40 matches
-
lumii și a societăților în totalitatea lor autonegarea vieții în care se transformă proiectul său aberant. De aceea ea trebuie să lase să transpară în ea, în același timp cu această autonegare, patosul care o susține. În cele din urmă, autonegarea vieții se înfăptuiește în două moduri: pe planul teoretic, odată cu această afirmație că nu există altă cunoaștere în afara cunoașterii științifice; pe planul practic, pretutindeni unde se realizează, într-un fel sau altul, negarea practică a vieții. Știința însăși este o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a elimina tot ce este "subiectiv" și nu este resimțit decât ca un corp străin științei pe cale de constituire, ca reminiscență a unei alte epoci, epoca metafizică. Mai mult decât în științele naturii, demersul galilean se lasă recunoscut aici ca autonegare a vieții purtătoare în sine a deznădejdii vremurilor noastre. Alteori, dimpotrivă, îndepărtarea metodologică a vieții împreună cu construirea entităților de înlocuire ale economiei nu este decât un mijloc lăturalnic prin care această viață caută a-și atinge scopurile imediate și a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
frică, orice dorință, orice bucurie, orice iubire. Depășirea individualității nu este acel Aufhebung care o conservă și o transfigurează, este suprimarea sa. Sau, mai curând, cum această suprimare este imposibilă, cum ipseitatea vieții este consubstanțială esenței sale și o definește, autonegarea individului înseamnă autonegarea vieții înseși, iar această intentio politică în semnificația sa radicală se alătură proiectului galilean și repetă absurditatea acestuia. Autonegarea vieții nu este cu toate acestea decât voirea vieții de a scăpa de sine. Nu este o întâmplare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
orice bucurie, orice iubire. Depășirea individualității nu este acel Aufhebung care o conservă și o transfigurează, este suprimarea sa. Sau, mai curând, cum această suprimare este imposibilă, cum ipseitatea vieții este consubstanțială esenței sale și o definește, autonegarea individului înseamnă autonegarea vieții înseși, iar această intentio politică în semnificația sa radicală se alătură proiectului galilean și repetă absurditatea acestuia. Autonegarea vieții nu este cu toate acestea decât voirea vieții de a scăpa de sine. Nu este o întâmplare că epoca pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Sau, mai curând, cum această suprimare este imposibilă, cum ipseitatea vieții este consubstanțială esenței sale și o definește, autonegarea individului înseamnă autonegarea vieții înseși, iar această intentio politică în semnificația sa radicală se alătură proiectului galilean și repetă absurditatea acestuia. Autonegarea vieții nu este cu toate acestea decât voirea vieții de a scăpa de sine. Nu este o întâmplare că epoca pe care o trăim marchează deopotrivă triumful științei și pe cel al politicii: în spatele respingerii "subiectivului", în căutarea și revendicarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dorească să i se conformeze astfel încât să fie replicile vii și sporite ale acestuia aceste moduri de realizare regresează către forme elementare și fruste, mereu mai sărace, mai stereotipe și mai vulgare, atunci când nu se inversează în voirea monstruoasă a autonegării și autodistrugerii. A sosit clipa în care practicile barbariei nu mai pot fi trecute sub tăcere. CAPITOLUL VI PRACTICILE BARBARIEI Numesc practici ale barbariei toate modurile de viață în care această viață se înfăptuiește sub o formă grosolană, frustă, rudimentară
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și odată cu ea se produce și inversarea. Căci, în fond, oprirea ca atare nu este niciodată posibilă. Așa cum a stabilit întreaga problematică, barbaria se ivește și se dezlănțuie nu ca simplă oprire a vieții și a dezvoltării sale, ci ca autonegare a acesteia. Înainte de a reveni pentru ultima oară asupra acestei circumstanței finale, să descriem oprirea, în măsura în care ea îmbracă acest aspect, să o descriem așa cum ne este permis să o observăm în lumea de astăzi pentru a vedea, tocmai, cum ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituie contradicția oricărui structuralism și este ceea ce îl exilează în absurditate. Faptul că, în ciuda acesteia, el și-a extins și își extinde încă stăpânirea în toate domeniile "gândirii" dovedește afinitatea sa profundă cu o lume care purcede ea însăși din autonegarea vieții cu lumea tehnicii și a barbariei în general. Este așadar imposibil a îndepărta problema televiziunii sub pretextul că aceasta ar reconduce la aceea a sistemului tehnicist în care este cufundată, dacă este adevărat că acesta din urmă, ca orice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
