122 matches
-
călugărească. Foarte curând va fi perceput de către semeni ca un exemplu de credință și moralitate. Însă, nu e puternic în fața poftelor trupești și este încolțit de demonul ispitirilor sexuale. Din dorința de a rezista, recurge la un gest extrem, de autoflagelare prin mutilare.
Părintele Serghi () [Corola-website/Science/314212_a_315541]
-
respins-o. În vreme ce lumea occidentală era interesată mai degrabă de practicile sexuale ale sectanților, (legată se pare de credința că smerenia poate fi atinsă numai prin autopervertire), Rasputin era înfricoșat de credința conform căreia iertarea divină poate fi obținută prin autoflagelare, (o altă practică a sectanților). Precum cei mai mulți creștini-ortodocși, Rasputin credea cu tărie că trupul lumesc este un dar sacru oferit de Dumnezeu. Dobândirea harului divin prin afundarea în păcat pare să fi fost una dintre învățăturile secrete pe care le-
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
gentrificare. Relația trebuie văzută mai ales în termeni de interpelare, cooptare și manipulare. Nu ne poate ajuta o perspectivă moralista, în care artiștii devin vârful de lance al unui front malefic, aceasta ducându-ne către sentimente inutile de victimizare sau autoflagelare. Mai degrabă relevant este a intelege: a) modul prin care ideologia neoliberala - prin expresia să discursiva - interpelează sfera culturală mai largă (i) și scenă artistică mai restrânsă, care se identifică ca fiind alternativă sau de avangardă (îi); b) ce din
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
în anul 254. Alături de Clement din Alexandria, al cărui elev a fost mai întâi, Origene reprezintă perioada de maximă înflorire a Alexandriei intelectuale. Origene a fost un spirit ascuțit și pătimaș, scriind enorm, trăindu-și credința intens și îndrăznind până la autoflagelare. A fost un mare creștin. Origene a lăsat o operă imensă (șase mii de suluri de pergament), structurabilă astfel: a) texte exegetice b) texte teologice Doctrina lui Origene conține o evoluție datorată faptului că limbajul teologic al vremii era încă
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
Poate nu era nici o transformare, dar mie așa îmi păru cu gândul la ideea de răzbunare ce-i trecuse prin minte și care o modificase în ochii mei în clipele acelea, precum și la modalitatea de înfăptuire semănând cu cinismul și autoflagelarea laolaltă. Sunt cu totul aparte, îmi spusei, feluritele fețe ale realității, fiecare ducând adesea cu ea încărcătura unei alte lumi decât aceea aflată la vedere. „Da, te iubesc, nu te uita că dansez, așa e obiceiul; văd că taci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
despre sine că ar fi „un veleitar al violenței” (III, 123). N-ar fi atât de relevant acest fapt dacă la mijloc s-ar afla doar simpla nevoie a definirii de sine, dar în spatele calificării stă dorința, poate chiar voluptatea autoflagelării: Cioran își reproșează neputința de a merge cu distrugerea (autodistrugerea?) până la capăt. Continuă, deci: „Toți cei cărora nu le-am stâlcit mutra sunt tot atâtea reproșuri pe care mi le fac și care-mi otrăvesc existența” (idem). Altundeva, aceeași nemulțumire
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe care o caută cu o anume disperare a negării sinelui său originar, furiile lui Cioran împotriva propriei țări, ca și împotriva celorlalți, sunt semnul autonegării. Mai exact, al urii de sine. Trecem peste faptul că ura de sine și autoflagelarea ascund o vanitate devastatoare și, deopotrivă, orgoliul suferinței, dublate când și când de umor. „De dimineață până seara, nu fac decât să mă răzbun. Pe cine? Pe ce? Nici eu nu mai știu, sau uit, de vreme ce tuturor le vine rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îi este de-a dreptul malefic, în vreme ce eșecul îl fundamentează. Iată: „Succesul îmi face rău, mă diminuează în propriii mei ochi, îmi macină încrederea în mine, pe când eșecul e afrodiziacul meu. După fiecare înfrângere, îmi revin, recapăt gust de viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală Ă izvor de energie” (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adâncuri, nu se poate elibera de vanitate, de răbufnirile orgoliului, de bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologia
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de „ratații Deșertului” (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre care, după o vreme, ar fi obosit să-l caute pe Dumnezeu. E obsedat de ei pentru că, în ei, Cioran se recunoaște pe sine însuși. De aceea face din autoflagelare permanentă un izvor de energie. Și, pe acest fundament, al eșecului, se petrece poate chiar reconcilierea intimă dintre Cioran și propria țară. Nu spusese el că aparține unei nații pentru care eșecul este endemic?! Nu-și admiră el foștii prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
