109 matches
-
aluvionar, tot ceea ce ține de vis, speranță, viață și destin. Ilustrare superlativă a unei epoci (the Jazz Age) și a unei dureroase iluzii (the American Dream), The Great Gatsby rămâne și un mare roman al psihologiilor abisale. Uluitoarea capacitate de autoiluzionare a lui Jay Gatsby, cel care credea, în ciuda tuturor dovezilor, că „poți să retrăiești trecutul” e contrabalansată de neașteptate și derutante străfulgerări de luciditate: atunci când Nick Carraway, naratorul poveștii magnatului din East Egg, partea aristocratică a Long Islandului, încearcă să
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
DUȚU, Virgil CIUCĂ. Deși trăiește în Canada, ADRIAN ERBICEANUridică limba română la rang de virtute. Celebritatea poetului este dată de cultivarea unor specii literare care nu sunt la îndemâna oricui. Poezia cu formă fixă „Același veac, același leat” nu lasă loc autoiluzionării, nici revoltei inutile contra destinului. Poetul capătă o înțelepciune burgheză, statuând întreaga existență între amintiri de tot felul:„ Același veac, același leat, / Mă pierde și nu știu s-o spun, / Printre frunzișul destrămat, / Pe care nu pot să-l adun
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
Virgil CIUCĂ. Deși trăiește în Canada, ADRIAN ERBICEANU ridică limba română la rang de virtute. Celebritatea poetului este dată de cultivarea unor specii literare care nu sunt la îndemâna oricui. Poezia cu formă fixă „Același veac, același leat” nu lasă loc autoiluzionării, nici revoltei inutile contra destinului. Poetul capătă o înțelepciune burgheză, statuând întreaga existență între amintiri de tot felul:„ Același veac, același leat, / Mă pierde și nu știu s-o spun, / Printre frunzișul destrămat, / Pe care nu pot să-l adun
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
decât un coltuc de pâine, o împarte totuși cu pasărea. Șotron in curte - doamna invatatoare din nou copila (Gabriela Beldie) Haiku-ul atrage prin naturalețe, eleganță. Bătrâna doamna învățătoare, lucrând cu elevii, are posibilitatea să-și procure permanent șanse de autoiluzionare. Astfel, jucând șotron împreună cu bobocii ei, doamna face permanent salturi vremelnice într-o altă vârstă de care e mult mai aproape decât alții prin natura nobilei profesii. Cezar F. Ciobîcă Referință Bibliografică: Haiku, comentarii / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN
HAIKU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356545_a_357874]
-
unii virtutea este incomodă. Orice neputință, viciu, păcat va avea întotdeauna scuza sa. Voință slabă, oameni înlănțuiți în temnița propriilor slăbiciuni. Justificări. Prezență la absență. Păcatul, versatil de cele mai multe ori, picură în suflet ideea reușitei și amestecă gândurile, sentimentele, emoțiile. Autoiluzionări cu privire la sine. Păcatul știe că e urât, de aceea își pune mască sau măști. Păcatele sunt cuie pe care le țintuim în suflet. Virtuțile pot fi plasturi, pansamente, medicamente, stare de bine, sănătate. Păcatul este mai contagios decât o faptă
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
de dezlănțuirea frenetică a iubirii, mirarea în fața neputinței celuilalt de a resimți profunzimea devine durerea de a rămâne neînțeles. Un suflet demn va găsi resemnarea în pasivitatea așteptării deoarece constată că orice căutare e în van... Poeta opune trecutul prezentului, autoiluzionarea și naturalețea trăirilor detașării primită în dar odată cu trecerea timpului. Inedită este devitalizarea în fața conștiinței că iubirea pierdută mai revine doar ca amintire. Poezia „Ești” deconspiră proiectarea distinctivă a propriilor așteptări asupra celuilalt și refuzul îndârjit de a accepta că
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
fost una pe veci notorie? Cel ce a lucrat aici decisiv a fost timpul: el a cernut, a simplificat, a facilitat minima noastră schemă. Și ajungem, în sfîrșit după futilele divagații la concretețea realității prezente. Nu mai putem fără riscul autoiluzionării face abstracție de ce se întîmplă, palpabil, în acest moment (după unii roză autoamăgire terminologică! postmodern). Avem în vedere cum ne-am propus deja domeniul artelor vizuale. A putea constata, fără să ratăm schița generală, o invers proporțională relație între actul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici unei certitudini (și îndoiala "o pune la îndoială"!) este debusolată, arbitrară și grotesc dictatorială. Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților logice deduse dintr-o premiză falsă, Ilie acționează în funcție de mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată: idealul muncii "corecte", maniacale, menit să-l readucă pe linia de plutire în organigramă; "cavoul" plasament în jurul căruia se concentrează sensurile vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
