19,431 matches
-
plajă prea îngustă sau Triumful rațiunii, absurdul crimei este prezentat într-o manieră care amintește de Străinul lui Camus, fără judecăți de valoare, fără sentințe morale. În alte cazuri, vocea naratorului intervine în realizarea portretului moral, iar personajele pierd din autonomie, cum este cazul povestirilor Ce oameni!... Ce lume!... sau Bolnavii. Răul este un etern atribut al lumii și este "literaturizat" ca o agresiune asupra materiei în ultima povestire, În cimitir. Defunctul este îmbrăcat într-un mod grotesc: costum bleumarin, pantofi
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
le rețin, nu pentru că s-ar deosebi de altele în comentariu, ci pentru că, în legătură imediată și cu textul Jurnalului (vol. 17), sau cu alte volume ale ediției, arată disponibilitatea acestora de a se lăsa citite, fără pretenție de strictă autonomie. Exemplele sunt angajante prin intempestive afirmații și luări de poziție: -"Vezi ai mare grijă tu să nu-ți iasă vorbe de pe urma mizeriei de turneu", i se adresează actriței-soții. Prin unele deschideri spre preferințele mai puțin supravegheate ale omului Liviu Rebreanu
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
ființă autonomă", vie. Semantica se ontologizează, reintră în circuitul vital. Astfel atitudinea cititorului-interpret în fața textului e una de perplexitate, de uimire: În locul privirii critice iscoditoare, al agresiunii cognitive (...), uimirea hermeneutică este o atitudine etică (în accepțiune aproape lévinasiană) față cu autonomia ontologică și semantică a ficțiunii". Ionesco însuși susține cu complezență o atare interpretare a lucrurilor, încă într-un eseu tineresc, din 1930, Poezia retorică și Walt Whitman, în cuprinsul căruia aprecia poezia drept "iubire și uimire față de tine ca față de
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
acel conflict central care structurează desfășurările epice și unifică acțiunea, ca sens, oricât de ramificată ar fi aceasta. Este unitar prin atmosferă romanul Mayei Belciu, prin elementele de cadru, și este dispersat epic prin faptul că episoadele dispun fiecare de autonomia lor relativă. Este un necurmat du-te-vino între epoci și în spațiu, între întâmplările din timpul primului război mondial și cele din contemporaneitate, sau între acelea petrecute în vreo așezare de pe Valea Bistrei, în Banat, și cele din nordul îndepărtat al
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
neglijenței, amuzamentului sau teribilismului -, ci în ce măsură formele respective pot reprezenta, din punct de vedere sintactic și semantic, elipse lexicalizate. Formele verbale construite cu conjuncția să ca element introductiv al unei completive sau subiective (poa' să, tre' să) au mai puțin autonomie decît combinațiile cu că: las'că devine o marcă discursivă, un conector pragmatic, în care suspensia subordonatei produce insinuări și subînțelesuri - las' că (vezi tu...) - , iar cre'că e folosit cu destulă ușurință în construcții eliptice: Vine? - Cre'că (da
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
cărui structură de ansamblu am prezentat-o în această rubrică în săptămîna trecută), asupra limbajului folosit în mediile electronice: cel puțin pentru a putea confrunta situația din engleză cu cea din româna actuală. David Crystal consideră că un semnal al autonomiei unui limbaj este preluarea și parodierea acestuia în alte varietăți ale limbii; oferă astfel o serie de exemple de terminologie informatică intrată în limbajul colocvial, cu sens mult lărgit și conotații glumețe, ironice: to download, multitasking, hypertext - folosite pentru "a
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
subversivitatea și ce rost a avut, nu există o noțiune clară despre "rezistența prin cultură" (sunt mulți care îi neagă existența), iar adjectivele de "moral și politic" aplicate adevărului literaturii parcă sunt găsite anume ca să intre în conflict cu principiul autonomiei esteticului. Sunt niște minusuri ale literaturii postbelice, un balast care o va condamna la minorat, sau, dimpotrivă, șansa ei de originalitate, eticheta cu care va intra în istorie? Paradoxale au părut, la început, toate direcțiile exploratorii ale artei care, în
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
îmi dau eu seama, nu au fost puse până acum în dialog una cu alta. Pe de o parte, semnificațiile operei de rezistență au o miză utilitară, poate la fel de pregnantă ca la pașoptiști. Pe de alta, opera și-a asigurat autonomia în raport cu politica oficială prin pretenția de a fi artă pură. Tocmai de aceea va trebui găsit un unghi de vedere din care cele două să nu se excludă reciproc. Acest unghi chiar există și mulți se laudă că îl cunosc
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
