuns de chinuite - Tiberiu Avramescu are propriile amintiri din Bucureștiul deceniului nouă, amestecate cu secvențe din calvarul cenzurii și autocenzurii. E, așadar, un eveniment editorial revalorificarea și actualizarea ediției începute în anii ‘80, din care primul volum, deocamdată (1871- 1877) a apărut în seria Humanitas Vintage. Cu un minuțios studiu introductiv al lui Tiberiu Avramescu, în care-l recuperează, cu
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
cât de adevărat cuvântul acesta suna în sintagma - lagărul socialist!), comparându-l pe omul nou - cel inventat de comuniști -, cu o conductă de canalizare, cea prin care trecea toate dejecțiile. Culmea, la apariția în limba română a poemului respectiv (1984), autocenzurii și cenzurii omniprezente din România i-a scăpat aluzia din comparația lui Rózewicz despre omul nou ce se construia și la noi. Dar cartoteca, cea atotștiitoare și care - în cadrul sistemului - de la Moscova la Berlin ori de la Varșovia la Budapesta, București
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
nimerește să fie și disproporționat cu însemnătatea reală a celui în cauză, fie prin retușuri și omisiuni interesate ori așa-zicînd pioase. Să recunoaștem că, sub dictatul cenzurii, cea de-a doua modalitate se datora și intervenției acesteia ori măcar unei autocenzuri preventive pe care, în diverse grade, o practica exegetul (exemplu, eseul Spre alt Istrati, al lui Mircea Iorgulescu, publicat în sumbrul an 1986). în excelenta-i cercetare închinată lui Ion D. Sîrbu, Antonio Patraș e departe de-a ocoli cu
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
o realizăm noi acum, generația viitoare va uita sau va avea alte preocupări. De ce nu se instituie o listă de subscripție pentru a strânge banii necesari? Aș fi primul care ar contribui. 4. Experiențele personale din domeniul cenzurii și ale autocenzurii Am debutat în 1970, perioadă mai destinsă, înainte de «Tezele din aprilie ’71» Apoi «șurubul ideologic» s-a strâns. Toate cărțile publicate ulterior au fost cenzurate, dar nu am acceptat nici o modificare. Pentru apariția trilogiei Somnul vameșului am făcut mai multe
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
Burkina Fasso Constituția și legile garantează libertatea de expresie și pe cea a presei. Totuși, se arată în documentul publicat în 2010 de Departamentul de Stat guvernul din Ouagadougou a limitat parțial libertatea presei și a intimidat ziariști în vederea practicării autocenzurii. În general, și cetățenii și ziariștii din țara africană pot critica guvernul fără să existe repercusiuni. Totuși, ziariștii mai sunt dați din când în când în judecată de către guvern, în timp ce agenți guvernamentali se mai infiltrează în rândul manifestanților la proteste
Vezi de ce stă România mai rău ca Burkina Fasso la libertatea presei () [Corola-journal/Journalistic/49965_a_51290]
-
Centru (URSS) scriitorul trebuie să se supună, scriind numai "ceea ce trebuie", numai în acest fel cărțile sale trecînd de arcanele cenzurii. Presiunea mașinii de stat organizate este, de la un moment dat, mai mică decît cea a argumentelor, altfel zicînd, a autocenzurii. Poezia, dacă e de-a dreptul politică, trebuie să fie senina și inteligibila ( La noi, cine nu-și aduce aminte?, în ultimul deceniu ceaușist, trebuiau evitate și anumite cuvinte că foame, frig, frica, cozi, alimente și alte asemenea). De asemenea
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
venit sfîrșitul lumii, calendaristic, cu siguranță că uriașa dare în stambă televizată, de la sfîrșitul anului trecut și de la începutul celui în care ne aflăm, marchează un sfîrșit. La prima vedere, ar fi vorba nu de sfîrșitul cenzurii, ci de moartea autocenzurii, aceea care te face să nu confunzi discursul public cu bancul de răspîntie. Dar dacă această autocenzură a murit, se naște întrebarea cine dă liber pe post unor producții de acest gen? Și mai ales în ce scop? Vrea cineva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
textele inserate în 1971. În felul acesta, cititorul are sub ochi atât textele incluse în ediția I, cât și textele adăugate în ediția a II-a, putând contempla acea deșertăciune literară de care are parte un text atunci când e supus autocenzurii. Din acest motiv, justificarea îngrijitorului e plauzibilă: o cronică rămâne o piesă de arhivă pe care o redai ca atare, fără să ții seama de rectificările la care autorul a fost silit sub presiuni ideologice, caz în care o rectificare
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
prin simpla lor acuzare publică, Liviu Rebreanu încearcă cu disperare, prin unele dintre scrierile sale, să se disculpe în forme mai mult sau mai puțin explicite, sub aspectul simbolic al artei ce lasă să răzbată ecourile autobiografice, cu toate eforturile autocenzurii și ale obiectivării. Deși s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin tertipurile sublimării într-un imaginar care
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
1987) și, evident, toate precizările cuprinse în respectiva Notă asupra ediției sunt și rămân valabile și nu le mai reluăm aici. Văzând lumina tiparului în condițiile dificile determinate de existența în regimul comunist, a unei cenzuri severe și, implicit, a autocenzurii, am fost nevoiți să intervenim în acest prim volum în sensul eliminării unor pasaje care se refereau la relațiile româno-ruse mai ales în timpul Războiului de Independență, la Basarabia, la problema evreiască, la colindele de Crăciun ș.a., intervențiile respective - puține, din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
mai adecvate pentru exprimarea adevărului istoric nefalsificat de intervenții deformatoare. Și acest viitor presimțit vag atunci a sosit totuși la timp pentru a ne permite continuarea publicării Bucureștilor de altădată, începând cu al doilea volum, în absența oricărei cenzuri și autocenzuri ideologice impuse. Beneficiind de acest nou climat cultural editorial, al doilea tom al ediției de față începe, așadar, cu capitolul referitor la anul 1878, capitol cu care ar fi trebuit să se încheie primul volum pentru a oferi astfel o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Bucureștii de altădată, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1981. Aceste două tomuri ale ediției noastre au fost pregătite pentru tipar în intervalul iunie 1988 - octombrie 1991, volumul II fiind finalizat practic până în decembrie 1989, când, eliberați de rigorile cenzurii și autocenzurii am început să elaborăm fără crispare aparatul de note al volumului III, grija pentru respectarea adevărului istoric integral fiind însă aceeași în toată perioada de definitivare a ediției de față (începând cu volumul I). Suntem convinși că, în condițiile complexe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
răsar ca ibovnici ai formei, fani ai autonomiei esteticului, spirite dezincarnate, chiar de-au fost auxiliari zeloși ai diverselor Puteri Puturoase, simple persoane de sprijin ale Organelor Subventrale, semnatari de condamnări la moarte, paraziți ai Fondului Literar, maeștri ai cenzurii, autocenzurii și întrecenzurii sau cobzari ai unor meschine interese. Sadoveanu, mie, nu mi se ivește complet, nici Arghezi de altfel, în absența corozivelor pagini ce un Pamfil Șeicaru sau un Virgil Ierunca au însăilat în marginea versatilității lor multilaterale. Meargă talentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]