halucinație" terifică, combătută de valul delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fricii de a fi în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
finală. Criza este cea a pierderii identității și ea se agravează pe măsură ce eroul capătă conștiința acestei pierderi. Cînd această devenire conștientă atinge punctul culminant și antieroul realizează că el este, de fapt, Nimeni, catastrofa intră în ordinea firească a lucrurilor. Autoiluzionarea cunoscuse un acces paroxistic, dar asta nu face decît să-l împingă pe antierou spre moartea finală care de fapt este anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. Am citit și alte piese ale lui Const. Popa, aflate deocamdată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
aminte cât de greu se intra cândva la facultate, concurența ajungând la 8-10 candidați pe un singur loc?), nu are cum să nu nască alte tipuri de efecte nu mai puțin periculoase sau perverse. Masificarea studiilor superioare poate conduce la autoiluzionare În plan individual sau la dereglaje În plan sociocomunitar. Prelungirea școlarității mai mult sau mai puțin obligatorii nu conduce automat la creșterea gradului de cultură sau la Înălțare spirituală. Ca un observator, dar și „actant” al sistemului, pot constata faptul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
care nici unul nici altul nu-l pot desluși niciodată, și care e cel adevărat.” (N. Iorga) De aici și surprizele, de genul: „Cum am putut să gîndesc sau să fac lucrul acesta?!”. Adevărul este că fiecăruia dintre noi ne plac autoiluzionările cu privire la sine. * „Bolile morale au un avantaj imens față de bolile fizice; ele dispar Într-o clipită prin Îndeplinirea dorinței care le pricinuiește așa după cum se nasc din lipsa unui anumit lucru.” (H. de Balzac) Totuși, neîncrederea pe care, de exemplu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
iapă, poimâne herghelia toată”; „De când s-a Învățat a fura, i-i rușine a cumpăra”; „Pentru hoțul cel mare și ziua și noaptea-s lucrătoare” etc.) Hoțul crede că hoția e o mare artă, cât timp nu e prins. (Orice autoiluzionare e sortită să cedeze În fața probelor realității.) „O mare greșeală: să te crezi mai mult decât ești ori să te prețuiești mai mult decât faci.” (J.W. Goethe) Află cu cine se Însoțește, ca să știi cât prețuiește. (Recomandarea este valabilă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-l de pe mine, că-l omor. (Lăudărosul nu are un simț al măsurii sau al realului, nici măcar atunci când este Într-o situație ridicolă.) „Îngâmfarea Înseamnă disprețuirea tuturor celorlalți.” (Teofrast) N-are pe sine nădragi, și Își cumpără desagi. (Nu Întotdeauna autoiluzionarea exagerată se face din prostie, ci uneori și din mândrie: „Săracul cu gândul se Îmbogățește”; „Săracul, cât de sărac, dac-a prins un comănac, scoate coarne ca de drac”.) Nu ne place deloc să-i vedem pe cei cărora le
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care natura l-a Înzestrat.) Peștele pe care l-ai scăpat e cel mai mare. (Când nu putem beneficia de condiții sau de posibilități reale pentru a obține un succes, care să ne sporească stima de sine, atunci recurgem la autoiluzionări.) Fiecare caută să aibă icoană la care să se Închine. (Ce ne-am face, Într-adevăr, fără un crez, fără o convingere puternică de viață?) „Conștiința vieții prețuiește mai mult decât viața.” (F.M. Dostoievski) „Începi să mori atunci când pe nici un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
anii ’50, exilat în Italia și revenit în țară pentru a-și înfrunta, la senectute, păcatele tinereților. Redempțiunea se consumă prin identificarea sa cu pretorul roman Philippus Barbarius, ca și prin sancțiunile eternului „însoțitor” Rânzei, care cenzurează orice încercare de autoiluzionare a personajului. Spre deosebire de Căderea în lume, asemenea trucuri lasă însă acum impresia de autopastișă. De aceea, mai importantă este dimensiunea erotică: deși marcată adesea de artificiozitate și trivialitate, aceasta se desăvârșește în scena dezvirginării tânărului Cezar, considerată, datorită amestecului rar
