53 matches
-
pe o fundație autohtonă, peste care migrațiile clădesc încontinuu (având diverse aporturi). Interesant este faptul că ambele procese de construcție sunt influențate, într-o mai mare sau mai mică măsură, de factorul natural care le poate genera și chiar modela. Autohtonia pe meleagurile noastre ar putea avea legătură cu schimbările naturale abrupte din paleoliticul superior, marcate de efectele glaciațiunii. Ne referim la apariția singurului haplogrup european reprezentat de vânătorii culegători care, mai târziu, și-au însușit practicile agriculturii (Hg I). Migrația
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o rupse și pe nevastă din treburi și îl întâmpină în bătătură, zâmbind. Se îmbrățișară cu toții în curte, chiar sub bradul care le priveghea ograda. 3. OBÂRȘIA NEAMULUI a. Rădăcini înfipte adânc Să ne aplecăm, cu luare aminte, asupra ideii autohtoniei noastre. Să avem curajul să reformulăm adevărul și să zicem răspicat că, pe linie paternă, suntem autohtoni nu atât pentru că descindem din daci și romani, cât mai ales din populațiile din paleolitic (Hg I2). Nu în Antichitate trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
important moment al metamorfozei autoportretului compus metaforic" (p. 70); Oricât de mare i-ar fi fost meritul, de un exclusivism exagerat (...) ne apare astăzi autoportretul pe care și-l face Heliade" (p. 84); Identificarea cu destinul colectiv, apărarea și cultivarea autohtoniei (...) sunt pentru noi argumente care pun în evidență atitudinea generatoare, ce domină portretul interior al celor doi scriitori" (p. 184); Aceste date de portret moral, întregind marele portret procesual, schițat de poezie și proză figurii interioare a visătorului revoltat, se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
împreună cu Rhadamanthys, a devenit judecător în Infern. Și tot din Creta, în plină epocă clasică, se trimiteau purificatori renumiți 59. Insula a fost învestită cu prestigiile fabuloase ale epocii primordium: pentru Grecia clasică, Creta minoică reprezenta miracolele "originilor" și ale "autohtoniei". Nu ne putem îndoi de faptul că tradițiile religioase ale grecilor au fost modificate de simbioza cu autohtonii, în Creta ca și în alte părți ale bazinului egeean. Nilsson remarcase că, din cele patru centre religioase ale Greciei clasice - Delfi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Agditis, transformându-1 astfel în zeița Cybele (Pausanias, VII, 17: 10-12). Mult mai răspândite sunt miturile care relatează nașterea oamenilor de piatră; le întâlnești din Asia Mică până în Extremul Orient și în Polinezia. E vorba, probabil, de tema mitică a "autohtoniei" primilor oameni; ei sunt născuți de o Mare Zeiță chtoniană. Anumiți zei (ca, de exemplu, Mithra) sunt de asemenea imaginați ieșind dintr-o stâncă, precum soarele, a cărui lumină strălucește în fiecare dimineață deasupra munților. Dar această temă mitică nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
printre muritori; el a muncit ca sclav la Admetos. Olympienii și eroii pe stăpânul acelui loc sfânt, Python. Această ispravă mitică a avut o importanță considerabilă și nu numai pentru Apollon. Victoria unui zeu - luptător împotriva Dragonului, simbol atât al "autohtoniei" cât și al suveranității primordiale a puterilor telurice, este unul din miturile cele mai răspândite (§ 45). Specific pentru Apollon este, pe de o parte, faptul că a trebuit să expieze această ucidere devenind astfel zeul, prin excelență, al purificărilor; și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ivasiuc, a realismului magic sud-american în anii '70, a lui Llosa, dar mai ales a rușilor din anii 80, până la actuala recuperare a lui Salinger, împreună cu Borges, Sábato și Cortázar, dar și cu Pynchon și Bulgakov. Da, precum alogenia fecundează autohtonia, și traducerile (ca să nu mai vorbim de influența teribilă a cinematografiei în douămiismul nostru!), atunci când altoirea se face bine, sporesc livada. Cum vi se par cele două-trei "Istorii literare" apărute în ultima perioadă și care credeți că este explicația subiectivismului
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
model de sobrietate a judecății valorice ne oferea Constantin Ciopraga, care a reușit să atingă un râvnit echilibru între critica doctă și îndemânarea foiletonistică. I. D. Lăudat și Gavril Istrate au fost cei care m-au călăuzit către prețuirea argumentată a autohtoniei. A.B.Aveți... regrete? O întrebare dificilă și, oarecum,... indiscretă. Dacă m-aș putea întoarce cu ani în urmă, poate că aș răsuci altfel lucrurile. Cum așa ceva este imposibil, rămâne ca răspunsul să îl dea alții. II În fața unei cafele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Aceste treceri peste munți, în Transilvania, a unor familii românești care căutau liniște și stabilitate, au alimentat teoria imigraționist elaborată de Robert Rösler în 1871 și îmbrățișată entuziast de istoricii unguri care, animați de fantasmele hungarismului, contestă românilor din Transilvania autohtonia în propria țară și, implicit, justifică pretențiile teritoriale ale Ungariei asupra Transilvaniei. în legătură cu aceste mișcări de populație românească în teritoriile românești, peste granițele politice impuse, se poate afirma că românii au emigrat între ei, pe teritoriul lor, emigrările interromânești fiind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