menită a fi aruncată asemenea unui ziar, când ceea ce este demn de a fi acolo este ceea ce nu va mai avea mâine nici o altă semnificație și nu are astfel nici una în sine, este momentul în care fondul acestei lumi, autodistrugerea, autonegarea vieții, moartea, da, urcă la suprafață și ne lasă să-i recunoaștem chipul hidos. Faptul că televiziunea este o înșiruire de imagini, că această succesiune se desfășoară într-un ritm frenetic, că mașinăria funcționează tot timpul și pretutindeni, că trebuie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ajunge la o cunoștință obiectivă a ființării naturale i-a determinat pe fondatorii modernității să excludă din această cunoștință toate proprietățile sale sensibile și subiective tot ceea ce comporta o referire la viață. Astfel, negarea acesteia, adică, la urma urmelor, autonegarea sa căpăta înfățișarea unei dezvoltări pozitive, cea a cunoașterii și a științei. Mascată de prestigiul rigorii, scoaterea din joc a subiectivității sfârșește prin a duce la devastarea planetei de către natura aservită tehnicii și, atunci când aceasta este aplicată cunoașterii omului însuși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se modelează după tao reușește și el să facă treabă fără să facă nimic. Mulțumirea și umilința erau stâlpii gemeni care susțineau viața lui Zhuang Zi. Simțul umilinței pe care îl avea nu includea și noțiunea occidentală de blândețe sau autonegare, ci doar acceptarea sinceră a faptului că omul știe foarte puțin despre marile mistere ale universului și ocupă doar un spațiu minuscul, nesemnificativ în marea schemă a lucrurilor. În ceea ce privește mulțumirea, el era de părere că aceasta reprezintă o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
păgâne pe care o folosesc chinezii când vine vorba de relații sexuale. În Covorașul de rugăciuni al trupului, apare un catren care aseamănă actul sexual cu rugăciunea și dă și titlul romanului: Deci aruncă la o parte rogojina aspră A autonegării de pe această lume Și ia covorașul de rugăciuni al trupului Ca loc pentru devotamentul tău. Din momentul nașterii, există un cordon ombilical care leagă bărbatul de locul misterios al creării sale și, de-a lungul vieții, el continuă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ceea ce mi se poate Întâmpla. Este curios că nimeni nu a observat (sau o fi observat și nu am eu cunoștință) că motivarea crimei colective Împotriva lui Socrate convine tuturor timpurilor și tuturor dictaturilor; el a instituit puterea discursului, ca autonegare a sinelui. Nu poate fi altceva mai puternic decât discursul meu, din moment ce eu pot modifica prin intermediul acestuia conștiința celorlalți; pot modifica și realitatea, voi Înțelegeți foarte bine, prefăcuților, acea realitate pe care voi o modificați prin tot felul de plăsmuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
efectul acesteia, dar nu și spațiul În care se desfășoară. Cele mai de nemărturisit Întâmplări și sentimente, cele mai „agresive” imagini din cotidian ori din subconștient au, totuși, nevoie de un spațiu al liniștii, de reculul necesar scrierii. Drumul spre autonegare Împărțirea lumii Într-un spațiu privat și unul public pare a fi o invenție mediteraneeană 20, provenind din tradiția culturală a greco-romanilor. Separația Între o agoră (for)21 și intimitatea care Își rezolvă diferendele și conflictele În absența martorilor (deci
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
politico-economice, delegitimarea oricărui tip de argumentare, lipsa oricărei posibilități de validare sau de justificare a acțiunilor care decurg din negarea principiilor universale, fondatoare se constituie în exemple de critici aduse fenomenului postmodern, care poate ajunge în punctul propriei distrugeri, al autonegării și al condamnării "propriilor pretenții de validitate"180. Abordând raportul modernism postmodernism, Harvey crede că pe baza cercetării modernismului în artă, literatură, arhitectură, dar și în mișcările sociale și politice, ideile postmodernismului nu se constituie într-un corpus care să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]