239 matches
-
coordonării; realizarea unor activități motrice pe grupe; autoaprecierea reacțiilor organismului la diferite tipuri de efort. Activități de învățare - 2.2. autoaprecierea și acceptarea încadrării în grupa valorică corespunzătoare; acționare potrivit sarcinilor și regulilor stabilite; activități de exersare în regim de autoorganizare și autoconducere. Activități de învățare - 2.3. participare sistematică în întreceri și concursuri; evidența rezultatelor proprii și compararea lor cu cele ale colegilor. Valorificarea cunoștințelor și a deprinderilor sportive dobândite, în desfășurarea activităților recreativ - educative. Obiective de referință să participe
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
Teroarea este observată mai ales la nivel colectiv, fiind studiată în raport cu un context social. Efectul ei cel mai important este dezagregarea marilor ansambluri umane, distrugerea relațiilor sociale. De aici și importanța ei pentru regimul totalitar. Orice grup mare tinde spre autoorganizare, iar într-o societate democratică structurile de putere se folosesc de această autoorganizare pentru a administra mai eficient afacerile curente. În societatea totalitară, puterea nu concepe să coopteze la gestionarea treburilor obștești persoane sau organisme care nu îi sunt supuse
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
social. Efectul ei cel mai important este dezagregarea marilor ansambluri umane, distrugerea relațiilor sociale. De aici și importanța ei pentru regimul totalitar. Orice grup mare tinde spre autoorganizare, iar într-o societate democratică structurile de putere se folosesc de această autoorganizare pentru a administra mai eficient afacerile curente. În societatea totalitară, puterea nu concepe să coopteze la gestionarea treburilor obștești persoane sau organisme care nu îi sunt supuse sau fidele. Supunerea necesită crearea unui climat și a unor măsuri care să
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în afara” științei normale. Astfel, chiar științele exacte se apropie de lumea reală, de complexitatea și caracterul său neregulat și - uneori, cel puțin - imposibil de prevăzut. c) Teoria structurilor disipative (Ilya Prigogine 1). Această teorie abordează „procesele cooperante”, adică fenomenele de autoorganizare ce pot apărea în anumite cazuri și condiții, în populații compuse din indivizi identici a priori (cum ar fi moleculele în chimie, celulele în biologie, agenții economici în știința economică, locuitorii unui oraș în urbanism etc.). La modul general, structurile
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
argumentează un al doilea principiu important al teoriilor morfologice: principiul holist. O structură disipativă este o totalitate, o organizare de ansamblu ce manifestă comportamente proprii care nu pot fi deduse din comportamentele părților. Prigogine vorbește despre existența unor fenomene de autoorganizare care pot fi valorificate, poate, în psihologia cognitivă (de exemplu, formarea și performarea competențelor, articularea structurilor mentale etc.) sau în psihologia socială (psihosociologia grupurilor). d) Teoria haosului și a atractorilor stranii (J. Yorke, D. Ruelle, L. Landau, F. Takens). Tema
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
rezultate... Direcțiunea vede în această organizare un mod de a stimula responsabilitatea și spiritul de întreprindere, pe baza unei puternice apartenențe la echipe" (Livian, 1988, p. 112). Acest experiment original deschide calea, prefigurând forme de organizare care se bazează pe autoorganizarea salariaților. Mai multe experimente ulterioare au fost descrise, în special cele realizate de Volvo la uzina de la Kalmar. Experimentele au început în anii '70. Lanțurile clasice au fost eliminate și au fost constituite 25 de echipe de câte 20 de
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Massey și Denton (1993) corelate pozitiv cu capacitatea de implicare în acțiuni colective. Sărăcia produce dezorganizare socială, altfel spus, o degradare a capitalului social, ceea ce determină declinul șanselor de acțiune colectivă. Astfel de teorii susțin scepticismul unora privind capacitatea de autoorganizare a membrilor colectivităților deprivate. Referitor la impactul participării anterioare în organizații comuniste din Europa Centrală și de Est rezultatele converg în direcția unei relații pozitive. Referindu-se la membri partidelor comuniste din fostele republici socialiste de la Estul Cortinei de Fier
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ale organizației pentru a stopa migrarea forței de muncă. De asemenea organizațiile și managerii ar trebui să creeze căi mai flexibile ale carierelor, sisteme de stimulente și recompensare mai flexibile. Ar trebui să stimuleze în mai mare măsură autocunoașterea și autoorganizarea iar managerii, să-și analizeze și observe mai îndeaproape propriile ancore ale carierei devenind astfel adevărate modele pentru subordonații lor. Ar trebui să se clarifice ce dorește realmente organizația de la ocupanții carierelor individuale, să se analizeze cu mai mare atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
din spații dinamice în care converg traiectoriile din toate punctele vecinătăților Haos Turbulență Manifestare a fenomenelor haotice Supersensibilitate la condițiile inițiale Două condiții inițiale foarte asemănătoare creează comportamente nonlineare, opuse calitativ Atractori stranii Mulțimi fractale complexe Structuri disipative Structuri disipative Autoorganizare în populații compuse din indivizi identici aprioric Procese cooperante Generarea aparent spontană a unei ordini în interiorul structurilor disipative Introducere Trăim vremuri tulburi, marcate de schimbări sociale tot mai abrupte și de turnúri sociale ample din ce în ce mai impredictibile. Omul contemporan pare supus
