64 matches
-
2007. Cu privire la ansamblul lucrărilor lui Mircea Eliade și al traducerilor, vezi Mircea Handoca, Mircea Eliade. Biobibliografie, București, 1997. Amintirile sale: Memorii, vol. I, Promisiunile echinocțiului 1907-1937, vol. II, Recoltele solstițiului 1937-1960, București, 1991, sunt importante atât În ce privește propria carieră — inclusiv autojustificările de ordin politic —, cât și atmosfera intelectuală din România În perioada interbelică; ele invită la o lectură paralelă cu Jurnalul lui Mihail Sebastian (cei doi au fost prieteni apropiați, În ciuda faptului că unul era evreu, iar celălalt s-a lăsat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Demonii vor ști să proiecteze sexualitatea în cadrul fărădelegii și al iresponsabilității. Erosul demonic desființează. El aruncă amanții într-un colț obscur de neființă, în care noțiunea de legământ și ascultare lipsește cu desăvârșire. Acest ansamblu de patimi însoțite de arta autojustificării constituie sfera noologică a mondenității. În lume nu mai întâlnim persoane, ci obiecte. Spontaneitatea trebuie formalizată în rubrici foarte strâmte, saturate de obligații sociale. Gesturile nu mai au semnificații individuale, ci sunt doar coduri de comportament tipizat. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
firea și că ea a rămas nepătrunsă de harul lui Dumnezeu, așa încât se predă, pe cât îi este cu putință, unei depline pocăințe”1. Ura de sine însoțește această ruptură violentă de lumea rătăcirii, a înșelărilor și amânărilor indefinite, dar ispita autojustificărilor nu se îndepărtează de ucenic. Dobândirea unei bune purtări sau împodobirea cu virtuți trupești exterioare nu anulează rădăcinile ontologice ale egoismului. Morala educă individul, dar nu revelează dimensiunea universală, sacerdotală și eshatologică a persoanei. Este lucrul ignorat cu nedesăvârșire de către
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o dezvoltare organică, surprins în evoluția lui. În această situație au fost admise valori condiționate spațio-temporal în detrimentul valorilor eterne și unanim recunoscute, iar o ipotetică și mult dorită Mathesis universalis s-a scindat în științe particulare autonome, care din ambiția autojustificării, au căutat să-și creeze, fiecare în parte, propria-i epistemologie. Declinul modelului metafizicii generale a favorizat elaborarea filozofiilor diverselor științe. Scientismul a impus o alunecare spre empirie, fără a impune pretenții axiologice cu putere de generalizare, ci doar, cel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nimic din istorie dacă nu se pleacă de la principiul culpabilității universale, remarcă Hubert Butterfield. Pentru el, istoricul cu adevărat obiectiv, care examinează loial faptele, trebuie să ajungă la concluzia că originea tuturor erorilor, ca și a tuturor crimelor istoriei, este autojustificarea. Or, principiul esențial al Revelației biblice este tocmai că nimeni nu este drept. Că toți sunt păcătoși: aceasta este dogma păcatului originar. Scepticismul istoricului se întâlnește cu pesimismul profetului. Interpretarea biblică a istoriei nu este o teologie în plus care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
societăților umane să încurajeze, să onoreze și să recompenseze valorile menționate mai sus. Un număr de idei și intuiții valabile au fost răstălmăcite într-o ideologie extremistă care înalță cele mai josnice aspecte ale firii umane la un ideal de autojustificare. Deși, această ideologie denigrează cele mai fundamentale valori și idealuri ale omenirii, ea a devenit atât de adânc înrădăcinată în cadrul valorilor, instituțiilor și culturii noastre de masă, încât o acceptăm aproape fără a o pune la îndoială. Ea există pretutindeni
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la vremea studenției, cu patruzeci de ani În urmă, așa Încât am considerat că e bine să mă adresez lui Herbst pentru o călăuzire. Dar dacă aș fi Început să‑i pun Întrebări, ar fi trebuit să mă implic Într‑o autojustificare și nu aveam chef de așa ceva. Ravelstein murea - zăcea Înfășurat În așternuturi, cu ochii Închiși. Sau dormea sau se gândea la ce te gândești În ultimele tale clipe. Senzația mea era că Încerca să facă tot ce putea face În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o concordanță ridicată între atitudine și comportament se explică și prin aceea că, în acord cu tendința oamenilor de a realiza o congruență între evaluările (opiniile) și comportamentul lor (teoria consonanței cognitive), atitudinile și opiniile pot apărea și ca o autojustificare (raționalizare) a acțiunilor întreprinse. În acest caz, comportamentul este cauza, iar atitudinea - efectul. Dacă convergența ridicată dintre răspunsurile atitudinal-opinionale și cele comportamentale apare oarecum ca fiind ceva firesc și îmbucurător pentru sondajele de opinie, divergența dintre ele suscită mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