contur. o călătorii străini care au ajuns în Țările Române în sec. XV-XVII, notau că românii sunt urmași ai romanilor prin nume dar și prin asemănarea dintre limba vorbită de ei și latină. -Cărturarii români au susținut în lucrările lor autohtonia și romanitatea românilor: o Nicolaus Olachus (1493-1568), în lucrarea „Hungaria” (1536), considera că locuitorii din Moldova, Țara Românească și Transilvania sunt descendenții coloniștilor romani, afirmând unitatea de neam, origine și limbă a românilor; o Miron Costin (sec. XVII) în lucrarea
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
să nu-i corespundă multitudinea tradiționalismelor. În cazul autorilor mai sus citați, preluarea și prelucrarea motivelor folclorice nu se face mimetic, tezist, din motive extraartistice sau didactice, așadar opera lor este una modernă, deși nu i se poate nega o "autohtonie implicită actului de creație care poate fi și argheziana carte și hrisov și râpa Uvedenrode". O primă concluzie a autorului ce ne scoate din hățișul terminologic ar fi următoarea: "poezia tradiționalistă nu se opune poeziei moderne cu care este consubstanțială
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în orațiile care deschid anul și ciclurile lui statornice, inaugural proteguite de "bădica Traian". Dacă mai degrabă ne intrigă paradoxul constituit de o întreagă "utopie getică", de regăsit în tradiții respectabile, pînă la Alfonso el Sabio, - paradoxul confuziei dintre Geții autohtoniei noastre și Goții din Plămada Evului Mediu hispanic -, în schimb, pentru noi "dreptatea lui Traian" rămîne altfel presantă, - mai mult decît o aluzie iconografică sau decît reminiscența unui echilibru abstract. întoarceri spre acel acmé pe care-l înscrie parabola virtuții
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
la ideologie, "poezie tradiționalistă"- de fapt, o poezie modernă: "poezia tradiționalistă poate fi și, cu mici excepții, chiar este, o poezie modernă", p. 77, "poezie modernă" - "aproape inevitabil, poezia română modernă este una tradiționalistă, care își găsește resursele într-o autohtonie implicită actului de creație", p. 79 și "modernism" sau poezie "modernistă" legată indisolubil de inovație). O detaliere a "efectului de mișcare a operei", de fapt, a evoluției între tendințele majore ale perioadei, este realizată în eseurile despre Ion Barbu, Lucian
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
Rădulescu-Motru sau un sociolog, ca Mihai Ralea. Observațiile lui sunt oarecum spontane, când se raportează la realitățile naționale și sociale, de obicei, prin intermediul culturii, mai exact, al literaturii. Ideea de națiune se leagă strâns la G. Călinescu de aceea de autohtonie, de vechime, de tradiție, de specific. Într-un târziu ( 1946), va da o definiție simplă conceptului de națiune: "O comunitate de simțire, exprimată într-o limbă obștească, un sentiment de legătură între generații. Națiunea e o familie mai mare" ( N.
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
în traduceri, ci în literatura originală. Știm bine de la „Dacia literară“ că traducțiunile nu fac o literatură. (O favorizează, mă rog, o fertilizează, dar asta-i altă poveste.) Deci am fost total de acord să investim în literatura nouă, în autohtonie. Dar a investi neapărat în marfă de export, a ne oripila de faptul că nu ne traduce Parisul îmi pare un lucru contraproductiv. Și aici există două tabere, apropo de export: cei care spun că ar trebui să exportăm numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
trainingurilor“, lansărilor cu ștaif, „europenizării“ noastre, caragialiană în veacul vecilor, amin! Îi afectează și infectează mizeria fizică și morală înconjurătoare, violența și prostia sau violența prostiei, mitocănia parvenitului și indolența funcționarului, se sufocă în mâlul politic și al presei din Autohtonia, și unde pot afla scăparea? În prietenie! Alt concept complet desuet, minunat pus în pagină. Hotărăsc atunci să-și comunice în scris scurte impresii, întâmplări, gânduri din realitatea imediată, folosind desuetele și intruvabilele cartoline și nu asepticul „mail“ informatic. Drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
întotdeauna la enervare, dar ceea ce contează cu adevărat este felul în care această stare de spirit este „gestionată“. Enervarea românească este unică, „este suculentă, mustește de culoare locală“. Ne enervăm pentru simplul fapt că trăim în România, în Valahia, în Autohtonia, în Barbaria, în Claxonia, în Absurdistan, într-o țară „de mâna a doua“, în care barbaria și kitsch-ul par a fi câteodată trăsături definitorii. Cei doi prieteni, Mirel Bănică și Codruț Constantinescu, își scriu unul altuia de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