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
calitative, adică a salturilor discontinue, atunci când variații continue într-un set de cauze provoacă totuși seturi de efecte dezordonate; teoria haosului, teorie conform căreia formele neregulate abundă în natură, sub aspect de "turbulențe"; și teoria structurilor disipative, care abordează problematica autoorganizării sistemelor prin "procese cooperante". În lucrarea de față voi folosi aceste teorii revoluționare, în special prin intermediul aparatului lor conceptual, explicativ. (Pentru o sinteză explicativă a acestor concepte, a se vedea tabelul atașat la începutul volumului.) Cred că acesta din urmă
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
structurilor disipative Spre deosebire de teoria fractalilor, care studiază formele cele mai neregulate, sau de cea a catastrofelor, care studiază formele în general, teoria structurilor disipative, propusă de Ilya Prigogine (1979/1984; 1980/1992), se referă la ceea ce autorul numește fenomene de autoorganizare apărute în anumite condiții în populații compuse din indivizi identici a priori. Putem identifica astfel de populații complexe în seturile de molecule din chimie, celulele studiate de biologie, rețelele de agenți economici sau entitățile și structurile societale. În esență, structurile
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în seturile de molecule din chimie, celulele studiate de biologie, rețelele de agenți economici sau entitățile și structurile societale. În esență, structurile disipative desemnează generarea aparent spontană a unei ordini prin intermediul unor "procese cooperante". Este aici vorba de fenomene de autoorganizare care apar în anumite condiții (e.g., în reciclarea și ecologia urbane, în asimilarea migrației temporare sau definitive etc.). De obicei, apariția spontană a unei organizări structurate corespunde unei morfogeneze absorbite de un sistem mai amplu. Se specifică apariția "unei morfologii
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
bazată pe drepturi și obligații concrete, formulate punctual, pare să ia loc societății postmoderne în care cumulul excesiv de obligații formale a condus la reacțiile adverse reprezentate de relativitatea axiologică. În termenii teoriilor complexității, acest fenomen îmbracă forma structurilor disipative, prin autoorganizarea în populații compuse din indivizi aprioric identici care participă la generarea prin procese cooperante a unor noi ordini în interiorul structurilor de acest gen. Turbulențele în interiorul acestor structuri reprezintă conflicte înghețate care conduc la un nou tip de contract social. 5
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
conclusive Dacă analizăm aceste fenomene prin prisma teoriei structurilor disipative, structurarea metaversală nu reprezintă altceva decât o formă de proces social cooperant în care este generată spontan o ordine în interiorul unei structuri disipative; potrivit teoriei, acest proces se produce prin autoorganizarea în populația compusă din indivizii apriori identici participanți la ciberspațiu. Formele societale sunt reflectate aici prin restructurarea cooperantă și prin atractori, definiți ca spații dinamice în care converg traiectoriile vecinătăților. Altfel spus, metaversul reprezintă un spațiu social de socializare "terțiară
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
reprezentat de inițiatorul grupului de discuții). Conform grilei metodologice și conceptuale a teoriilor complexității propusă aici, putem foarte ușor să numim aceste vortexuri lingvistice fie turbulențe, ca manifestări ale fenomenelor haotice și impredictibile, fie structurări disipative, ca procese cooperante de autoorganizare. Cele mai relevante vortexuri semio-semantice sunt reprezentate de acronime, atrofii lingvistice și simboluri vizuale. a) Acronimele Se apreciază (Internet 11) că, în prezent, sunt folosite peste trei milioane de acronime, în toate domeniile comunicării, printre acestea numărându-se și cele
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
această lucrare scrisă în aceeași formă? Cred că nu, iar, printr-o posibilă dezalfabetizare a omului, viitorul ne mai rezervă multe surprize lingvistice și comunicaționale. Catastrofice, fractale sau haotice, firește, dar în orice caz și specifice proceselor cooperante și de autoorganizare, așadar urmând procese de structurare disipativă. La frontiera comunicațională, de altfel, însuși acest subcapitol, bazat pe o sumedenie de neologisme, nu face altceva decât să își demonstreze autosuficiența: limbajul uman tinde către o limită structurală care necesită atrofii și vortexuri
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Boudon Raymond, Besnard Philippe, Cherkaoui Mohamed și Lécuyer Bernard-Pierre (coordonatori) [1993] (1996). Larousse. Dicționar de sociologie. (trad.: Mariana Țuțuianu; completări privind sociologia românească de Maria Larionescu). București: Editura Univers Enciclopedic. Bourceanu Gelu, Grosu Ioan și Beldie Camelia (1989). Evoluție și autoorganizare în sisteme departe de echilibru. București: Editura Tehnică. Boutot Alain [1993] (1997). Inventarea formelor. (Revoluția morfologică. Spre un neoaristotelism matematic). (trad.: Florin Munteanu și Emil Bazac). București: Editura Nemira. Brzezinski Zbigniew [1997] (2000). Marea tablă de șah. Supremația americană și