alimente; - comportament agresiv cu cei din jur; - dezinteres pentru orice tip de jucărie; - dorința de a imita modele de comportament pe care le‑au mai văzut; - dorința de a păstra lucrurile într‑un anumit tipar; - comportament repetitiv și tendințe de autoflagelare; - prezența unor domenii în care dezvoltă abilități extraordinare: desen, muzică, memorare, abilități matematice; - anumite semne clinice care fac parte din tabloul simptomatologic al autiștilor (este vorba despre sinestezie, anormalități la nivelul creierului observate la examenele RMN și un nivel crescut
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și probabilitatea, foarte mare, a instalării ipostazei abjecte sau criminale. Alte eseuri - Notă asupra agoniei, Despre moartea apropiată, Un motiv ocult al tăcerii - dezvoltă ideea morții, dezvăluind contactul cu filosofia lui Sören Kierkegaard. Luciditatea și franchețea sunt duse aici până la autoflagelare, ca și în confesiunile din interviuri și răspunsuri la anchete. Timpul interior se constituie din „ore negre, ore absurde”, singurele dedicate literaturii. Determinat astfel de „exasperare”, „dezgust și consternare”, scrisul e un act magic, echivalent cu o sinucidere, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
o fiară prinsă în capcană, care înnebunită își roade picioarele și orbește înainte de a muri. Nefericita mea verișoară n-a mai putut să împartă această cumplită durere cu nimeni din cei dragi. A făcut din această dramă un motiv de autoflagelare. TANTI FLORICA în anul 1921 cînd c-a căsătorit mămica, tanti Florica avea 11 ani, și ea a crescut în casa părintească cu cei cinci frați care o protejau. A fost răsfățată și de frații și de părinț ii ei
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
sui generis, respingînd orice tentație realmente analitică: „Aha! vă văd aici, de la masa mea de scris, imbecili infatuați, scribi prostituați și senili, cu gîtlejul și ochiul bleg Întins să prindeți un răspuns, o «explicație» de atîta vreme cu scîncete și autoflagelări cerută. Nu, nici de data asta nu o veți avea”. Singura „explicație” admisă rămîne poemul Însuși, iar a vorbi despre el Înseamnă a-i prelungi pur și simplu rezonanța Într-un limbaj echivalent. Ceea ce comentatorul Voronca și face, prezentînd cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nervos, neplăcere manifestată violent față de anumite alimente, comportament agresiv cu cei din jur, dorința de a imita modele de comportament pe care le-au mai văzut, dorința de a păstra lucrurile într-un anumit tipar, comportament repetitiv și tendința de autoflagelare, prezența unor domenii în care dezvoltă abilități extraordinare (desen, muzică, memorare, abilități matematice). Pot fi evidențiate și anumite semne clinice care fac parte din tabloul simptomatologic al autiștilor; este vorba despre sinestezie, anormalități la nivelul creierului observate la examenele RMN
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care am fi dus-o împreună dacă eu aș fi fost altul, dacă ea ar fi fost alta. Acum, totul se evaporase, indiferent de ce avea să mai urmeze, și lumea fusese transformată. Am repetat, cu un fel de voluptate a autoflagelării: — Nu, Lizzie, dragostea mea, micuță, vitează, Lizzie, nimic nu mai poate avea loc între noi doi. Îți sunt atât de recunoscător pentru... pentru... — E caraghios, spuse Lizzie, vorbind aproape printre lacrimile care-i curgeau liniștit, e caraghios. Întregul drum de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ierbivori. De altfel, ierbivor pur nici nu există: chiar și iepurele Înghite, odată cu morcovul, și un vierme... Te iert, Cristi, doar pentru că mi-a trecut prin cap ceva: poate că omul are nevoie de un sacrificiu de sine, de o autoflagelare, dar numai ca formă de limitare a acelei dezvoltări explozive a unei specii cam prea Încrezătoare... 4. Coroana Deși te știu nedus la biserică, te-aș zgârâia cu sărbătoarea de astăzi care, În fond, e ziua și a profesorului tău
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la situația creată. Dacă la pubertate se ivesc situații de criză și tinerii par să se îndepărteze de casă, pentru părinți începe uneori o dificilă perioadă de autoanaliză. Este posibil ca în unele cazuri să se ajungă până la o veritabilă autoflagelare, încheie autorul articolului. Azi măsurat nivelul motorinei, mai sunt cca. 650 l, destul de îmbucurător. Așadar calculul a fost cu 15 % prea pesimist. Dacă luăm în calcul iarna totuși blândă, chiar și cu valul de frig, tot rămân cu o economie
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