acesteia. Dar, în anumite situații, constrânși de împrejurări oamenii întreprind acțiuni, dezvoltă comportamente în discrepanță cu atitudinile lor prealabile, cu convingerile și credințele lor intime. Odată realizate astfel de acțiuni și comportamente, este necesară modificarea atitudinilor pentru a se realiza autojustificarea acțiunilor și comportamentelor întreprinse, restabilindu-se astfel, postfactum, convergența atitudine-comportament. Relațiile de divergență dintre atitudini si comportamente trebuie abordate într-un cadru mai larg, acela al relației de interacțiune dintre persoană și situație. La aceasta trebuie adăugată neapărat discutarea metodologiei
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
educație a individului, nu însă și de o eficiență psihologică a acestui proces. Individul în cauză adoptă un comportament dezirabil social, un comportament de „fațadă”. Din nevoia de consistență, el își va ajusta atitudinile după comportamentul săvârșit, cu scop de autojustificare, chiar dacă această ajustare este, de multe ori, fragilă și de scurtă durată; - atitudini negative-comportament negativ; în acest caz este vorba despre un rezultat nedorit al procesului de socializare și educație a individului care determină anumite comportamente deviante sau antisociale. Într-
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
o anumită probabilitate putem deduce un comportament dintr-o atitudine și invers” (Radu, 1994ă. Atitudinea, în calitatea ei de factor motivațional, cu rol de energizare și direcționare, determină comportamentul, este cauza acestuia. Totodată, comportamentul determină modificarea atitudinilor prin fenomenul de autojustificare postacțională, ca expresie a nevoii de autoconsistență a individului. De fapt, dacă avem în vedere o perioadă de timp mai îndelungată, între atitudine și comportament există o relație de cauzalitate circulară. II.4 Schimbarea atitudinilor Probabil nici un alt domeniu al
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
întregi din Internet facilitează furtul, dar unifică, poate, criteriile morale: cel care fură devine conștient, tocmai prin ușurința procedeului, de calitatea gestului său. Încep totuși să am îndoieli și în această privință: s-ar putea ca în cazul copiatului electronic autojustificarea să fie găsită în activitatea de căutare. Față de detaliul "descărcării" rapide a unor pagini, onoarea hoțului e salvată de greutatea de a le găsi: folosirea isteață a motoarelor de căutare, eliminarea multor surse inutile, descoperirea paginilor celor mai utile și
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
prietenia cu mine, evreii nu au simțit un efort sau o degajare impusă, în orice caz eu am încercat să nu simtă nici ei, nici eu că suntem diferiți - oare suntem?" (p. 298). Ce nevoie era de o astfel de autojustificare? Mai ales în acești termeni care conțin un rasism latent, prin însăși ridicarea problemei că omul din fața ta ar putea fi diferit de tine. Mai mult decât atât, autorul spune în continuare că, pentru a fi sigur că nu lezează
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
Nefiind scriitoare de profesie, ci translatoare, ea nu avea cum fi preocupată de respectarea individualității stilistice a celor pe care îi evocă în reconstituirile ei. Și încă: Ioana produce un discurs (= romanul) cu mai multe funcții. Două sînt indiscutabile, de autojustificare, una, de auto-valorizare cealaltă. O a treia este probabilă. E funcția de disimulare: cum Ioana se teme de medic, în care i se pare uneori a desluși un anchetator mascat, nu e deloc sigur că reconstituirea pe care i-o
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
dosarul, încă departe de a fi complet, al fărădelegilor flagelului roșu. Astfel analogiile, atît de izbitoare, dintre fascism și comunism, dintre Hitler și Stalin, sunt ocolite cu "prudență". Cum așa? "Comparația poate fi manipulată. Pentru fostele țări comuniste reprezintă o autojustificare, un refuz de culpabilizare, o victorie generală, o autoeroizare și lipsa asumării responsabile a trecutului. Pentru țările ocupate de naziști, comparația este refuzată pentru păstrarea unicității... Din această polemică doar studiile viitoare vor găsi o soluție în care comparația nu
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
și cu ardoare chestiuni unde erau în joc doctrine. De altfel n-a ieșit nimic din pana lui.“ (p. 326) Și pe cît de necruțător e cu vrăjmașii, pe atît de indulgent e cu sine însuși, de aceea paginile de autojustificare menite a arăta cît de neprihănit se păstra în mijlocul unor uneltiri din care nimeni nu putea scăpa nemînjit fac din Suțu un exponent al comicului involuntar. Cînd respiri patru decenii aerul mașinațiunilor de palat, nu poți pretinde că ai rămas
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