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Constantinopolului, ceea ce a însemnat și dispariția centrului creștinismului ortodox. Creștinismul care era bipolar având două centre puternice, devine monopolar concentrându-și puterea doar la nivelul Romei. Biserica Ortodoxă se reorganizează și își întărește autocefalia. Dar vizavi de acest proces de autoorganizare a ortodoxiei se realizează importul cultural care se face din zona orientală. O mare parte dintre elementele culturale bizantine ajung în zona occidentală și aici se declanșează o nouă revoluție. Acest import determină și reinterpretarea operei platonice și neoplatonice. Renașterea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
contemporan implică dezvoltarea unor noi calități și atitudini, cum ar fi: - cunoașterea logicii și a structurii disciplinei pe care o predă; - promovarea spiritului științific; - preocupări de propagare a culturii științifice. Etica profesională și cerințele de autoperfecționare continuă impun: - capacitate de autoorganizare; - mentalitate deschisă și disponibilitate de a observa și studia comparativ diferite sisteme și practici școlare din lume; - atitudine experimentală, în vederea perfecționării continue a metodologiei și a stilului personal de predare; - așezarea intereselor copiilor încredințați spre educație deasupra oricăror alte interese
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
holistice care le ameliorează viabilitatea. Cu alte cuvinte, sistemele învață să supraviețuiască, învață să fie, iar învățarea vieții favorizează procesele care favorizează supraviețuirea. Complexificarea pare să favorizeze capacitatea înmulțirii numărului de strategii de supraviețuire ale sistemului. Auto-referința ca și autoreglarea, autoorganizarea, auto-producerea ajută sistemul să reziste creșterii entropiei disipative. Cunoașterea, conștiința de sine cresc capacitatea organismelor complexe de a fi mai puțin dependente de legile oarbe ale materiei... Atunci când studiem sistemele complexe sociale ar trebui să avem în vedere că: • ele
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
muncă, dezvoltare...; sistemele auto-referențiale pot fi auto-productive, dar este de analizat modul în care o face societatea în care finanțele, banii fac legea; • viabilitatea sistemelor sociale depinde de prezența ciclurilor de stabilizare (reciclarea materialelor etc.), și a ciclurilor de schimbare (autoorganizarea, auto-producerea, autogeneza); identificarea științifică a acestor procese ne-ar putea ajuta să estimăm gradul de viabilitate al organizării societale actuale); • viabilitatea societății poate fi consolidată dacă aceasta are o imagine de sine mai pertinentă decât cele produse de disciplinele specializate
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
infinitul mare ascultă de aceeași coerență, doar omul poate încălca această coerență universală prin faptul că e liber, prin posibilitatea de a alege între evoluție și involuție: "Universul întreg, chiar, nu alege între numeroasele evoluții posibile. Totul se petrece ca și cum autoorganizarea și autoevoluția ar putea opera până la un anumit punct (s.a.), acela al apariției vieții și a omului. De aici încolo, intervine un nou tip de alegere: acela între evoluție și involuție. Omul apare ca fiind singurul sistem natural care are
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
coordonării; realizarea unor activități motrice pe grupe; autoaprecierea reacțiilor organismului la diferite tipuri de efort. Activități de învățare - 2.2. autoaprecierea și acceptarea corespunzătoare; încadrării în grupa valorică acționare potrivit sarcinilor și regulilor stabilite; activități de exersare în regim de autoorganizare și autoconducere. Activități de învățare - 2.3. participare sistematică în întreceri și concursuri; evidența rezultatelor proprii și compararea lor cu cele ale colegilor. Valorificarea cunoștințelor și a deprinderilor sportive dobândite, în desfășurarea activităților recreativ - educative. Obiective de referință să participe
Activit??i motrice curriculare si extracurriculare by Valcu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/83655_a_84980]
-
de grup (centrate pe analiza modalităților de valorificare a punctelor tare în contextul școlar, pe identificarea oportunităților de formare a unui stil de învățare eficient, pe analiza unor strategii de îmbunătățire a învățării școlare, diferențiate de cea socială; exerciții de autoorganizare a activității (realizarea orarului personal, agenda personală, evaluarea riscului timpului pierdut, planificarea realizată pe o perioadă de o zi/săptămână/lună, formulare de obiective); COMPONENTA PERFECȚIONARE CONTINUĂ a vizat următoarele obiective: identificarea formelor eficiente de perfecționare; valorificarea informațiilor și deprinderilor
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
ale ultimilor ani au modificat considerabil spectrul solicitărilor psihosociale, ergonomice, fizice și chimice la care este supus omul secolului XXI în mediul său de muncă. Pentru o abordare holistă, dinamică și ecologică a conceptului de sănătate - ca proces constructiv al autoorganizării și autoînnoirii - avem nevoie de cel puțin două aspecte, în ceea ce privește optica pentru promovarea sistematică a sănătății psihosociale a persoanei: luarea în considerare a proceselor de percepție-evaluare și a strategiilor de gestionare și înfruntare a stresului (coping) ale individului; importanța tranzacțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]