553 matches
-
22); 7. 01-1. 04 - închis. Primele două spectacole din 1. 01 2005 sunt suspendate. Bridget Jones, producție SUA, 2004. Regia: Beeban Kidron. Cu: Renee Zellweger, Hugh Grant, Colin Firth. În vârstă de 30 de ani și ceva, nesigură pe sine, autocritică, autostatisticiană a caloriilor, a paharelor și a țigărilor, Bridget Jones (Renee Zellweger) și-a îndeplinit visele romantice. De șase săptămâni este iubita strălucitorului avocat Mark Darcy (Colin Firth) și nimic nu este mai încântător pentru ea. Sau este? Deși avocatul
Agenda2005-01-05-cultura timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283221_a_284550]
-
structurii sale. Nu ești mai universal dacă scrii la Paris sau la New York decât la Chicoutimi sau la Port-au-Prince. Autorii sunt mai unversali atunci când, vorbind despre ceea ce cunosc bine unui public care acceptă să se vadă și să se privească autocritic, ajung prin miracolul teatrului, da, prin credința cu care scriu, prin sinceritatea pe care o investesc, să descrie, să cânte sufletul omenesc, să-i pătrundă toate tainele, să-i dezvăluie întreaga bogăție. Cehov nu e universal pentru că e rus, ci
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
consemnează, fără comentarii, în 2 sept.1981: „Citat citadin/ E număr, nu măr...” etc. (găsesc asemenea jocuri și în alte părți, făcute de pildă în timpul unei ședințe, p.966). Autorul dezvăluindu-se pe fiecare pagină a fi un spirit reflexiv, autocritic, aplecat în chip natural spre meditație, părea încă de la începuturile scrisului său că „jurnalul” (adică reflecția), va ucide poezia (creația deci, etimologic vorbind) printr-o preferință care nu lasă loc pentru ezitări sau pentru negocieri. N-a ucis-o, cum
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
de teatru. Însă adevărul, inclement, este altul. Chiar dacă, din motive lesne de înțeles, n-a mai putut ocupa prim-planul, ex-președintele Uniunii Scriitorilor s-a rostit nu o dată, și încă apăsat. Dar nu cum ne-am fi așteptat, în sens autocritic. Nu printr-o despărțire de trecutul său comunist, cum a cutezat, bunăoară, Titus Popovici, ci printr-o încrîncenată, ursuză, veninoasă, frecvent trivială, după cum vom vedea, solidarizare cu trecutul în cauză, asociată cu un refuz total al prezentului. D.R. Popescu a
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
seama cititorului să decidă dacă D.R. Popescu, amețit acum de grandoarea persecuției, după cum era înainte amețit de grandoarea funcțiilor nomenclaturiste, se află la înălțimea lui Barbu (Ion), Blaga, Rebreanu, Arghezi și... Eminescu. Altminteri ni-e teamă că metaforele d-sale autocritice, atît de pro domo, îi pot aduce deserviciul umorului involuntar. Pufnesc de rîs din proprie inițiativă. Așa cum era de așteptat, D.R. Popescu se manifestă drept un vajnic adversar al criticii. Primejduindu-i încrederea în sine megalomană, aceasta e contestată sub
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
simplu, a ne situa între a fi și a nu fi. Poziție ce se cuvine, în răstimpuri, rectificată. Dar autocritica? (Despărțim astfel cuvîntul, deoarece, grație limbii de lemn, forma sa integrată a devenit peiorativă.) Virgil Ierunca știe să fie și autocritic, asumîndu-se în totalitatea manifestărilor d-sale în timp și spațiu, precum un irecuzabil semn de probitate: "Recitesc De două mii de ani. Încîntat. Cu atît mai mult cu cît aveam o opinie tulbure despre Mihail Sebastian. Îi bănuiam ascuns un țesut
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
-i în/ micuțul automobil cu tabla cabrată/ decît să strivești/ acceleratorul în căutarea unei zile încă neexplodată" (lică, pictatorul, subsemnatul). Unele jocuri (de cuvinte, de versuri, de poeme) sînt însă excesive, ieșind din decorul poetic. Alcătuiesc "eclipsele" spontane ale conștiinței autocritice a autorului: "adică: triumvirat ('nalt la stat, mare/ la sfat). nevasta epitafului încă se mai/ veselea prin crîșmele orașului./ din/ castitatea ei nu mai rămăsese decît/ o blenoragie blondă - o blenoragie îndelung/ studiată, din sîngele ei încă își mai bălteau
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
din clipă în clipă muream de uimire." Recitindu-și opera, diaristul se exteriorizează de asemenea, punînd-o în rînd cu lectura producției altcuiva, găsindu-i, narcisiac, însușiri și dorlotîndu-se el însuși în calitate de personaj, nescutit de tribulații, spre a sfîrși cu o autocritică sublimă prin termenii formulării sale: "Joi. Mă vizitează Ț., îmi vorbește de structura arhitectonică pe care o va da cărții sale(...) și mă roagă să-i citesc capitolul X din Didactică. La atîta timp de cînd nu le-am mai
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
