121 matches
-
încuiate că n-o să mă mai primească niciodată în casă, așa că ar fi mai bine să-mi iau tălpășița, să încep o viață nouă; nu trebuie decât să ia această măsură simplă și rapidă ca să obțină pe dată o mărturisire, autoflagelarea și, dacă ar vrea, chiar și un angajament semnat, cum că o să fiu cuminte și bun pentru tot restul vieții - orice, numai să mă lase să intru acolo unde, întâmplător, se află patul meu și hainele mele și frigiderul. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și răscumpărat de mai multe ori. La un preț tot mai mare. Până când banii nu au mai contat. Atunci s-a hotărât să ți-l restituie. Și crede-mă că au fost sume importante În joc. A fost ca o autoflagelare... Ea nu are nici o vină, a zis Iolanda. Niciuna. Nimeni. Cât despre desen, nu-l mai pot privi separat. Și nici nu mai are loc pe perete, trebuie să-i găsesc alt loc. Prefer semnul ăsta ciudat, desenat de Szántó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului român veneau la sfârșit. Dar Alimentară se îngrijea mai departe de pregătirile ei. Porni spre casă fără să-și dea seama că merge înapoi, după ce îngăimă un !revedere La sau !bine Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe nimeni, dar de când Mioara te desenează a început să îmi placă ideea de iubire, apoi mi-am zis: ce-ar fi dacă mi-aș dărui și sufletul, nu numai trupul, trupul acesta obosit, epuizat, ruginit? Da, cu siguranță e autoflagelare, mă denigrez pentru a crea negarea negației, eu sunt femeia visurilor tale, izvorul plăcerilor, satisfacerea dorințelor, mamă și amantă, prietenă și iubită și, în cele din urmă, soție definitivă, summum-ul tuturor femeilor care ți-au căzut în brațe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dezmințeau cu nimic încadrarea pentru că, așa cum omul are chip și asemănare cu Dumnezeu, harul divin are culoarea obrajilor roșii de băutura consumată an de an, neîncetat, lupta împotriva gurmandismului fiind dovedită de proeminența de sub sutană (curba fericirii!), postul, asceza și autoflagelarea revărsându-se din binefacerile întoarse de Domnul slujitorilor săi: funcții politice, parohii de călugări tineri, îndreptați cu sârg spre a sluji, cu sfințenie, păcatul. Dragostea părinților pentru progeniturile lor, puternică până la distrugere, de la primul plânset, știindu-se că nu copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
renunțând la avere și la violență, au făcut din Isus modelul lor și astfel au lăsat în urmă caractere programate să acționeză în mod creștin; dar sunt împotriva unei imitații a lui Isus care să încerce ea însăși suferință până la autoflagelare sau la un cult (de multe ori înșelător) al miracolelor și al stigmatizărilor pentru a demonstra urmarea lui. Nu cred în stigmatele Terezei Neumann și nici în cele ale lui Padre Pio, pe care l-am cunoscut personal. Isus însuși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu-i dau. Eu nu-i dau." (p. 67) Fragmentele lui Livius Ciocârlie au la rândul lor compoziție fragmentară. Aproape că pot fi desfăcute în bucăți, ghicindu-se, îndărătul fiecăruia dintre ele, butada. Uneori, ca aici, eseistul pregătește îndelung o autoflagelare. Alteori, taxează hâtru câte-o enormitate, afectând modestia. (Interesant e că, indiferent dacă o ia în serios sau se joacă doar cu ea, această modestie îi rămâne în permanență intactă): „Compagnon scrie că numele lui Thibaudet nu mai contează. Și
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
tam-tamuri, spectacolul a devenit insuportabil. Nici chiar vechile orgii, așa cum și le amintesc bătrânii din tată-n fiu, nici chiolhanele bețivilor din satele noastre, nimic altceva nu semăna cu coșmarul acela. Urlete, nechezat de cai, rugăciuni, discursuri, dansuri, scene de autoflagelare, episoade desprinse parcă dintr-un spectacol de teatru în care, după cum am auzit mai târziu, capete tăiate vorbesc ca în transă, oșteni care imitau cucuveaua, blesteme, descântece, amenințări, apoi iar și iar trâmbițe și tam-tamuri, și toate acestea urcau de pe
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
presus (mai prejos?) de cuvinte. |ntrucât realitatea nu se lăsa descrisă, s-a refugiat în parabole, în reduceri la absurd, a inventat situații dincolo de limitele raționalului, ale inteligibilului, chiar și dincolo de limitele posibilului. {i Jurnalul unui an prost? Re-cri-minările și autoflagelările exagerate, cu intenția de a șoca, din capitolașele despre lupta antiteroristă, Guantanamo, George W. Bush, Tony Blair etc., pun păcate veniale ale întregii lumi occidentale pe același plan cu păcatele capitale imputate de autor țării din care provine. Anya și