literare (l-au precedat sau îi urmează Anton Holban, Ș. Cioculescu, D. Popovici, Zaharia Stancu). Autorul Paginilor de critică literară face parte din a treia generație maioresciană, după socoteala lui E. Lovinescu, aceea, strălucită, din perioada interbelică, răspunzătoare de definitivarea autonomiei artei pe care o proclamase Maiorescu. Se numără printre cei mai aprigi militanți în favoarea criticii estetice, debarasată de prejudecăți sociologiste ori istoriste. (Să stăvilim, scrie el în stilul prețios al unora din articole, "surparea peste valorile artistice a unor terenuri
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
realizări majore ale trecerii lor de opt secole prin țara noastră: menținerea libertăților țărănești și cetățenești până în epoca modernă; impunerea și păstrarea principiului de toleranță religioasă înaintea tuturor celorlalte țări europene și, nu în ultimul rând, aportul sașilor la păstrarea autonomiei Transilvaniei. "Minoritățile pot sluji comunitatea și bunăstarea generală cel mai bine dacă, în afară de o egalitate formală în drepturi, li se acordă și se menține libertatea necesară dezvoltării capacităților lor specifice". Ernst Wagner. Istoria sașilor ardeleni. Traducere de Maria Ianus. Cuvânt
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
decât cursa. Aceasta explică retragerea mea din regie în folosul învățământului. Aici am sentimentul că trudesc la realizarea corectă a rampei de lansare, pentru că apoi elevul trebuie să zboare singur. Îmi place tare mult această relație între dependența inițială și autonomia finală. * În școala noastră, începem printr-o primă fază individuală care interzice orice obligație față de alții. Elevul nu are nici o obligație. Nici măcar față de text. Ceea ce contează este concentrarea asupra justeței relației cu sarcina propusă, hrănită de căutarea de sine, de
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
Formularea spontană și neînflorată ia locul potrivelii de cuvinte". Ei vor să ia cunoștință de viață "nu prin mediere livrescă, ci, conform principiului năist, la sursă". Ar fi de observat, în marginea aserțiunilor d-lui Dan Ciachir, că, în fond, "autonomia esteticului" a lui E. Lovinescu și a emulilor săi apare mai curînd dublată decît negată de plano, printr-o autonomie a funcției speculative, frecvent interferentă cu arta literară. Profesorul și gazetarul Nae Ionescu n-ar fi putut fi considerat la
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
ci, conform principiului năist, la sursă". Ar fi de observat, în marginea aserțiunilor d-lui Dan Ciachir, că, în fond, "autonomia esteticului" a lui E. Lovinescu și a emulilor săi apare mai curînd dublată decît negată de plano, printr-o autonomie a funcției speculative, frecvent interferentă cu arta literară. Profesorul și gazetarul Nae Ionescu n-ar fi putut fi considerat la rigoare un soi de estet al ideilor? Măcar atît pentru cei reticenți față de sfera spiritualității! Discipolii săi au ilustrat modul
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
pătrunde în acest adăpost eteroclit o doctorandă (Niamh Lineham) ce va începe să-l chestioneze pe compozitor. Pornind de la corespondența lui Janacek și, evident, de la subtitlul cuartetului, ea vrea să descopere incidența vieții asupra operei. Janacek o surprinde însă apărînd autonomia artistului și libertatea creației. Caramitru, cum nu l-am văzut niciodată, joacă ironia și scepticismul, își derutează partenera, face piruete și se amuză cu grație, Janacek aici e un compozitor care se sustrage certitudinilor universitare. El nu vrea să confirme
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
-o după un timp, la pudibonderia oficială? La faptul că orice aspirație către lărgimea orizonturilor geografice sau doar fantaste era suspectă, taxată drept cosmopolitism ori trădare de patrie? În nu mai mică măsură sînt elocvente imaginile excentrice, insigne sfidătoare ale autonomiei spiritului creator, ale dreptului său de a-și situa chipul așa cum dorește. „Un risc, o aventură totală”, cum ar fi spus Voronca, dar un „risc” și o „aventură totală” în interiorul creației, nu în spațiul contactelor sale cu ordinea politică și
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
din închisori, ca Ion Caraion, Ion Negoițescu, Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov. Ultimul Croh., pe când mai era la Facultate, i-a susținut pe tinerii „desantiști”, Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, să se afirme într-un spirit liberal, sub semnul autonomiei esteticului. Toate acestea sunt lucruri mai mult sau mai puțin știute. S. Damian dezvăluie și aspecte inedite. Așa, de pildă, Croh. avea „un fond religios, care fusese permanent, ascuns chiar față de propria-i conștiință în etapa mobilizării plină de elan
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
autohtonă”. Mă întreb: Croh. nu citise pe Soljenițîn, nu auzise de Canal, de Sighet, de Gherla, de lagărele de concentrare de distrugerea elitei românești? Deși extrem de inteligent și de cultivat își manifestase dragoste și respect pentru valoare, pentru literatură, pentru autonomia artei, Croh. ne apare profund contradictoriu în evoluția lui de la teoria realismului socialist la susținerea generației „Desant”. Ideologic, el rămăsese un comunist îndârjit, un antiliberal, ceea ce regretă și prietenul său mai tânăr. Atât de experimentat în profesia lui de critic