al mediului rural transilvan, Cornel Regman ezita, cu oarecare cochetărie, a se recunoaște ca atare, introducînd, de cîte ori avea prilejul, un accent diferențial în explicația "originilor" sale spirituale. În agera și discret-ambițioasa-i privire, satul originar se asocia, poate excesiv autocritic, cu "prejudecățile tradiționaliste", cu "inerțiile" și "confuziile provincialiste", mai cu seamă cele ale sămănătorismului ce și-a avut, e drept, în provincia transcarpatină, o sucursală dintre cele mai harnice. Criticul acorda, în schimb, atenție citadinismului intens intelectualizat clujean, ca și
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
de cult al lui Ceaușescu, impuse nouă, ca și tuturor publicațiilor, numai politice nu erau (în sensul firesc). (Pagini pentru care ne-am cerut scuze cititorilor, în decembrie 1989: nu știu nici o altă publicație care să fi făcut acest gest autocritic.) Politica noastră a fost și a rămas politica literaturii - și, mai în general, a culturii române. Nu ne-am dorit să fim o revistă de informație culturală (cum este Observatorul cultural), nici una consacrată actualității politice și sociale (cum este 22
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
la fel cum sînt dintr-o țară". Putem continua colajul început cu un citat elocvent, care vorbește de la sine: ,, Românismul implică o disciplină severă, atît în cuget cît și în fapt. El cere, din partea acelora care îl practică, o nemiloasă autocritică. Xenofobia nu este românism. Nici demagogia naționalistă. Românismul este un jurămînt de credință în statornicia pămîntului (subl. ns.) și neamului românesc. Este apoi o promisiune solemnă în întărirea organizației de familie. În sfîrșit, este o politică de selecționare a valorilor
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
gîndul la un spectacol, am simțit că se transformă într-un exercițiu steril. Interior, nu mai am de unde da. Și revin la prima fază: adun, reîncarc, cer materiale, citesc. Ca la început. Ai un spirit critic ascuțit. Dar și acela autocritic e bine dezvoltat. Refuzi să vorbești despre tine, despre succesele tale, despre spectacole făcute aici sau aiurea. Nu crezi că, de la un punct încolo, extrema modestie merge cumva împotriva artistului, mai ales acum cînd fla-fla-urile sînt la mare modă? Am
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
inferioritate. Obsesia noastră de a ne autodefini nu izvorăște din spaima că n-avem identitate, ci din iritarea că identitatea nu ne este recunoscută la valoarea ei. Cu excepția tînărului Cioran, nici unul din gînditorii noștri naționaliști nu are comportare schizofrenică, defensivă, autocritică și pesimist-prăpăstioasă. Paranoia se observă clar la cei mai mulți, ultimul exemplu (dar cît de caracteristic!) fiind Noica, ofensiv, critic îndeosebi la adresa altora și optimist mai dincolo de marginile adevărului.
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
în primăvara anului 2000, împreună cu Vladimir Tismăneanu, Încet, spre Europa. Ceea ce dovedește, cred, că nu resentimentul vorbea în mine, ci conștientizarea - poate prea timpurie - că vom rata o șansă istorică. Am ratat-o. ( Pentru că tot am luat-o pe calea autocriticii, aș dori să amendez - cât se mai poate! - câteva opinii mai vechi ale mele în legătură cu dl. Daniel Dăianu. Citindu-i recenta carte de la Polirom, Încotro se îndreaptă țările postcomuniste?, îmi dau seama ce mă iritase la numirea sa ca ministru
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
citește Mircea Iorgulescu (dar pe el însuși, din Dilema, de ce nu s-o fi citind?). Și, apoi, Humanitas nu i-a publicat doar pe Eliade, Cioran, Noica, dar și pe cei pe care Tamás însuși îi consideră rara avis ai autocriticii, Boia și Patapievici. Biografia lui Stalin scrisă de Suvarin, și pomenită polemic de Iorgulescu, n-a apărut tot la Humanitas? Ca și atîția dintre corifeii gîndirii liberale, democratice și critice din secolul nostru. Îmi pare rău, dar nu înțeleg această
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
aproape imposibilă are și tânăra învățătoare Alexandra, victima unui grav accident rutier. Alexandra suferă enorm ani la rând, între speranță și deznădejdea pierderii "independenței", context agravat de defecțiunea soțului, moartea mamei etc. Supraviețuiește totuși nenorocirii prin confesiune epistolară, jurnal critic, autocritic, colportaj, autoterapie sufletească. Rămâne vie, feminină. Un eșantion de rezistență. Fără să dorească imposibilul, din dragoste de epica vieții, pur și simplu. Fundamental deosebită de ratarea boxerului Nelu Oprescu, un fost campion al anilor '40, în prezent vânzător de baloane
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