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
bruiată de încărcătura de sensibilitate și de codul genetic. În plus, insolitul verbal e potențat, aici, de o apăsată și fermecătoare pronunție ardelenească de la marginea micilor burguri, notată molcom, sunet cu sunet. Ca bărbat, Liviu își permite frecvente parade de autoflagelare. Ca fiu, nu. Insesizabilă la suprafața foii, falia dintre ipostazele sale brăzdează totuși în adâncime cele aproape cinci sute de pagini ale Rădăcinii de bucsau. Sigur, grosul romanului stă pe cea de-a doua (pe care am insistat și eu
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
medicamente. Pentru sănătatea sufletească și intelectuală a unei nații, orice televiziune are responsabilităț i la care nu poate renunța cu niciun chip, oricât ar avea de suferit rating-ul. Dacă o face, e coautoare la o crimă, la un dezastru. Autoflagelare Cronicarul s-a amuzat de răbufnirea amară pe care Alexandru Seres o pune în rîndurile editorialului din revista orădeană FAMILIA (nr. 2 din februarie 2012). Amărăciunea i-a fost provocată editorialistului de o revelație pînă întratît de veche că nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
eseuri, editoriale, glose: ce-i mînă pe ei în luptă?” Răspunsul e evident, îl știm cu toții, și de altfel îl spune chiar autorul în rîndurile de mai sus: vanitatea, slava deșartă și iluzia postumității literare. Iar finalul epistolei aduce a autoflagelare: „Iată, publicînd acest text în Familia, mi-am adus și eu modesta contribuție la flecăreala națională.” Regizor român despre Maroc În ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC din 23 martie, Ana-Maria Onisei semnează un excelent interviu cu regizorul francez de origine română
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
ar țipa franc în fraze prolixe, pe cînd Livius Ciocârlie nu numai că se simte bine în pielea lui, dar chiar trăiește satisfacții estetice atunci cînd are prilejul de a-și descrie comediile de situație în care nimerește. Cît e autoflagelare și cît e autocompasiune în fragmentele de aici putem afla comparîndu-l pe autor cu alte cîteva poziții radicale privitoare la bătrînețe: cea a lui Noica și cea a lui Jean Améry, mijlocul dintre ei fiind dat de Marc Aureliu. Pentru
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
mai face cu plăcere fiind cele care nu-i mai cer nici un efort. „Ce noroc pe mine! Nu mă pricep să fac decît ce nu-mi cere nici un efort.” (p. 93) Asta nu înseamnă că autorul e în puseu de autoflagelare: pentru asta ar fi trebuit să se deteste pe sine, ceea ce nu-i cazul. Spuneam că nu aflăm în carte o dramă de conștiință, ci un solilocviu de intelect, cu remarca obligatorie că perorația autorului este întreținută de lecturi. Din
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
să-l privească chiorîș: „Prefer mai degrabă să fiu țigan decît german. Sau altfel: pus să aleg dacă vreau, dacă trebuie fiu german sau polonez, a treia mea cale ar fi să fiu țigan, apatrid, european.“ (p. 216) Alături de asemenea autoflagelări stau criticile aduse conștiinței germane, în numele prudenței cu care se cuvine să privim din principiu orice renaștere a unui nou și distrugător Reich. În totul, o listă de poncife pe care orice scriitor german trebuie să le arate lumii dacă
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
public, nu poți să nu te întrebi: de unde atunci voluptatea de a-și terfeli talentul publicînd o scorneală epică care, literar vorbind, e submediocră și, speculativ vorbind, e respingător de precară? Nu am decît un răspuns: dintr-un imbold de autoflagelare care ține de umoarea cîrcotașă a histrionilor cronici. La 38 de ani, Unamuno era un autor de caricaturi slabe. Rămîne însă îndoiala de la început: ce poate să mai însemne, la distanță de peste un secol, un autor care s-a coborît
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
să le mascheze apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe tehnice. Ilie Constantin e un analist lucid al poeziei din epoca începuturilor și este cu el însuși parcă mai necruțător decât cu alții, sever până la autoflagelare: „Un nesuferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe altul, Tablou naiv - rău construit, pe deasupra; ca și pe o vociferantă Gelozie. În plus, am îngreunat și această culegere cu un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, intitulat Caiet; niciuna din
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