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
N. se produce relativ târziu, cu volumul de versuri Bărbații acestui pământ, apărut în 1967, urmat de placheta Anul soarelui cald (1969). Ceea ce îi caracterizează temperamentul este sentimentul de independență, de refuz al constrângerilor, dar și o puternică dorință de autoiluzionare. În poezia lui coexistă contrastele: pe de o parte - un vitalism debordant, pe de alta - o oboseală copleșitoare, dublată de o neliniște bântuită de spaime, de întrebări existențiale. Cartea Mașina timpului (1975) este expresia altei vârste și a altei atitudini
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
află în forțele subconștiente. Nu pot exista poziții privilegiate atunci când fiecare individ înțelege lumea din punctul său personal de vedere și în conformitate cu înclinațiile și predispozițiile proprii. Progresul nu poate fi condus de cunoaștere și este, el însuși, o formă de autoiluzionare. Astfel, proiectul iluminist al științelor sociale este condamnat ca fiind ilogic în aspirațiile sale. Și, dată fiind istoria modernă, acesta s-a demonstrat a fi oribil în forma în care s-a constituit. Trăim cu adevărat într-o era pesimistă
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
dinamism continuu care se cheamă America, 266 • Alergăm pe două culoare, 268 • Le Roi s’amuse!, 269 • Victime și călăi, 270-271 • Hei-rupism, praf În ochi, buimăceală carnavalescă, 273 • Cartonaș galben, duș rece, 274 • Finalul himerelor narcisiste, 276 • Periculosul registru al autoiluzionării, 276 • Nu suntem agenție de ghicit, 279 Ziua a zecea 281 Dezbatere sau nondezbatere?, 283 • O ură cu o istorie cumplită, 283 • „Socialismul proștilor”, 284 • O oroare abisală, 285 • Singularitatea absolută a Holocaustului, 285 • Declarații șocante, luări de poziție impardonabile
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de unde venim, Încotro mergem” • Revenirea demonilor • Un dinamism continuu care se cheamă America • Alergăm pe două culoare • Le Roi s’amuse! • Victime și călăi • Hei-rupism, praf În ochi, buimăceală carnavalescă • Cartonaș galben, duș rece • Finalul himerelor narcisiste • Periculosul registru al autoiluzionării • Nu suntem agenție de ghicittc "Corupția \: boală ajunsă la metastază • Marile aranjamente de culise • Prețul europenizării • Semnale Încurajatoare din afară • Ezitări și criză • Am căzut la mijloc • „Cine suntem, de unde venim, Încotro mergem” • Revenirea demonilor • Un dinamism continuu care se
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
venim, Încotro mergem” • Revenirea demonilor • Un dinamism continuu care se cheamă America • Alergăm pe două culoare • Le Roi s’amuse ! • Victime și călĂi • Hei‑rupism, praf În ochi, buimăceală carnavalescă • Cartonaș galben, duș rece • Finalul himerelor narcisiste • Periculosul registru al autoiluzionării • Nu suntem agenție de ghicit" Mircea Mihăieș: Anul 2003 Începe sub semnul unei mari emoții publice: moare Dumitru Tinu, redactorul-șef al ziarului Adevărul, ziar cu o evoluție foarte spectaculoasă. Să nu uităm că la Începutul anilor ’90 el a
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
din voturi. Ea e condusă de domnul Lepper, un fel de Ristea Priboi, care a avut de-a face cu generalul Moczar și serviciile secrete Încă de prin anul 1968. Revenind la ceea ce spuneai: asistăm la finalul himerelor narcisiste, al autoiluzionării. Mulți dintre acești oameni trăiesc Într-un periculos registru al autoiluzionării. Ne trezim peste noapte că ceea ce am crezut posibil nu mai este posibil, că suntem răspunzători În fața electoratului și, ca să folosesc un termen foarte dur, În fața istoriei. Există, În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Ristea Priboi, care a avut de-a face cu generalul Moczar și serviciile secrete Încă de prin anul 1968. Revenind la ceea ce spuneai: asistăm la finalul himerelor narcisiste, al autoiluzionării. Mulți dintre acești oameni trăiesc Într-un periculos registru al autoiluzionării. Ne trezim peste noapte că ceea ce am crezut posibil nu mai este posibil, că suntem răspunzători În fața electoratului și, ca să folosesc un termen foarte dur, În fața istoriei. Există, În ultimă instanță, și o responsabilitate În fața istoriei naționale. Mă refer la
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]