îndreptat, avid, spre poezia altora, citită mereu cu simpatie și înțelegere; așa se explică antologia întocmită împreună cu Perpessicius în 1928, Poeții români de azi, 2 volume, una dintre cele mai bune alcătuite vreodată la noi. Din același impuls autoscopic și autocritic au izvorît și alte gesturi neobișnuite. Astfel, Pillat a redactat o listă de 99 de poezii alese din propria sa operă și care ar fi trebuit să constituie o antologie de autor. Scrisă în decembrie 1940, lista compusă de autorul
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
de captivante. Toate acestea constituie o contribuție de-acum inconturnabila la exegeza acestui mare autor universal, prilejuita de retraducerea operei sale și îmbogățita prin retraducerea în sine. În 1981, la deloc neînsemnata să performanță de-odinioară, Romulus Vulpescu se referea autocritic și autoironic, la fel cum o face în deschiderea ediției de acum: „În ‘51-’52, transliterasem - cu acribie filologica și cu intransigenta juvenila - toate particularitățile, curiozitățile și dificultățile originalului, conștient de fatală constrîngere a măcar unei renunțări. Și-am renunțat
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
scris de dumneata prin colecțiile de reviste și ziare românești, deși am făcut cercetări până prin 1966... Știi, am nevoie pentru Antologia rușinii!". Nu l-am putut ajuta, am confirmat doar că opțiunea mea fusese conștientă. Acum, cu prilejul acestor relecturi autocritice, nu voi ezita să mă dau în vileag de îndată ce aș cădea peste vreun "compromis" uitat cu ideologia comunistă. (Am și pus mâna pe unul, mic și searbăd, în "Existența pe aripi": "alte durate lansează/ necontenit dialectica".) Din pricina Clepsidrei, am avut
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
Ilie Constantin Ideea acestor relecturi autocritice mi-a fost dată de Umberto Saba care, spre vârsta de 50 de ani, și-a consacrat un foarte util și respectabil studiu, Storia e cronistoria del Canzoniere, semnându-l Giuseppe Carimandrei. E un text în genul recenziilor și cronicilor
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
din oase/ Această quasiadormire.// Când moțăi crâncen, prin picioare,/ Simt somnul cum mă ia mai tare.../ Și-atâta timp mi-e refuzat/ Când dorm în mine ca pe-un pat!" Nu trebuie să-l adorm și pe cititorul acestei confidențe autocritice, de aceea accelerez relectura volumului meu de debut! Sfârșitul unei poezii aduce comparația sugestivă a unui copac cu "o statuie / ce-și poartă umbletul tăcut / în inflexibilul genunchi". Un vers citeț încheie piesa "Din tren" prin: "Un viaduct subțire ca
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
însuși oficiul "poeticesc" de judecare a literaturii și al mai multor scriitori: Eminescu, Coșbuc, Bacovia, Blaga. Ion Barbu, Emil Botta, Labiș, Grigore Hagiu, Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Cezar Ivănescu ș.a. Ca să mă refer numai la poeți. Și, negreșit, este și autocritic. Fiindcă dezavuează intimismul în poezie, generator de sentimentalism nimicitor de artă, Nichita se ferește de indiscutabila plagă în 11 Elegii, deși recunoaște că această carte s-a născut dintr-o imensă tristețe personală. Succesul ei i se pare disproporționat; de
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
Leclercq, adaptată, cum se vede din titlu și nu numai, pentru a persifla pe stricătorii de limbă românească, pe "prețioasele ridicole" cum e Cucoana Caliopi Busuioc care așează printre "feblele" sale pe "Siller și Ghete". Nici poezia lui Negruzzi (trecută, autocritic, în antologia Neghină și pălămidă) nu răspunde unei axiologii măcar de plan secund. Traduce cu neîndemânare din Hugo, Byron, Thomas Moore, Antioh Cantemir (satire). Cam așa sună începutul unei balade de Hugo: "Dragu-mi e visul când dimineață, / O mândră zână
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
abuzivă, la o putere uzurpată. Alături de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, I.Negoițescu se plasează în acest fel pe poziția esteticului. Reproșurile pe care le adresa unor confrați pentru "dezangajarea" lor păgubitoare apar coroborate cu notele emoționante ale unei autocritici vizînd eroarea de-a fi "subapreciat politicul" și de-a nu-și fi dat seama că "o politică este și faptul de-a nu te manifesta politic, că abținerea de la politică este o politică". Cea mai onest orientată și mai
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
a ținut în brațe pe Lăzăroiu, pe Sulfina Barbu, pe Botiș, este la fel de vinovat ca și ei dacă vom pierde vreun euro”, a declarat, marți, premierul, citează Mediafax.. În opinia lui Victor Ponta, ”dacă a spus lucrul ăsta ca o autocritică, ar fi bine, dar din câte îl cunosc, nu cred că este în stare". Traian Băsescu a afirmat, marți, la Money Channel, că Guvernul Ponta nu a făcut pașii necesari pentru absorbția banilor europeni, fiind concentrat pe o bătălie politică
Ponta: Băsescu, vinovat ca și miniștrii săi incompetenți, dacă vom pierde fonduri UE () [Corola-journal/Journalistic/43444_a_44769]