lagărele din România comunistă, putem distinge următoarele stadii prin care victimele au fost forțate să treacă: I. câștigarea încrederii și obținerea de informații despre activitatea politică; II. torturarea; III. autodenunțul acțiunilor anticomuniste din exteriorul, dar și din interiorul închisorii; IV. autoflagelarea morală; și V. transformarea forțată în agresor. Exceptarea torturilor din aceste etape ni se pare a fi o gravă eroare, având în vedere faptul că întreaga acțiune gravitează în jurul constrângerii victimelor la participare prin schingiuiri. Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresoritc
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
erau studenți din toate grupările politice, legionarii reprezentau un procent de peste 80%, desigur că printre cei care după cruntele torturi deveniseră torționari, erau și legionari. Trebuia găsită și o justificare: de ce făceau aceste fapte, de ce se supuneau singuri la o autoflagelare apocaliptică. Justificarea la îndemnă era în fanatismul legionar, care prin varii mijloace, cu orice sacrificii trebuia să compromită „nevinovatul și corectul” regim comunist. Totuși pentru credibilitate, cât de cât, a acestor fantasmagorii, în străinătate, căci pentru asta se străduiau cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii n-au îndrăznit să practice imitatio Christi; visau doar la o purificare corporală augustiniană. Dar autoflagelările, practicate uneori în mod absurd, a stârnit admirația multor creștini. Ambiția lor a atins uneori cote halucinante și nu este sigur că mulți dintre acești cadaveres erau în toate mințile. Istoria bisericească evocă, sub un renume de „sfinți”, câțiva asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sistemul monastic răsăritean. A conceput, în acest sens, un regulament riguros, de fapt, un nou curriculum monastic care durează și astăzi în mănăstirile ortodoxe din Răsărit. A întărit idealul pietății, a impus izolarea călugărilor de lume, a abolit fanatismul și autoflagelările și a formulat reguli precise - dar mai puțin severe - pentru viața în comunitatea mănăstirească. În Occident sunt celebrați ca întemeietori, doctrinari (și, am spune noi, constructori de curriculum religios), Athanasie și Benedict din Nursia. Cel dintâi a contribuit decisiv la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se poate de realiste la o încrâncenare polimorfă - politică, religioasă, militară, economică etc. - ce nu părea să aibă nici un fel de soluții. Comenius a mizat totul pe „cartea educației”, avertizând că aceasta este singura alternativă a Europei, prăbușită într-o autoflagelare de proporții fără precedent. A numit această soluție pansophia, „înțelepciune universală”, corelând-o în chip explicit cu antica paideia. Nu era o reîntoarcere la trecut, ci o soluție adaptată vremii și viitorimii în pericol. A fost influențat profund în această
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
soluționabilă pe cale logică: ea se ivește în mijlocul confruntării interumane și în inabilitatea de a întreba: „Ce trebuie făcut pentru ca noi să putem să comunicăm, să gândim și să acționăm pe căile stabilite?”. După Smith, rostul interpretării nu este regresul infinit, autoflagelarea, răstălmăcirea sau relativizarea; dar libertatea umană își găsește, în aceste momente, „lumina”, identitatea, demnitatea etc.; sunt momente în care fiecare își poate povesti necazurile și poate susține că sursa lor este un anumit mod de a vedea lucrurile. „Imaginația hermeneutică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
negru. Cu excepția finalului, când Yoel decide să lucreze ca infirmier voluntar într-un spital. E singurul lucru clar. A.R. Pe mine tocmai acest final m-a derutat. I-am găsit o tentă dostoievskian-creștină; nevoia de răscumpărare prin umilință, prin autoflagelare, prin jertfa de sine. Desfășurarea romanului nu m-a pregătit pentru un asemenea final. Nu am înțeles voluptatea pe care o simte Yoel în umilință. A.O. Dumneata îl consideri un final cu tentă creștină, și eu îl consider cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Așa o fi, cărțile bune te acaparează, te subjugă precum iubirea. Numai că se impune constatarea: această pasiune, odată născută, este mai constantă, mai fidelă, de cele mai multe ori este superioară dragostei, oricum trecătoare. Lectura te cucerește precum sinceritatea ajunsă la autoflagelare. Citești sau scrii intrând în sufletele altora într-un fel insidios, dar riscul deschiderii unui posibil elogiu al dragostei față de carte se justifică cu prisosință. Existența devine mai savuroasă și mai adevărată. 7 Un Oscar Wilde susținea că "nu există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]