oraș ori sat are o stâncă sau un izvor care "aduc" copiii: Kinderbrunnen, Kinderteiche, Bubenquellen etc. Chiar la europenii din zilele noastre se mai păstrează sentimentul nelămurit al unei solidarități mistice cu Pământul natal. Este vorba de experiența religioasă a autohtoniei, care ne face să ne simțim localnici, iar acest sentiment de sorginte cosmică depășește cu mult solidaritatea familială și ancestrală. După moarte, dorința noastră este să fim îngropați în ținutul natal, spre a ne întoarce în Pămîntul-Mamă. "Tîrăște-te spre mama
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pus pe Pământ, acesta trebuie să hotărască dacă nașterea ori moartea este împlinită, dacă trebuie luate ca fapte recunoscute și firești... Ritul punerii pe Pământ implică ideea unei identități substanțiale între Rasă și Țărână. Această idee dă naștere sentimentului de autohtonie, care este cel mai puternic dintre toate pe care le putem constata la începuturile istoriei chineze; ideea unei legături strânse dintre o țară și locuitorii săi este o credință atât de adânc înrădăcinată încît s-a păstrat în instituțiile religioase
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cartea sa recentă Farmecul discret al etnologiei. Pe același ton, textul continuă cu cîteva fermecătoare dezvrăjiri : Semănătorismul și poporanismul au adîncit ceea ce discursul pașoptist lăsase în arena ideologică : sfințenia rurală, culpa intelectualilor care s-au separat de izvorul veșnic al autohtoniei. Din nou este vorba despre o unitate primordială pierdută. Instaurarea diferenței, despicarea neamu lui sînt privite de tradiționaliști ca un păcat mortal. Anula rea deosebirilor, restaurarea unei omogenități comunitare, coborîrea în profunzimile vagi ale tradiției sînt tot atîtea lucruri care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înainte de cucerirea lui Arpad sau chiar de aceea a lui Attila. Scrierile umaniștilor europeni din secolele XV-XVIII, despre prezența românilor pe teritoriul vechii Dacii în evul mediu, transformă această idee într-un fapt de conștiință europeană. Esența teoriei umaniste despre autohtonia românilor, asociată cu aceea a latinității lor, constă în susținerea descendenței lor din "coloniile romanilor" aduse de Traian la nord de Dunăre. Această idee o întâlnim la cei mai de seamă exponenți ai lumii intelectuale europene, de la Flavio Biondo și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Flavio Biondo și Enea Silvio Piccolomini până la Francesco della Valle și Johannes Leunclavius, și la cronicarii sași și unguri din Transilvania, Johannes Lebel, Georg Soterius și Martin Felmer. În sfârșit, cronicarii români Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino aveau conștiința autohtoniei românilor-o dată cu ei această idee fuzionează cu tradiția savantă europeană asupra originii latine a limbii române și a continuității românilor în spațiul carpato-dunăreano-pontic. Cel care a formulat strălucit teza continuității a fost Dimitrie Cantemir, urmat de Școala Ardeleană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este ea. Viziunea conservatoare a moștenirii culturale, reificată de cuvântul "tradiție", a favorizat o concepție prea simplă a schimbării sociale, în termeni de antinomii (tradiție/modernitate). Noi știm astăzi că rare sunt locurile din lume unde se poate afirma o autohtonie autentică, că etnicitatea este mai mult o relație decât proprietatea unui grup, că economia de piață și instituțiile de stat nu sunt incompatibile cu structurile familiale, că o mișcare de gherilă poate recurge la transa posesiei, că schimburile "globale" sub
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
în cea mai violentă viață de oraș tehnic. Străinii răuvoitori numesc asta deficit de civilizație și exaltă comparativ civilizația lor. Dar tocmai ruralismul nostru constituie dovada suplimentară a marii noastre vechimi. Într-adevăr, rasele străvechi sunt conservative, regresive și defensive. Autohtonia le obligă la muncile câmpului și primejdiile invaziei la ocupația pastorală. Europa vestică, celtică structural, foarte înrudită cu noi, are o mișcare prea înceată spre civilizația tehnică. Francezii, englezii fug bucuroși din infernul metropolelor spre tihna satelor. În munții occidentali
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
toate aspectele vieții sociale, materiale sau nonmateriale. Omogenizarea presupune uniformizare, standardizare, estomparea diferențelor semnificative. Ea înseamnă, in extremis, a trăi mimetic, în stilul "civilizației Borg". Acest chip al globalizării arată o creștere a interdependenței în defavoarea autarhiei, și a alogenității în defavoarea autohtoniei. Omogenizarea înseamnă o lipsă a stilului sau, mai degrabă, a stilurilor și o ștergere a identităților. Omogenizarea înseamnă Coca-Colonizare în termenii lui Wagnleitner și Wolf (1994) sau McDonaldizare în termenii lui Ritzer (1993) sau, mai nou, Disneyizare în termenii lui
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]