ca poet pornograf după reportajele antifranchiste despre Spania are un substrat politic cert. Nu cred că broșura sa ulterioară despre Stelian Popescu - cel mai mare negustor de pornografie din România, ar constitui o bizară „trezire a vînei morale” și o autojustificare slabă, inutilă, a propriei poziții poetice, apărate de critici prestigioși. Pe logica denunțată de Bogza, directorului ziarului „Universul” i se permite politic, în calitate de „patriot oficial”, să publice pornografie reală în tiraje mari, în timp ce Poemul invectivă, în tiraj confidențial, dar cu
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
mai interesante. Dar tocmai acest discurs are câteva constante semnificative și îngrijorătoare, care spun multe despre atitudinile și mentalitățile actuale. Așa cum era de așteptat, cei acuzați (că au căutat calea ușoară, că au dorit doar o diplomă etc.) își găsesc autojustificarea în viziunea negativă asupra lumii ("toți fură", "la alții e și mai rău"). Unei lumi prezentate ca definitiv corupte, i se opune obiectivitatea "tehnicii moderne": "calculatoru de la Spiru nu cere mită" (realitatea.net). În plus, se aduce ca argument decisiv
Suferință și pedeapsă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7064_a_8389]
-
semn de vulnerabilitate: te înconjori cu o țesătură de precauții care ajung să-ți sufoce intenția inițială. Și, deși scapi teafăr și nevătămat, vei rămîne impregnat de amintirea unei capitulări vinovate. Felul acesta de abandon prin ridicarea unui munte de autojustificări e rețeta de supraviețuire a intelectualului român. Obsedat de consecințele actelor sale, el se încurcă în calcule, prevederi și anticipări temătoare, și sfîrșește prin a renunța să mai spună ceea ce crede. Ba mai mult, va ajunge să dușmănească pe cei
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
la discontinuitatea eforturilor și la concluzii tulburi. Forma ei cea mai acută, panicată, este cea a purității de recuperat din fața unei evidențe care amenință să spună contrariul - dinaintea trecutului supărător care trebuie modificat și care găsise odată suficiente mijloace de autojustificare. Astăzi aceste mijloace nu mai sunt adecvate. Recuperarea purității se vădește o încercare prin sine imposibilă. E necesar să fie instaurată, dimpotrivă, convingerea că noblețea nu poate exista autentic decât în varianta unei purități dobândite, atente la ceea ce ne înconjoară
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
reductivă translare-transcriere a realității. „Un roman, chiar când este autobiografic, nu este autobiografie. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Modelele dispar, simulacrele durează...” În conversațiile cu Ravelstein sau Rosamunda despre Radu Grielescu, Chick oscilează Între autojustificare și autoincriminare. „Ravelstein vroia să știe cu exactitate care era poziția lui Grielescu și i-am explicat că la cină acesta vorbea despre istoria veche, Își umplea pipa și risipea multe chibrituri”, Îi spune Chick soției. „Umpli pipa, nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nimic. Îndoiala se întinse peste rană ca o zgaibă de care tot trăgea. Voia doar să dărâme totul, să curețe peisajul, să evadeze într-un loc gol și adevărat. Dar nu exista nici un loc adevărat; doar miraje scurte, urmate de autojustificări lungi, umilitoare. În seara asta se va întoarce cu acest bărbat în chilia lui de călugăr. Era iubitul ei, partenerul ei. Promisiunea prezentă, eternă a anului. N-avea alt pat, nici alt loc unde să se întoarcă și unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi reușit să se concentreze în rugăciune în timp ce bumbașirul, ajutat de câțiva funcționari îi inventaria și-i confisca toate lucrurile. Diaconii și arhimandritul duceau cântările deniei iar mitropolitul cum îl privea așa, prin ușa din dreapta a altarului, simți că mecanismul autojustificării începea să pună stăpânire pe cugetul său. Dacă voievodul ar fi fost rob, și duse mâna la urechea despicată ascunsă vederilor altora sub părul cărunt și sub vălurile camilafcei, dacă ar fi fost și el rob..., își mai spuse o dată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu s-au mișcat. Arăta stors de vlagă, ca o sticlă golită de tot vinul dinăuntru, în care au mai rămas doar resturile depuse. Am continuat. Nimic din ce spuneam nu putea să înrăutățească situația. Probabil că doar nevoia de autojustificare m-a făcut să sper că vorbind cu mine se va ajuta pe el. —Charles te șantaja, nu? am întrebat. Simon și-a ridicat privirea. A dat ușor din cap. Am crezut că ai vrut să spui... că ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acesta pe Harry. Nu credea nici a zecea parte din ce-i spunea, dar, de fiecare dată când subiectul schimbării locului de muncă se punea iar pe tapet, se înțepenea pe picioarele din spate și începea să țeasă contraargumente și autojustificări ridicole. Știa că i-ar fi fost mai bine dacă ar fi lucrat pentru Harry, dar considera că a fi asistent de anticar nu era tocmai o perspectivă incitantă, nu exact ce visa atunci când își imagina schimbarea în viața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]