rebreniană se naște din conștiința vinovăției. E nota de plată a unei răscumpărări. Esteticul e compensația unei moralități suspecte din biografia scriitorului, pusă mereu sub semnul întrebării. Opera, ca rezultat, și chinul creației rebreniene, ca efort dureros, sunt forme de autoflagelare, de autocondamnare și de ispășire, ale unei structuri psihologice masochiste. Jurnalele de creație ale fiecărui roman important, pline de grafice ale redactării dificile, cu nopți pierdute, tăieturi în text ca în propriul trup, așteptări sterile, transcrieri și retranscrieri, stau mărturie
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
rupturi temporale, ca în proza lui Mircea Eliade, fără să aibă însă capacitatea speculativă a acestuia sau un vizionarism adecvat. Miza lui Ury Benador este una psihologică. Va profita de jurnalul Hildei (pe care nu-l poate tipări întocmai datorită autoflagelării autoarei), introducând în noul roman și fragmente din caietele lui Ludwig, pentru a da o nouă perspectivă asupra vieții dramatice a celor doi. Trucul relației scriitorului cu propriile personaje funcționează ca un instrument de verosimilizare a narațiunii. Autorul atrage deci
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
Un fenomen tipic de spovedanie-pocăință, demn de cele mai întunecate și revelatorii pagini ale romanelor lui Dostoievski. La început ,verificările" de partid au fost publice, în cadrul organizațiilor respective. La câteva dintre ele, obligatoriu, am asistat. Un spectacol îngrozitor de umilire și autoflagelare, hrănit adesea de o maladivă exaltare confesivă și dorință de spălare a culpelor, când nu de un harachiri psihologic premeditat, care să-ți asigure iertarea și, în continuare, creditul! Sub umbrela vigilenței și a apărării ,moralei proletare", toți cei de
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
zeu... Eros și Erato. Orfeu judecând-o pe Euridice, iertând-o și la modul șăgalnic -șocant( ...) numind -dezgolindu-se în a sa condiție Umanăpatronată de zeul suprem al Eladei - ARDERE.... A reintra “pe sub fustă” în peștera epifaniei, ab origine, iată nu autoflagelarea, nu autodafeul mistic al marelui filosof-om, ci strigătul existențial întru transcendere, reincarnare, înviere . A insinua că această dorință a bărbatului este doar o ...perversiune, cum el însuși greșise prudent..., ar fi ignoranță sau habotnicie ea însăși perversă, ca prejudecată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
denunțarea celor ce-o ajutaseră în temniță, urma "demascarea morală publică", id est "autodemascarea", cînd cei vizați erau nevoiți a-și renega întreg trecutul, ființa însăși, blasfemiind valorile ei supreme, precum Dumnezeu, familia, prietenii, într-un soi de delir de autoflagelare. Evident, supliciul de un asemenea tip friza patologicul, pregătind etapa finală a decăderii prizonierului în condiția de torționar. Omul nu mai era om, ci o cîrpă cu care torționarul își ștergea mîinile pline de sînge. Inventarul torturilor ni se înfățișează
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
sub mina serenă de cercetători impasibili, niște orgolioși dificili, năzuroși și imprevizibili. Wittgenstein e din această categorie arțăgoasă: un crispat impulsiv cu răbufniri colerice, la care altercațiile dau naștere unor dureroase remușcări tardive. Mai mult, un pudic cu înclinații spre autoflagelare, genul de rușinos pentru care viața e un șir de mizerii insuportabile. Sub acest unghi, meritul corespondenței e de a ni-l înfățișa pe gînditor în goliciunea sucurilor interioare, fără înfrumusețări retorice menite a le altera timbrul. Cei patru apropiați
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
cărora le lipsește tensiunea unei răscoliri. Memorialistul are ceva din înclinația cochetă a firilor simandicoase, la care vălurile retorice au rostul unei menajări cu bătaie dublă: de sine și de ceilalți. Chiar titlul volumului, departe de a fi semn de autoflagelare, e expresia răsfățului doct. Judecata lui Barbu Cioculescu nu e malițioasă, agresivă sau înrăită de ranchiuni. O blîndețe ceremonioasă curge în fraze cizelate, trădînd morga unui om sensibil, fără vocație pentru paroxisme sau răsturnări neașteptate. O natură duioasă al cărei
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
mă impresionează. Are ceva din aura inițiaților, din retragerea lui Isus În pustiu sau ca să fim mai moderni, din martiriul voluntar al lui Gandhi. Și totul ar fi fost măreț, dacă Înainte de a vă surghiuni deliberat, de a vă aplica „autoflagelarea“ unei tăceri de șapte zile, vă gîndiți că, În conjunctura În care trăim, nu poți realiza izolarea perfectă nici declarîndu-te nebun și intrînd de bunăvoie În balamuc. Și acolo cineva se agață de tine și nu te lasă să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]