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
fi confundată ori substituită cu nici un fel de altă explicație generală și particulară a textelor; poemele devin locuri ale memoriei, unde se desfășoară bătălia „pentru” și „împotriva” acestei istorii nerecunoscute și totodată odioase. Szondi a înțeles primul că, în ciuda postulatului autonomiei esteticului, „realitatea textuală” nu mai există „în și pentru sine”, și de aceea a inițiat în analiză acea „fractură” prin care a apelat la un „sistem exterior de referință”, ce „generează în primă instanță textul”. Rezistența hermeneuticii față de includerea informației
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
a datoriei pătimașe de a sluji Poeziei în general și celei românești în special”. Din aceste entretiens ale poetului Alexandru Lungu desprindem și o lecție de morală. Străin de compromisuri, consecvent militant întru „credința, necăutată și neînvățată” a poeziei, întru „autonomia înaltă, luminată de un tragism fericit” a acesteia, autorul Orei 25 se constituie într-o pildă de comportament literar, de-o fermitate discretă, de-o tenacitate elegantă însă nu mai puțin tranșantă. O amintire a anului 1940, legată de modelarea
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
el găsim primele semne ale unui proces istoric ce devine evident la Balzac, este pe punctul de a-și depăși limitele la Flaubert, pentru a culmina cu Proust și Joyce. Esență acestui proces ar putea fi prinsă în formula creșterii autonomiei imaginii. Artă transformării personajelor în imagini e de o extremă importantă la Stendhal și Flaubert; există totuși o serie întreagă de diferențe între ei. Un singur pasaj, cel care deschide Educația sentimentală e suficient pentru a înțelege semnificația acestor diferențe
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
ci malurile alunecă în urmă vasului. Între mobilitate și imobilitate, Flaubert caută să transmită experiență corporală a deplasării prin spațiu, accentuînd astfel subiectivitatea și particularitatea impresiilor senzoriale. Percepția se deplasează către prim plan. Accentuarea subiectivității percepției înseamnă accentuarea gradului de autonomie al imaginii. CoincidenȚă dintre începutul realismului și apariția imagisticii e o problemă de natură istorică ce presupune o privire atentă nu doar în pictură Courbet, Manet, Monet ci, în sens larg, în întreaga cultură vizuală a secolului al XIX-lea
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
un text ce transforma lumea în imagine nu e totuna cu un text ce face lumea inteligibila. Și tocmai această distincție capătă un caracter aparent în perioada istorică despre care am vorbit. Măsurînd pașii dintre integrarea vizualului la Stendhal și autonomia imaginii la Flaubert, e un paradox și o interesantă provocare intelectuală faptul că epoca în care sînt promovate literalul, imanentul și reproducerea exactă a vietii e și epoca în care începe separarea imaginii de înțeles, percepție și cunoaștere, senzație și
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
provocare intelectuală faptul că epoca în care sînt promovate literalul, imanentul și reproducerea exactă a vietii e și epoca în care începe separarea imaginii de înțeles, percepție și cunoaștere, senzație și deducție. Jumătate de secol mai tîrziu, Joyce va duce autonomia imaginii la extremele ei. Săpun albastru, din plin. Noutatea e faptul că săpunul albastru capătă nu doar autonomie vizuală, ci devine și nod sintactic. Pentru prima dată în istoria literaturii săpunul va face ceva pe cont propriu. Traducere din limba
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
epoca în care începe separarea imaginii de înțeles, percepție și cunoaștere, senzație și deducție. Jumătate de secol mai tîrziu, Joyce va duce autonomia imaginii la extremele ei. Săpun albastru, din plin. Noutatea e faptul că săpunul albastru capătă nu doar autonomie vizuală, ci devine și nod sintactic. Pentru prima dată în istoria literaturii săpunul va face ceva pe cont propriu. Traducere din limba engleză și adaptare de Cătălin Constantin 1 Trad. Alice Voinescu: Heinrich von Kleist, Logodna din Santo-Domingo, Ed. Univers
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
3 al acestui periodic cuprinde texte de mare interes, semnate de cercetători ai mass-media din diferite spații culturale ale lumi: Relatarea obiectivă în mass-media: între iluzie și panaceu de Raphael Cohen Almagor, prof. univ. dr. la Universitatea din Haifa, Israel, Autonomia, pluralismul și diversitatea media post-comuniste de Peter Gross, prof. univ. dr. la California State University, Chicago, SUA, Strategiile citării în presă de Jean François Tétu, prof. univ. dr. la Universitatea Lumière, Lyon, Franța, Presa italiană despre ultimele faze ale extinderii
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]